780 matches
-
Anatol s-ar așeza pe covor, tanti Jeny în fotoliu, închizând ochii. Măi bădiță Onule... Glasul subțire subțire, un copil firav, o dâră abia văzută, sub genele dese și negre. Măi Bădiță Onule Semăna-ți-aș numele Mâna aspră mângâind chelia orfanului. Lent lent se ridică glasul, lent și subțire curge lacrima cântecului: Măi bădiță Onule semăna-ți-aș numele în toate grădinile... în toate grădinile... s-ajungă miroasele... la toate frumoasele... lungit lungit până începe, ca de obicei, balamucul. Tolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Dopul metalic stă cuminte, lângă sticlă. Dom’ Dominic privește încruntat dopul. Saltă puțin din jilț, apucă precaut sticla. Își toarnă în palma stângă, cu dreapta reașază sticla pe măsuță. Toarnă din palma stângă în palma dreaptă și cu amândouă pe... chelie. Da, da, toarnă pe chelie și freacă, freacă palma, stânga dreapta, pe chelie. — Buuun, gata... înșurubează dopul sticlei. Mai privește sticla, visător: un deget, pe fund, atât a rămas. — Ce să-i faci, știți că nu beau. Nu pun gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sticlă. Dom’ Dominic privește încruntat dopul. Saltă puțin din jilț, apucă precaut sticla. Își toarnă în palma stângă, cu dreapta reașază sticla pe măsuță. Toarnă din palma stângă în palma dreaptă și cu amândouă pe... chelie. Da, da, toarnă pe chelie și freacă, freacă palma, stânga dreapta, pe chelie. — Buuun, gata... înșurubează dopul sticlei. Mai privește sticla, visător: un deget, pe fund, atât a rămas. — Ce să-i faci, știți că nu beau. Nu pun gura, să mă tai. Numai când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din jilț, apucă precaut sticla. Își toarnă în palma stângă, cu dreapta reașază sticla pe măsuță. Toarnă din palma stângă în palma dreaptă și cu amândouă pe... chelie. Da, da, toarnă pe chelie și freacă, freacă palma, stânga dreapta, pe chelie. — Buuun, gata... înșurubează dopul sticlei. Mai privește sticla, visător: un deget, pe fund, atât a rămas. — Ce să-i faci, știți că nu beau. Nu pun gura, să mă tai. Numai când vin aici, la nenea, la camera de reanimare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
drum, pare decis să provoace o întâmplare adevărată. Înainte de a împinge poarta metalică, își scoate din buzunar batista mare, albă. Își șterge fața transpirată. Ridică mătasea albă, de sub dreptunghiul scamatorului apare, împrospătat, chipul neted și ferm. Cap de consul roman, chelie perfectă, parcă ar fi ras în cap. Frunte limpede, privire tăioasă, nas drept, perfect, buzele subțiri. Știe lecția, s-ar părea: să intre repede, aferat, distant. Să nu dea răgaz nici unei legitimări. Perfect, într-adevăr: portarul n-avusese timp nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în broșură. Rândurile începură să-i joace înaintea ochilor. „Asociație organizată pe principiul centralismului. Organele se aleg de jos în sus, hotărârile se iau de sus în jos. Minoritatea se supune majorității. Nerespectarea...“ Ridică privirea, întâlni ochii negri, fixați pe chelia lui. Ochii negri, sprâncenele negre, stufoase, încruntate. Dominic Vancea înfruntă privirea. Nu clipi, încercă să deslușească cicatricea de lângă sprânceana stângă a brunetului. O vagă urmă, ca o zgârietură. Putea fi SEMNUL sau putea fi doar o zgârietură, cine știe... — Nerespectarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
marionete Gică-Vasilică. Și-atunci, te întrebi, a câta oară... cine îl ține în brațe, nu cumva să-l scape, pe bebelușul Dominic? Dat afară din învățământ, și încă pentru motive deloc minore, aciuit aici, la TRANZIT, măcar să-și fi băgat chelia între umeri, să-și țină pliscul, să asude de zel. Ți-ai găsit! Grija lui: să se dea mare. Să le arate mocofanilor ce lustruit și liber poți fi în cușcă, doar nu mai suntem în anii ’50, am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Zici că ăștia sunt făcuți din bărbați spanioli și muieri indiene, adică indigene, cum zici mata? Cum dracu’, că arată ca noi. M-am uitat bine la televizor.Au fețele noastre.“ „Păi, rude latine, amantissime“, începea Tolea, fără să ridice chelia din registrul de socoteli, de parcă toată ziua n-ar fi făcut altceva decât să pună la punct contabilitatea hotelului. Dar turuiala se și declanșase, pregătită de mult. „Cuceritorii au procreat cu indigenele. Da, lăcomia de timp și spațiu se răzbuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dăduse, intimidată, în lături, Domnul rotea cu mare grijă căruciorul paraliticului, eaia, iae, aie... ceva, cumva... scâncetul infirmului abia se deslușea. Vehiculul pătrunsese deja în hală, elegantul domn în alb îl dirija cu mare demnitate. Fular roșu, lucios, în jurul gâtului, chelie, siguranță cosmopolită. Spectatorii se dădeau, sfioși, în lături, să facă loc distinsului samaritean și rudei sale infirme. Cuplul ajunse în fața tejghelei. Patru pachete, comandă intrusul. Vânzătorul nici nu-l privi, pungile zburaseră deja spre cântar, 109 lei, se auzi. Patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu un medic, ascultă-mă! Ascultă-mă, doctore, nu poți fugi de aceste adevăruri... Erau pe aleea lungă care ducea spre poarta spitalului. Ora de repaus, medicii plecaseră, bolnavii se odihneau, aleea era pustie. Bufonul dădea din mâini și din chelie și zvârlea din copite, să-și facă discursul mai convingător. Doctorul micuț grăsuț își ștergea ochelarii, ținându-se cu greu de pașii nervoși ai hahalerei. Leul în mijloc: prezentul feroce, dominator. În dreapta, câinele slugarnic: rânjetul ipocrit al viitorului, care vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din noapte zidurile, arbori adormiți, streașina ruginită, butoaiele borțoase cu gunoi, ghidonul unei biciclete, un topor rezemat de o mătură, o siluetă. În rama ușii înalte, silueta unui domn elegant. In jetul auriu al farurilor, bărbatul nu clintise. Fruntea mare, chelia metalică, privirea fixă, sticloasă. Un bărbat din alte vremuri, un domn din albumele interbelice, încremenit în rama ușii. Autobuzul opri brusc. Șoferul stinse farurile, strada dispăru. Curând, motorul și lumina porniră din nou. Dinozaurul se întoarse, opri la câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ești. Mde, vorbe nepotrivite... vederea mea... ce vrei, vârsta, vârsta. Am 99 de ani... Ochii mari, întunecați, ușor ieșiți din orbitele albicioase. Nasul subțire, vinețiu. Ridat obrazul, foarte, gânditor chipul, încă gânditor, da. Tichia de pâslă neagră ascundea frunte, păr, chelie, ce-o fi fost. Mustața crescută aiurea și îngălbenită, buza de jos crăpată. O barbă stufoasă, albă. Urechile enorme, enorme. — Semăn, nu-i așa? Chiar sunt, să știi. De vreo douăzeci de ani, sunt Tizian! Tiziano, cu totul. Am 99
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Sunt chiar deasupra lui Jake; aș putea să-i arunc un bănuț în cap și să privesc cum îi cade în păr. Observ că Jake are părul des. Ce bine! Am o prejudecată puternică în legătură cu tristele și penibilele începuturi de chelie care te fac, nu știu cum, să te gândești invariabil la bătrânețe. —Salut, zic eu, incapabilă de vreun comentariu mai sofisticat de atât. Se uită în sus spre mine. A, salut! zice și el, vizibil încurcat. — Interfonul nu funcționează prea bine, găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu înflorituri, cu paiete, cu crochiuri de monștri marini, cu stele multicolore, cu figuri geometrice sau cu note muzicale. Picioarele bărbaților o amuzau, le putea ghici caracterul după formă, culoare, dispunerea musculaturii, pilozitate blondă, blondă-creață, blondă-nebun, roșcat-trivial, roșeață-domestic, roșcat cu chelie, roșcat-lins, roșu cu bulbi, roșu-lung, roșu-îngust, roșu-purpuriu, viril-purpuriu, obtuz-purpuriu, roșu-aromat, roșu-timpuriu, pe o piele cu pori violet, cu calitățile sexuale aferente, suprapuse, interpuse și mai ales seduse de picioarele Mamei. Mioara și le mângâia pe ale ei, amintindu-și cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Ducele Grad'hul Cosmeho! Tatăl lui Orande! Tatăl celui care a murit de mâna fostului meu diriginte! Într-adevăr! Acum, că-și lăsă chipul să fie luminat, puteam vedea trăsăturile pe care le-a moștenit răposatul meu coleg. Totul, în afară de chelie și de bărbie. În rest, totul amintea de Orande. Ochii adânciți și pătrunzători, pomeții proeminenți, nasul mic și cârn, buzele generoase, toate aminteau de Orande. O lacrimă i se prelinse pe obrazul drept. Se îndreptă și începu să se plimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Le-am ascultat conversația, am tăcut și am răbdat, nu i-am reproșat niciodată nimic, îl știam pe Ion, ziarist și prieten de familie, îți sună bine, nu?, venea des pe la noi, cum să-l iubești pe ăla, mic, gras, chelie, mâini grăsuțe și scurte, cum să nu poți trăi fără ăla? Cum să adune mâinile alea ale lui, durdulii, pletele ei șatene? Cum femeile astea, Rita și Vichi, femei pentru care am lăsat ce-am avut mai bun în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de o cutie goală de conserve. Soarele Îmi curge ca un lichid fierbinte, pe cămașă și pe pantaloni. E atâta liniște În duminica asta! Au schimbat fotografiile la cinematograf. Nu mai sunt alea cu scene de luptă. Un bărbat cu chelie Îmi dă o palmă peste ceafă. Ce nemernic! Ce are cu mine? Uneori plâng pentru că nu știu să mă apăr. Îl simt pe tata pe urmele mele ca un vânător la pândă, tăcut. E un tâmplar bun. A meșterit șifoniere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a doua zi spre seară voi elibera camera pentru a pleca către casă, cu o mașină trimisă de soțul meu, el, un bărbat În jur de cincizeci de ani, Înalt, subțire, cu un surâs permanent, ironic, cu trăsături fine și chelie, degajat și volubil. Sunt În visul tău și n-aș vrea să-ți răpesc prea mult timp. Pe scurt, după ce i-am văzut prima pictură, el ocupând altă cameră, fără nici un fel de probleme sau reproșuri, am trimis soțului o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un ochi la uriașul ceas electronic și ascultam vocile bărbătești ale corului antic, iar ei Își tot repetau Îndemnurile reciproce, Însoțite de bătăi prietenești pe umăr, de mici bancuri libidinoase la care coborau glasul, alăturându-și burțile de toate mărimile, cheliile, negii, zâmbetele prefăcute, lingușitoare, lașe, dinții de acrilat, măselele de viplă, servietele-diplomat, mapele roase, Înțelepciunea maturității. Și, odată bancul sfârșit, aceeași privire Îngrijorată În jur, cine i-a putut auzi, cine i-a văzut, ăla de la poartă, secretarul de partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să fie plecat cu turiștii În Delta Dunării sau În alte locuri. Am renunțat dezamăgită. Am revenit după un an. Spre fericirea sau ghinionul vieții mele, l-am Întâlnit. Era un bărbat brunet, de statură mijlocie, cu un Început de chelie. Ce m-a frapat la acest om, din prima clipă, a fost finețea, rafinamentul și o deosebită frumusețe interioară care-l Înconjura ca o aură. Vocea avea inflexiuni baritonale, Încărcate de senzualitate. Mi-a promis că va face tot posibilul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
început prin a-i răspunde simplu la întrebări, numai prin da sau nu, incredibil de intimidată acest ziarist înalt, arătos și bun de gură. De fapt, nu ar fi contat nici dacă Ben ar fi fost scund, gras sau cu chelie, ea tot ar fi fost intimidată, și-i urăște pe toți ziariștii. Dar până la urmă, farmecul lui a învins, și Ben a reușit să plece de acolo cu o poveste. Ar fi putut să se întoarcă la birou, dar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
serios, chiar o să-ți simt lipsa. Să ai parte de cea mai frumoasă vacanță. Mă suni? ― Sigur că da. ― Cum ajungi acolo? Mor de nerăbdare să aflu cum e tipul. Doamne, poate să fie scund, gras și cu început de chelie. ― Nu vorbi așa! o cert eu, pentru că sunt și așa destul de emoționată. Ar fi oribil, spun eu, după care îmi amintesc că deși n-am fost niciodată scundă și cu chelie, am fost odinioară grasă. Într-o fracțiune de secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
poate să fie scund, gras și cu început de chelie. ― Nu vorbi așa! o cert eu, pentru că sunt și așa destul de emoționată. Ar fi oribil, spun eu, după care îmi amintesc că deși n-am fost niciodată scundă și cu chelie, am fost odinioară grasă. Într-o fracțiune de secundă îmi amintesc cum mă judeca lumea, sau mai bine zis cât de greșit mă judecau ei. ― Dar ar fi bine și dacă ar fi doar o persoană de treabă, adaug eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
aud totul. Cum este, cum merge, e superb? Râd, îmi cobor vocea și spun în șoaptă: ― Geraldine, nici nu-ți poți închipui cum e. ― A. Vrei să zici că e oribil, nu ca în poză, ci scund, gras și cu chelie. ― Nici vorbă. Este este cel mai frumos bărbat pe care l-am văzut, și sunt cât se poate de serioasă. ― Glumești! ― Jur. Este de un milion de ori mai frumos decât în poză. Pur și simplu nu-mi pot lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în care să ascund proba incriminantă. Sub pat? în nici un caz. Majoritatea jocurilor noastre se desfășurau chiar acolo. în spatele canapelei din camera de oaspeți? Nu, când am pus acolo păpușa Sindy a lui Claire - păpușă pe care o tunsesem la chelie - au găsit-o alarmant de repede. în final, m-am decis asupra nișei în care se ținea cărbunele. Fiindcă nu mai era folosită. îEram încă mult prea micuță ca să fac legătura între anotimpul cald și lipsa focului din sobă.) După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]