2,711 matches
-
trupuri abandonate cu voluptate somnului, ca într-o simulare tainică și rituală a morții. Filip mergea și povestea fără să se oprească și în curând rolurile se inversară. El deveni animatorul și călăuza nesfârșitelor rătăciri, purtându-l pe Carol pe cheiurile care tiveau țărmul lagunei, pe străzile cu vile de pe dealuri, prin mahalale urbei și prin șatrele țiganilor sau pe ulițele pline de cafenele, prăvălii și bisericuțe ale cartierului oriental, dezvăluindu-i acea dimensiune fascinantă a unui oraș irevocabil înțepenit și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
respectuos, știe o mulțime de proverbe, sentențe înțelepte și citate din marii filozofi în original. Nu știe să judece; ăsta e singurul lucru care ne deosebește, dar e foarte nostim. îmi ține companie și mă supraveghează când mă joc pe chei să nu cad în apă și să mă înec... Trecătorul, după ce făcea temător câțiva pași cu spatele, se întorcea brusc și o lua la sănătoasa în hohotele de râs ale lui Filip. Și tu crezi, într-adevăr, că o ființă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
multe ori și acum un scenariu de mult uitat se repeta aproape identic. Lucraseră mult timp împreună, angajați de armatorul grec Dimitrios, care sosea o dată pe lună în port și vroia să-i găsească pe amândoi așteptându-i ordinele pe cheiuri. Știau ce aveau de făcut. Dimitrios încărca birja cu o mulțime de flori exotice, după care Filip și Nikolai plecau îmbătați de soare și de mirosurile afrodiziace ale petalelor spre cartierul oriental. Erau urmați, la câteva minute, de alte două
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vreun fel această dată, când se împlinește un an de zile și de nopți de la... fericitul eveniment de a ne fi cunoscut. Carol tăcu câteva minute, se sculă din pat, din poziția lui obișnuită, scoase din buzunar o legătură de chei prinsă cu un lanț de o gaică a pantalonilor, alese cheia potrivită, descuie lacătul și deschise în fine lada. Un roi negru, zumzăitor îi păli peste față. Rămaseră buimaci câteva minute, până ce vârtejul produs de mulțimea de molii minuscule, zburătăcind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mai cheltuit-o noi și am luat bomboane și jucării din comoara lui, da. Și apoi, s-a supărat. Și în peșteră avea și un castel, în care ne-a închis... Dar noi aveam ceva care avea aproape forma unei chei. Și am încercat să descuiem lacătul. Și am reușit. Și am luat comoara și am luat un seif din banii din comoară și am ascuns-o acolo. Și așa am rămas cu comoara. Iar Uriașului i-am făcut o poțiune
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
rubrica "Diverse", de tipul: «Astăzi dimineață, sergentul major Adăscăliței, alarmat de un copil, a găsit pe o bancă din grădina publică a urbei noastre cadavrul unui bărbat asupra căruia se aflau: un ceas de buzunar marca "Lux", o legătură de chei și o batistă cu monograma "C". Se pare că nefericitul, rămas neidentificat, și-a pus capăt zilelor». Fie, dacă voi muri de inimă rea, printr-un necrolog de tipul "Adânc îndurerați, cu inimile cernite și ochii în lacrimi, conducem pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
trupuri abandonate cu voluptate somnului, ca într-o simulare tainică și rituală a morții. Filip mergea și povestea fără să se oprească și în curând rolurile se inversară. El deveni animatorul și călăuza nesfârșitelor rătăciri, purtându-l pe Carol pe cheiurile care tiveau țărmul lagunei, pe străzile cu vile de pe dealuri, prin mahalale urbei și prin șatrele țiganilor sau pe ulițele pline de cafenele, prăvălii și bisericuțe ale cartierului oriental, dezvăluindu-i acea dimensiune fascinantă a unui oraș irevocabil înțepenit și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
respectuos, știe o mulțime de proverbe, sentențe înțelepte și citate din marii filozofi în original. Nu știe să judece; ăsta e singurul lucru care ne deosebește, dar e foarte nostim. îmi ține companie și mă supraveghează când mă joc pe chei să nu cad în apă și să mă înec... Trecătorul, după ce făcea temător câțiva pași cu spatele, se întorcea brusc și o lua la sănătoasa în hohotele de râs ale lui Filip. Și tu crezi, într-adevăr, că o ființă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
multe ori și acum un scenariu de mult uitat se repeta aproape identic. Lucraseră mult timp împreună, angajați de armatorul grec Dimitrios, care sosea o dată pe lună în port și vroia să-i găsească pe amândoi așteptându-i ordinele pe cheiuri. Știau ce aveau de făcut. Dimitrios încărca birja cu o mulțime de flori exotice, după care Filip și Nikolai plecau îmbătați de soare și de mirosurile afrodiziace ale petalelor spre cartierul oriental. Erau urmați, la câteva minute, de alte două
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vreun fel această dată, când se împlinește un an de zile și de nopți de la... fericitul eveniment de a ne fi cunoscut. Carol tăcu câteva minute, se sculă din pat, din poziția lui obișnuită, scoase din buzunar o legătură de chei prinsă cu un lanț de o gaică a pantalonilor, alese cheia potrivită, descuie lacătul și deschise în fine lada. Un roi negru, zumzăitor îi păli peste față. Rămaseră buimaci câteva minute, până ce vârtejul produs de mulțimea de molii minuscule, zburătăcind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mierea cu degetele, Începea să-și facă semnul crucii, pornindu-se pe bocit. Chiar și oarbă fiind, Își păzea borcanele Închise În lada de zestre cum Își păzește o cloșcă puii, bodogănea umblând de colo până colo, cu vraful de chei În mână și cu un băț În alta, amenințând copiii ce se jucau prin preajma ei. Izbitoare i se păru Tatianei și asemănarea lui Stan cu pălimarul Tihon Niconorovici și a lui Bran cu preceptorul Lațko Teoteș, ce venea de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Încuia niciodată. Era plină, și el frunzări corespondența. Chestii de aruncat. Scrisori personale, nici una. Deci, era evident plecată, nu-și scosese corespondența. Poate luase un tren spre New Rochelle. Avea o cheie de la casa lui Gruner. Sammler refuzase oferta unei chei de la apartamentul ei. Nu voia să intre când ea era cu un amorez. Un amorez cum putea ea să aibă ea era cu siguranță cineva de care să-ți fie groază. Fără doar și poate avea câte unul din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
asta putea să ia caietul. Trebuie să-l Întrebi pe liftier. A fost Shula pe acolo? — Rodriguez o lasă să intre ca pe un membru al familiei. Chiar este un membru al familiei. Rodriguez avea un inel uriaș plin de chei, practic un cerc. Îl lua la nevoie dintr-un cui bătut În peretele de cărămidă al pivniței. Serios acum, Shula e prea proastă. M-am săturat. Am fost prea indulgent cu ea. Mă simt Îngrozitor de prost. Să fiu tatăl unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mă rugam să se întâlnească cu Racey O’Grady. Dar a mers doar la podiatru, e limpede că are probleme cu bătăturile, apoi acasă, ceainic, ceai, fumat, privit în gol. Într-o altă după-amiază, a mers să se plimbe pe chei. Merge repede, în ciuda bătăturilor. Când a ajuns la capăt, s-a așezat pe bancă, a fumat o țigară, s-a uitat în gol, apoi s-a întors. Nimic dubios. Doar a făcut mișcare. Deși unii ar putea considera că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
înapoierea mea. Se duse să ia din barcă hârtie, pană de scris și călimară, apoi se întoarse să se așeze lângă mine. În timp ce scria, mă întrebă de nume, porecle, calitate, păru mulțumit și îmi înmână, o dată cu documentul, o legătură de chei, arătându-mi destinația fiecăreia. În sfârșit, îmi explică în cuvinte exacte unde puteam găsi casa și cum s-o recunosc. — E o clădire albă, înconjurată de palmieri și de sicomori. Se află pe o mică ridicătură, chiar în partea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-ul pe care nici măcar nu-l rostisem. Și deja, fără să mai aștepte, în timp ce ticluiam în minte minciuna pe care aveam să i-o servesc lui Harun pentru a-l putea lăsa baltă, ea a început să discute despre corăbii, cheiuri și bagaje. Când, la înapoierea mea în ținutul Nilului, vameșul din portul Alexandria m-a întrebat, între două reprize de scotoceală, dacă era adevărat că otomanii se pregăteau să năvălească în Siria și în Egipt, am răspuns printr-o înjurătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
văzut de șapte luni. Mustața îi tremură. Privirea lui nu mai avea nimic înspăimântător. S-a întors și a pornit-o spre pasarelă, făcându-i semn lui Abbad că poate pleca. De îndată ce am ajuns la jumătate de milă depărtare de chei, Nur s-a întors în cabină ca să verse toate lacrimile pe care și le ținuse până atunci. * * * De cea de-a doua spaimă, Nur a avut parte la Djerba, o lună mai târziu. Însă, de data asta, n-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
alta, într-un oraș în care nu se înalță chemarea la rugăciune, marcând timpul, umplând spațiul, liniștind oameni și ziduri. Trecuse o lună de când fusesem închis la castel. După neplăcuta traversare și nenumărate popasuri, fusesem debarcat, fără Abbad, pe un chei din Neapole, cel mai populat oraș italian. Apoi dus singur la Roma pe uscat. N-aveam să-mi revăd tovarășul decât trei ani mai târziu, în niște împrejurări ciudate. Eram tot în lanțuri, dar, spre marea mea surpriză, Bovadiglia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să-i dea ajutorul Său în furtuna care este astăzi soarta lui! ANUL CLEMENT 930 de la hegira (10 noiembrie 1523 28 octombrie 1524) Un tumult de pași, o mulțime de glasuri, apoi sutele de zgomote seci și impersonale ale unei chei care se răsucește și ale unei uși care se mișcă încet în balamalele ei ruginite. În picioare lângă pat, mă frecam la ochi, pândind siluetele care aveau să se decupeze în lumina de afară. A intrat un bărbat. Când l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sunt unul din piloții vieții. Forțele, câmpurile de forță care dau contur lucrurilor, eu le-am pus în mișcare. S-ar putea să ratez, dar știu exact ce am de făcut. A venit timpul să pornesc. Am pornit-o pe chei spre locul de îmbarcare. Dintr-un impuls i-am telefonat amicei mele Martina, să-i mai spun o dată la revedere. Cu totul pe neașteptate, și pe negândite, mi se pare absolut firesc să zbor cu clasa întâi. De curând au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
știam. Probabil că nici el nu știa încă. Tipul aștepta într-o încordare tremurătoare, cu nervii întinși ca niște corzi gata să se rupă, cu nenorocita aia de sabie în mână licărind în lumină. Da, totul tremura. Martina scotocea după chei. Dinăuntru sosi un lătrat, nerăbdător, un oftat șuierător. Puștiul s-a încordat și mai mult, dar ajunsese și el la capătul încordării. Mai încordat de atât nu se putea. Și în timp ce ochii îi alergau spre ușă, mi-am spus ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care America l-a răspândit pe o grilă zumzăitoare de legături și deconectări, cu ecrane de afișare și panouri logice de evaluare a atunci solvabilității clientelei, a profitului, a profitului pe datorii. Și acum toată America îmi introducea numele în chei, și toate VDU-urile tresăltau ca niște electroencefalograme fantomatice. America se juca de-a invadatorii spațiali cu vorbele john self. Eram inamicul banilor. Și poliția financiară era pe urmele mele. Nu mă face să râd, am spus eu. — Fă-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
personalitatea lui vie, propria lui operetă, teatru evenimențial, fiecare trebuie să aibă ceva artă în viața lui... În viața noastră sălășluiește forma, conturul artistic, și vrem ca forma să ne fie dezvăluită, chiar dacă ne mișcăm în spațiul strâmt alcătuit din chei, portfard, cești de cafea, șifoniere, carnete de cecuri, rufe, coafură, galerii pentru perdele, garanții pentru frigider, pixuri, nasturi, bani. Sunt în căutare de bani, caut bani. Dă-mi niște bani. Hai. Fă-o. Ia, ține niște bani... Am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am strecurat o hârtie mototolită de douăzeci de lire din geanta mea în mâna lui, pe care, suprinzător a primit-o. A dispărut ca într-un truc de magie; o secundă mai târziu mâna, acum goală, desfăcea o pereche de chei dintr-un inel mare luat dintr-un sertar al dulapului. Bineînțeles că aceste chei sunt încuiate noaptea, mi-a atras atenția, urmărindu-mi privirea. Veți găsi apartamentul așa cum îl știați, deși nu vă pot garanta nimic după ravagiile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
acel lift, am luat-o pe scări, mișcându-mă mai bine din cauza fustei rupte, întrebându-mă ce poveste va inventa pentru a se justifica. În hol, am pus la loc pe inel cheile de la apartamentul lui Charles și grămada de chei înapoi în dulap, unde îi era locul. Afară era încă lumină. Mi-am scos ușurată ochelarii de soare și mânușile mici și negre - era prea cald pentru a le purta, chiar și pentru o doamnă ca mine. M-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]