670 matches
-
mai speram Încă. Am dat În fine de ea: puțin mai bătrână decât mine, destul de sexy Însă, așa mică și transpirată cum se fâțâia pe ringul de dans. Leac m-a plantat acolo și-a plecat. Avea treabă cu o chelneriță, deci una fără halat alb, dar albinoasă, chestie care confirmă ipoteza fetișului. Cât despre mine, eu n-am fost În stare să-i spun nimic studentei, ce-aș fi putut să-i spun, cine ar fi fost În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
am pus pe răzuit, dezlipit și lipit timbre pe plicurile cu care ne expediam sorții. Mie Îmi era cel mai ușor să fac asta, aveam destule produse la bar care erau Însoțite de tot felul de promoții, așa că-mi somam chelnerițele să strângă cu grijă toate dopurile, să sorteze ambalajele, le țineam chiar și peste program ca să desprindă etichete. Au avut mult de muncă, fiindcă În perioada cât a durat jocul, promoțiile s-au ținut lanț. Fiecare a scos-o cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fi fugit În lume. Vasile ar fi deschis un salon de tatuaj, ar fi scris versuri pe piei de femeie. Eu m-aș fi mutat la București, aș fi luat-o acolo de la capăt cu cafeneaua literară, aș fi angajat chelnerițe topless. Cătă am uitat ce-ar fi făcut. Nici nu mai are importanță ce fantezii avea pe atunci Cătă. Fiecare dintre noi va avea ocazia, la foarte puțină vreme după experiment, să și le pună În practică. * Fiindcă iată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
un glob soios de sticlă, cîteva sandvișuri cu șuncă și brînză, care zac acolo de la deschiderea localului și vor continua să zacă acolo pînă la sfîrșitul războiului. Între timp, prostituatele Își joacă pe tăcute, sub o mască străvezie, rolul de chelnerițe, mișcîndu-se Încet printre mesele aglomerate și făcîndu-și meseria. Bărbații așezați la mese fac parte, În marea lor majoritate, din acea categorie de ființe fără statut social care hoinăresc și plutesc, muncesc, hoinăresc și flămînzesc, care sînt cînd În Închisoare, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Ea despre el nu știe mai nimic, El despre ea se face că nu știe!.. Dilemă cazonă Conjugalul echilibru Greu li-i pus la încercare: Soața vrea un alt calibru, El nu-l are în dotare... Instantaneu la „Trei Iazuri” Chelnerița mă vrăjește: Mini, ten fardat strident... - Ce doriți? - Aș vrea un pește!... - N-am!... Lucrez independent!... Miracol Eu cred că țuica asta are Efecte afrodisiace, Că, după două, trei, pahare, Chiar și nevastă-mea îmi place! Vitejie masculină Acesta-i
VASILE VAJOGA by VASILE VAJOGA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83947_a_85272]
-
putut. Au comandat stridii, apoi homar proaspăt. În clipa când se îndepărta chelnărița, Simon spuse: — N-ar trebui să comandăm ceva și pentru - cum o cheamă? Maria? — Cine? — Bona ta. — A, ba da. Ar trebui. Hilary o chemă înapoi pe chelneriță și comandă un hamburger. — Josephine ce mănâncă? întrebă Simon. — A, un terci scârbos care se vinde în borcănașe la supermarket. Intră pe o parte și iese pe cealaltă peste circa zece minute sub aceeași formă. E o treabă dezgustătoare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
doar cinci invitați: Mark, Louis, Graham, un olandez sever și un neamț gălăgios. Mâncarea era franțuzească (condamnau toți cu vehemență bucătăria din orientul mijlociu); șampania era excepțională (Roederer Cristal ’77) și din belșug. Fiecare invitat beneficia de atențiile unei micuțe chelnerițe filipineze, care chicotea și se prefăcea încântată când o mână i se strecura pe sub minijupă sau sânii îi erau frământați grosolan în timp ce încerca să servească mâncarea. Pe chelnerița lui Graham o chema Lucila: din câte-și dădea seama, celorlalte nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Cristal ’77) și din belșug. Fiecare invitat beneficia de atențiile unei micuțe chelnerițe filipineze, care chicotea și se prefăcea încântată când o mână i se strecura pe sub minijupă sau sânii îi erau frământați grosolan în timp ce încerca să servească mâncarea. Pe chelnerița lui Graham o chema Lucila: din câte-și dădea seama, celorlalte nu li s-a cerut niciodată să spună cum le cheamă. Ședea între Louis și Mark, care părea mai puțin rezervat și reținut decât în ocaziile anterioare. Sporovăia liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
banda trebuia întoarsă (își adusese cu el două C90) înainte de a se închide casetofonul cu un clic care-l trăda. Oricum, din motive personale, va șterge benzile după ce va ajunge acasă. Louis a fost primul care a dispărut sus cu chelnerița lui între primul și al doilea fel. Au lipsit aproape o jumătate de oră. După ce s-au întors, a fost rândul olandezului. În timp ce se întâmplau toate astea, reușiseră să se consume, după socoteala lui Graham, opt sticle de șampanie. Simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ar plăcea să cred ești un om în care pot avea încredere: un om, care-și păstrează calmul într-o situație dificilă. — Cred că pot face asta, spuse Graham. Cred că am dovedit deja. Mark o înșfăcă pe una din chelnerițe de tivul minijupei și o trase spre el. — Mere, spuse el. Avem nevoie de câteva mere. — Imediat, domnule. Le doriți coapte sau poate glazurate? Adu cinci mere. — Și să drumul la muzică! strigă Louis după ea. Tare, tare de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Mere, spuse el. Avem nevoie de câteva mere. — Imediat, domnule. Le doriți coapte sau poate glazurate? Adu cinci mere. — Și să drumul la muzică! strigă Louis după ea. Tare, tare de tot! Când se întoarse, Mark le puse pe toate chelnerițele să stea sprijinite de perete. — O, începe jocul! spuse Louis, bătând din palme încântat. Îmi place jocul ăsta Mark puse câte un măr pe creștetul fiecărei chelnărițe, apoi băgă mâna în sacou și scoase un revolver. Cine va fi primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
are verighetă. La dracu’, pe-aici nici o fată nu se mărită până nu rămâne gravidă. Ușa se deschise și un grup de tăietori de lemne care lucrau mai sus pe drum intrară bătând din bocanci și scoțând aburi pe gură. Chelnerița aduse trei litri de vin nou și se așezară la două mese, fumând În tăcere, cu șepcile scoase, sprijinindu-se de peretele din spate sau de masa din față. De afară se auzea uneori un clinchet de clopoțel când caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pendulă de lemn, și-n capătul celălalt al camerei era un bar. Afară ningea. Doi conductori beau vin nou la masa de sub pendulă. Un altul intră și anunță că Simplon-Orient Expres sosise la Saint-Maurice cu o oră Întârziere. Apoi ieși. Chelnerița veni la masa domnului Wheeler: — Expresul are o oră Întârziere, domnule. Să vă mai aduc niște cafea? — Dacă nu crezi c-o să mă țină treaz. — Ce spuneți? — Adu-mi. — Sigur. Aduse cafeaua din bucătărie, În timp ce domnul Wheeler privea pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o să mă țină treaz. — Ce spuneți? — Adu-mi. — Sigur. Aduse cafeaua din bucătărie, În timp ce domnul Wheeler privea pe fereastră la fulgii de zăpadă care cădeau În lumina felinarelor de pe peron. — Mai vorbești și alte limbi În afară de engleză? o Întrebă pe chelneriță. — A, sigur, domnule. Mai știu germana, franceza și dialectele. — Vrei să bei ceva? — A, nu, domnule. N-avem voie să bem cu clienții. — O țigară pot să-ți ofer? — Oh, nu, domnule. Nu fumez. — Bine atunci, spuse domnul Wheeler. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
voie să bem cu clienții. — O țigară pot să-ți ofer? — Oh, nu, domnule. Nu fumez. — Bine atunci, spuse domnul Wheeler. Se uită din nou pe fereastră, luă o gură de cafea și-și aprinse o țigară. — Fräulein, strigă și chelnerița veni la masa lui. — Ce doriți, domnule? — Pe tine. Lăsați glumele, domnule. Nu glumesc. Atunci nu mai vorbiți așa. — N-am timp de discuții, spuse domnul Wheeler. Trenul ajunge-n patruzeci de minute. Dacă urci cu mine Îți dau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vreau pe tine. Dacă continuați să vorbiți așa, o să vă rog să plecați. N-aveți voie să stați aici și să vorbiți așa. — Păi și-atunci de ce nu pleci de lângă masă? N-am cum să-ți vorbesc așa dacă pleci. Chelnerița se Îndepărtă. Domnul Wheeler o urmări cu privirea ca să vadă dacă vorbește cu vreun conductor. Nu vorbi. — Mademoiselle! strigă din nou și chelnerița veni. — Dă-mi o sticlă de Sion, te rog. — Da, domnule. Domnul Wheeler se uită după ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Păi și-atunci de ce nu pleci de lângă masă? N-am cum să-ți vorbesc așa dacă pleci. Chelnerița se Îndepărtă. Domnul Wheeler o urmări cu privirea ca să vadă dacă vorbește cu vreun conductor. Nu vorbi. — Mademoiselle! strigă din nou și chelnerița veni. — Dă-mi o sticlă de Sion, te rog. — Da, domnule. Domnul Wheeler se uită după ea când se Îndepărtă și apoi când se-ntoarse cu vinul. Se uită la ceasul de pe perete. — Îți dau două sute de franci. — Vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îndepărtă și apoi când se-ntoarse cu vinul. Se uită la ceasul de pe perete. — Îți dau două sute de franci. — Vă rog să nu mai vorbiți așa. — Două sute de franci sunt o grămadă de bani. N-o să mai vorbiți așa! spuse chelnerița, care nu prea-și mai stăpânea engleza. Domnul Wheeler o privi cu interes: — Două sute de franci. — Sunteți Îngrozitor. — Și atunci de ce nu te duci? Nu pot vorbi cu tine dacă nu ești aici. Chelnerița plecă de lângă masă și se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
N-o să mai vorbiți așa! spuse chelnerița, care nu prea-și mai stăpânea engleza. Domnul Wheeler o privi cu interes: — Două sute de franci. — Sunteți Îngrozitor. — Și atunci de ce nu te duci? Nu pot vorbi cu tine dacă nu ești aici. Chelnerița plecă de lângă masă și se duse la bar. Un timp, domnul Wheeler Își bău liniștit vinul, zâmbindu-și. — Mademoiselle! strigă. Chelnerița se prefăcu că nu-l aude. — Mademoiselle, strigă din nou. Chelnerița veni la masă: — Doriți ceva? — Foarte tare. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de franci. — Sunteți Îngrozitor. — Și atunci de ce nu te duci? Nu pot vorbi cu tine dacă nu ești aici. Chelnerița plecă de lângă masă și se duse la bar. Un timp, domnul Wheeler Își bău liniștit vinul, zâmbindu-și. — Mademoiselle! strigă. Chelnerița se prefăcu că nu-l aude. — Mademoiselle, strigă din nou. Chelnerița veni la masă: — Doriți ceva? — Foarte tare. Îți dau trei sute de franci. — Sunteți Îngrozitor. — Trei sute de franci elvețieni. Se Îndepărtă și domnul Wheeler o urmări cu privirea. Un hamal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pot vorbi cu tine dacă nu ești aici. Chelnerița plecă de lângă masă și se duse la bar. Un timp, domnul Wheeler Își bău liniștit vinul, zâmbindu-și. — Mademoiselle! strigă. Chelnerița se prefăcu că nu-l aude. — Mademoiselle, strigă din nou. Chelnerița veni la masă: — Doriți ceva? — Foarte tare. Îți dau trei sute de franci. — Sunteți Îngrozitor. — Trei sute de franci elvețieni. Se Îndepărtă și domnul Wheeler o urmări cu privirea. Un hamal deschise ușa. Era cel care se ocupa de bagajele domnului Wheeler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îngrozitor. — Trei sute de franci elvețieni. Se Îndepărtă și domnul Wheeler o urmări cu privirea. Un hamal deschise ușa. Era cel care se ocupa de bagajele domnului Wheeler. — Sosește trenul, domnule, Îi spuse-n franceză. Domnul Wheeler se ridică: — Mademoselle! strigă. Chelnerița se-ndreptă spre masă. — Cât face vinul? — Șapte franci. Domnul Wheeler scoase opt franci și-i lăsă pe masă. Își Îmbrăcă haina și-l urmă pe hamal spre peron, unde continua să ningă. — Au revoir, mademoiselle, spuse. Chelnerița se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Mademoselle! strigă. Chelnerița se-ndreptă spre masă. — Cât face vinul? — Șapte franci. Domnul Wheeler scoase opt franci și-i lăsă pe masă. Își Îmbrăcă haina și-l urmă pe hamal spre peron, unde continua să ningă. — Au revoir, mademoiselle, spuse. Chelnerița se uită după el. E urât, se gândi, urât și Îngrozitor. Trei sute de franci pentru o chestie care nu mă costa nimic. De câte ori n-am făcut-o pe gratis. Și aici nici n-aveam unde să mergem. Dacă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
perete era o pendulă, În capătul celălalt al Încăperii era barul de zinc, și afară ningea. Doi conductori beau vin nou la masa de sub pendulă. Un altul intră și anunță că Simplon-Orient Expres sosise la Saint-Maurice cu o oră Întârziere. Chelnerița se duse la masa domnului Johnson: — Expresul are o oră Întârziere, domnule. Să vă mai aduc niște cafea? — Dacă nu te deranjează. — Ce spuneți? Da, adu-mi. — Sigur. Aduse cafeaua din bucătărie, În timp ce domnul Johnson se uita pe geam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
da, mai știu germana, franceza și dialectele. — Vrei să bei ceva? — A, nu, domnule. N-avem voie să bem cu clienții. — O țigară vrei? — O, nu, domnule, spuse ea râzând. Nu fumez. — Nici eu, spuse Johnson. E un obicei urât. Chelnerița se Îndepărtă și Johnson luă o gură de cafea și-și aprinse o țigară. Pendula de pe perete arăta că-i zece fără un sfert. Ceasul lui o luase puțin Înainte. Trenul trebuia să sosească la zece jumate - o oră Întârziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]