1,038 matches
-
descifrez, privind spectacolul cu mare drag și fără nici un fel de prejudecată sau spirit critic țîfnos - nu-și aveau locul aici - " care este mecanismul care a făcut posibilă aventura de a juca, de cincizeci de ani fără întrerupere, spectacolul Cîntăreața cheală la Theatre de la Huchette. Mi-am răspuns, ca de fiecare dată, geniul lui Ionesco. Cu alte cuvinte, piesa însăși. Am rîs cu lacrimi. Ca și spectatorii din jurul meu. I-am privit și pe ei. Unii știau textul în franceză. Și
Trecut prezent prezent trecut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10242_a_11567]
-
din dăruirea trupei de la Theatre de la Huchette potolise ifosele orașului și ale naturii. Rîdeam cu toții și ne salutam ca și cum ne cunoșteam de-o viață. Viața aceea care a făcut posibil miracolul de cincizeci de ani, miracolul de la Huchette cu Cîntăreața cheală. Și nu mi s-a mai părut nimic bizar! n Theatre de la Huchette: Cîntăreața cheală de Eugčne Ionesco. Regia: Nicolas Bataille. Decor și costume: Jacques Noel. Distribuția: Jacques Legre -Domnul Smith, Marcelle -Jeanne Bretonniere -Doamna Smith, Roger Defossez - Domnul Martin
Trecut prezent prezent trecut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10242_a_11567]
-
și ne salutam ca și cum ne cunoșteam de-o viață. Viața aceea care a făcut posibil miracolul de cincizeci de ani, miracolul de la Huchette cu Cîntăreața cheală. Și nu mi s-a mai părut nimic bizar! n Theatre de la Huchette: Cîntăreața cheală de Eugčne Ionesco. Regia: Nicolas Bataille. Decor și costume: Jacques Noel. Distribuția: Jacques Legre -Domnul Smith, Marcelle -Jeanne Bretonniere -Doamna Smith, Roger Defossez - Domnul Martin, Simone Mozet - Doamna Martin, Nicole Huc - Mary, Claude Leblond - Pompierul. Cu participarea extraordinară a regizorului
Trecut prezent prezent trecut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10242_a_11567]
-
1958. Dacă îmi este îngăduit, aș mai mărturisi o nedumerire: de ce nu figurează Adam Mickiewicz, cel mai prestigios reprezentant al romantismului polonez, autorul celebrelor poeme Konrad Wallenrod și Pan Tadeusz? Sunt prezentate piesele de teatru ale lui Eugene Ionesco, Cântăreața cheală, Regele moare și Rinocerii, dar sunt incluse în spațiul francez, despre scriitor nefăcân-- du-se nici o referire la apartenența sa românească. în prezentarea operelor, Smaranda Cosmin procedează metodic. Titlurile acestora sunt expuse în ordinea lor alfabetică, în limba română și
Dicționarul capodoperelor universale by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8499_a_9824]
-
de Ion Barbu, măcar... Aur?... Este aur? Este Aceasta ar fi averea națională adevărată, greu de dat faliment cu ea. Căci, financiar, Uniunea a chelit, drăgăstos jumulită, se va spune mai târziu de cine. Cum să-și mai facă ea, Cheala, un "Permanent" pentru Posteritate, care să ție, cât de cât?... Cuvintele ivite din îndemnuri pentru vite... Hm. Ce rămâne acum, ce se bucură de preț, ce ne împuie urechile azi, peste tot, sunt răcnetele, sunt zbieretele adresate făpturilor bune doar
Îndemnurile pentru vite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13957_a_15282]
-
transformau culorile în nuanțe de cafeniu și făceau ca pielea clienților să pară cenușie, moartă. Intrarea se afla într-un colț al încăperii, iar colțul opus era ocupat de o tejghea curbată din crom și plastic, unde stătea un bărbat chel, gras și zîmbitor în spatele mînerelor strălucitoare ale aparatului de cafea. Era îmbrăcat în pantaloni negri, cămașă albă și papion negru și fie era mut, fie era neobișnuit de reticent. Nu vorbea deloc; clienții i se adresau doar pentru a comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bărbat. — Ei, uite-l pe scriitor! i se adresă el lui Lanark zîmbind. Avea aproape doi metri și era îmbrăcat într-un pulover pe gît și pantaloni kaki și, deși avea probabil cincizeci de ani, radia o tinerețe viguroasă. Capul chel îi era bonzat și avea niște smocuri albe în spatele urechilor, o mustață albă scurtă și trăsături tinerești, agreabile și vioaie. Cred că nu vă cunosc, îi spuse Lanark încurcat. — întocmai. Mulți din grupul vostru nu mă cunosc. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu mai ești puștan, zise cealaltă. El dădu din cap ursuz și observă: — Cu puțin timp în urmă, păream cu zece ani mai tînăr. — Ei, Sprîncenatule, asta-i viața, nu crezi? în dimineața aceea a fost vizitat de un specialist chel, îmbrăcat într-o haină albă și ochelari în formă de semilună fără rame. S-a oprit lîngă pat scrutîndu-l pe Lanark cu o privire serioasă care nu putea reține, totuși, o undă de umor. — îți amintești de mine? îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înaltă decît celălalte. în colțul cel mai înalt era un stîlp gras din beton, ca o piramidă abruptă cu vîrful retezat. își dădu seama cu durere că acesta îi păruse a fi femeia care-i făcea semne. Pastorul, un bărbat chel și uscățiv, în haine negre mototolite, se așeză aproape de el, pe margine, cu pumnii în șold și spatele drept, de parcă ar fi stat pe un scaun. Umbrela strînsă era lîngă el. — Acum că ți-ai tras sufletul, zise el întrocîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi tot spun că-n franceză-s cărți bune. Și putem folosi franceza cînd călătorim. — Mda, se poate, dar ai nevoie de latină pentru universitate. O sonerie electrică sună strident, și pe treptele de la intrare apăru un ins gras și chel, îmbrăcat într-o haină neagră. Rămase cu mîinile vîrîte în buzunarele pantalonilor și cu picioarele depărtate, contemplîndu-și nasturii de la vestă, în timp ce elevii mai mari se grăbiră să se încoloneze în fața intrărilor. Unul sau două dintre rînduri continuau să se foiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în camera cincizeci și patru, un bărbat cu înfățișare saturniană, îmbrăcat în robă academică stătea aplecat peste o catedră în fața unor șiruri de bănci goale. întoarse spre Thaw o față lungă, brăzdată și triunghiulară sub bolta unui craniu oval și chel. Avea o mustață neagră și mică și sprîncene ironice. Ridicînd două foi, îl întrebă: — Tu ai scris asta? — Da, domnule. — De unde ți-a venit ideea? — De nici unde, domnule. — Hm. Bănuiesc că citești mult? — Destul de mult, domnule. — Ce citești acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de această filosofie. Salonul era atît de lung, că profesorului și doctorilor care-l însoțeau le trebuia peste o oră să consulte fiecare pacient, și apoi să vină pînă la patul în care se afla Thaw. Profesorul era solid și chel. Stătea cu mîinile încrucișate și capul dat pe spate, de parcă ar fi studiat un colț al tavanului. Cuvintele lui calme ajungeau în aceeași măsură la pacient, doctori, asistente, soră și studenții la medicină, deși privirea inteligentă aruncată vreunuia dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
E greu să strălucești fără să fii încurajat. Cînd reveni în salon, doctorii și asistentele plecaseră, iar paravanele fuseseră date la o parte, și Rima vorbea cu femeia întinsă în patul din colț. Veni lîngă ele, observînd un cap mic, chel și ridat ieșind din cuvertură. Mama stătea pe jumătate îngropată într-un morman de perne. Era puțină la trup și părul castaniu avea scîntei argintii; tinerețea și bătrînețea se îmbinau deopotrivă pe fața ei mică și suptă. — E ciudat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
într-o cameră circulară, lambrisată, cu tavanul jos, cu un covor gros și care mirosea a vagon vechi de cale ferată. O bancă tapițată se întindea de-a lungul peretelui și un stîlp de mahon din centru sprijinea un cap chel de bronz cu o cunună de lauri. — Holul nordic, zise Munro tare. Capul încuviință și se porni un huruit slab. Lanark își dădu seama că erau într-un vagon care circula într-o parte. — Mașinile care leagă institutul de camerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe care nu putea nici să-l dezarmeze și nici să-l lase jos. Oamenii din dormitoarele învecinate începură să bată în pereți, apoi intră un bărbat și zise: — Sînt oameni aici care vor să doarmă, Jimmy. Bărbatul era înalt, chel, cu obrajii nerași, cu un unic dinte negru în gingia de sus, și un trenci cenușiu slinos. Se uită o vreme la Lanark, apoi extrase o sticlă cafenie din buzunar și zise: — Laptele e inutil. Dă-i o gură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
domnul Pettigrew, e un cinic nemaipomenit. îl conduse pînă la ușă, dar nu intră cu el. Lanark păși într-o încăpere cu două birouri și cu o secretară care dactilografia ceva la o masă din colț. Un bărbat înalt și chel vorbea la telefon, la marginea celui mai apropiat birou. îi zîmbi lui Lanrak și îi arătă un fotoliu, spunînd: — Probabil că suferă de folie de grandeur. Primarii sînt tampoane între noi și votanți, nu trebuie să facă un lucru anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu perlă. Poezie. Să-i spun celeilalte Joy? Ea a preparat băutura și stă acolo, ce micuță isteață... îmi plăceau femeile masive, dar... dacă mîinile mele ar fi între micile ei...“ — Mă bucur să vă cunosc, domnule, spuse un tip chel și liniștit cu ochelari fără rame, dînd mîna cu Lanark. Kodac, Timon Kodac din South Atlantis. Numai Dumnezeu știe de ce m-au ales pe mine să fiu delegat. Lucrez în domeniul cercetării, pentru Algolagnics. Dar e plăcut să vizitezi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de prizat tutun și monocluri. Dar astăzi lumea e atît de disperată din cauza acestei crize a limbajului, că au căpătat obiceiul de a pune reclame în ziare. Știi chestiile alea! Contabil de patruzeci și trei de ani bogat, dar aproape chel, al cărui hobby e astronomia ar dori să cunoască o fată atrăgătoare cu un picior, nu neapărat inteligentă, care nu s-ar simți deranjată să-l pocnească și să-i ofere o perspectivă care să-i lege pe viață. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
desenat în fundal, ea în rochie de mireasă, cu o față de nerecunoscut (putea fi oricine din filmele de epocă), iar în părți, ținând monstruoasele lumânări de cununie, o nașă grasă dincolo de firesc, cu picioare atinse de elefantiazis, și un naș chel, cu o mustață gen Groucho Marx. A doua fotografie era, de fapt, prima în ordine cronologică. Erau mama și tata în localitatea balneară unde se cunoscuseră. Aici ea era frumoasă, cu pomeții înalți, cu părul castaniu buclat, cu ochii strălucitori
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vie, lucioasă, din dreptul sternului meu. Am privit în jur, și lumea redevenise concretă, liniștitoare, cu pereți cenușii impenetrabili, pe care se desenau ascuțit luminile și umbrele, cu o fereastră în care se rostogoleau norii de vară, cu o fată cheală așezată pe scaun în fața unei oglinzi - și cu mine. Pe podea, umed, era presărat de jur-împrejur păr brun, arătând cumva murdar. Anca s-a ridicat, și-a legat iar fundele bretelelor pe umeri și m-a luat de mână. Am
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Deși pare de mătase, învelișul cupolelor e de fapt confecționat dintr-un material plastic impermeabil, în stare să reziste la toate intemperiile. Și monștrii. Ies tot mai mulți, îi vezi peste tot, estropiați, cocoșați, vagabonzi puțind inimaginabil, babe cu țeasta cheală și obrajii supți ca-n Goya, nebuni și nebune, cretini cu mucii intrîndu-le-n gură. Un bătrân cerșetor trântit pe asfalt în fața Turnului Bărăției, venerabil, cu o barbă căruntă și-ngălbemtă, până la brâu, cu o-nfăți-șare severă, căruia însă îi atârnau prin șlițul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
același zgomot clinchetit al cubulețelor de gheață-ntr-un pahar de Martini. Melanie era bătrână și cu șoldul elefantin, dar claviculele și gâtul i se iveau deasupra decolteului la fel de suple ca ale Ceciliei. Ascundea cu grijă rușinea vieții ei, țeasta cheală ca-n palmă, sub o perucă din pene de struț, sub care, la mijlocul frunții, legat cu un lănțișor, spânzura Leon, cristalul cel viu de berihu, cu metabolism și sexualitate, primit de ea din mâna preotului din French Quarter. Cum erau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
căci uitaseră cu totul unde se aflau și ce așteptau), privindu-l cu ochi rotunzi pe bărbatul în sutană violetă, cenușiu la față și cu pleoapele înroșite. De oboseală, carnea feței îi devenise aproape străvezie, ivind scheletul rânjit, iar țeasta cheală din mijlocul tonsurii vădea circumvoluțiile ușor pulsînde ale creierului. Fratele se trânti pe banchetă, sprijinindu-se cu spatele de lambriuri. "Va trăi", zise ca pentru sine, cu glas stins. "I-am mai dat zece ani." Apoi continuă, și mai încet
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fi orice, curve sau hamali din port, profesori de high-school sau mecanici de locomotivă, așa încît puteai să sodomizezi fundul gras al unei prostituate și să nu știi ce cumplit sacrilegiu comiți, sau să asculți pălăvrăgeala vreunui Figaro mic și chel, ce-ți plimbă briciul peste obrazul săpunit și să nu-ți dai seama ce putere fantastică se concentrează sub țeasta lui roșcovană. Știutorii nu puteau fi recunoscuți după nici un semn exterior, și asta sporea teroarea și enigma, suspiciunea fiecăruia față de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la birou, și-mi cădeau în genunchi, dom'le, și-mi dădeau milioane, numai să nu scriu despre afacerile lor veroase! Căpușe, lichele, păianjeni ai regimului corupției, așa le ziceam, dom'le! Și le aruncam milioanele în față!" Moșul, complet chel, cu vine ca niște varice ieșite pe țeastă, cu ochii holbați fioros și fălcile edentate în veșnic freamăt, își trăgea o clipă sufletul și relua cu aceeași vehemență senilă, scuipîndu-ne în timp ce perora: "Îmi trimeteau femei să mă corupă, curtezane, cocote
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]