15,883 matches
-
de odihnă dată de Dumnezeu, bă fraților!" vorbea el cu hotărâre celor câțiva de încredere care-l ascultau cu teamă, dar și cu respect pe chipurile încrâncenate și arse de soare. Referință Bibliografică: Episodul 7, cap. III, Noaptea frământărilor, din CHEMAREA DESTINULUI / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1648, Anul V, 06 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1436137646.html [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
unghiul nevederii! Bucură-te doar! Sunt aici, în coapsa vremii, ca o flacără vie. Nimic din mistuirile ce mi-au străbătut timpul nu mi-au ucis idealul de a îmbrățișa iubirea. Ea nu ascultă de legi. Se naște în libertatea chemării. Simt forfotul mării. Mi s-au reflectat mai mereu torentele sinelui în ochi, în zvâcnirea brațelor, în călătoriile spre val, spre țărm, în cuvintele încremenite de uimire, de dor sau descătușate din legături știute și neștiute. Mă-ndrept spre centrul
OGLINDA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1443035982.html [Corola-blog/BlogPost/374720_a_376049]
-
de necazuri. E o mare binefacere să uităm de tot ce e în jurul nostru, să nu ne intereseze dacă e luni sau marți, să uitiăm ce vârstă avem, inima să ne bată mai repede și să ne surprindem înfiorați ascultând chemarea vreunei amintiri pe care să o retrăim în deplinătatea ei. E un fel de nebunie frumoasă, pe care nu o pot ocoli nici chiar firile cele mai reci și mai calculate. Iubesc fiorii începuturilor de multe feluri pentru că au un
ORICE ÎNCEPUT E O PRIMĂVARĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 by http://confluente.ro/elena_buica_1425669759.html [Corola-blog/BlogPost/380792_a_382121]
-
a poporului român („Doina zic, doina suspin, tot cu doina mă mai țin...”), izvorâtă din patimă și dor nestins, iubire, speranță, rugă, deznădejde, bocet disperat, credință în nemurirea sufletului, alean și mângâiere pentru părinții care-și trimit fiii la război; chemare către divinitate să-i aducă pe cei ce au plecat în lumea umbrelor; renunțare la cele pământești, care-s lucruri deșarte) dar, în același timp, doina este și prietena nedespărțită a eroului popular, haiducul din poveștile nemuritoare pe care le
DOR DE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1422007796.html [Corola-blog/BlogPost/370402_a_371731]
-
februarie 2016 Toate Articolele Autorului Venea pe drum în fapt de seară Venea un biet pribeag Cu ochii triști, înrourați De-al anilor șireag... El se oprea din când în când Privind în depărtare De parcă auzea ceva: O vece, o chemare... Iar când prin dreptul lui trecea Un alt drumeț, târziu, O întrebare se-nălța Din sufletul pustiu: "N-ai întâlnit pe drumul tău O, călător grăbit Un înger dulce și gingaș Ce-odată am iubit? Avea doi ochi ca de
CĂUTÂND-O PE EA ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 by http://confluente.ro/maria_luca_1455863928.html [Corola-blog/BlogPost/382933_a_384262]
-
zeu! NE-AI ÎNVĂȚAT Rămași în urmă-ți să trăim, Ne-am perindat ca norii... Ne-ai învățat să dăinuim, Plutind precum cocorii... Pe mișcătoarele cărări, Când blând ne cheamă marea, Ne-ai arătat, privind spre zări, Să-i descifrăm chemarea... Când luna plouă cu arginți Și taine-n bezna nopții, Ne sfătuiești să stăm cuminți, Gândind la jocul sorții... Destinul crud, de ne-a-nhățat Și-am înghițit amarul, Așa precum ne-ai învățat, Am stat drepți ca stejarul... Tot alergând cu
DOR DE EMINESCU de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 by http://confluente.ro/gheorghita_durlan_1497359268.html [Corola-blog/BlogPost/374637_a_375966]
-
altă apariție. Avea ramurile puternice pline de verdeață, în al cărui frunziș se auzea trilul păsărilor ca o melodia cântată de o tânără îmbrăcată într-o rochie lungă, vaporoasă, din mătase albă, ciupind cu delicatețe corzile unei harpe, ca o chemare spre iubire, spre acel sentiment înălțător ce numai inegalabilul poet a fost capabil să-l definească cu măiestrie în versurile sale nemuritoare. Tânăra înălța în eter prin melodia ce-o interpreta, un imn al iubirii ce învăluia cu mantia sa
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1471927209.html [Corola-blog/BlogPost/343108_a_344437]
-
încet spre mâine privind cum se adapă cerbii... O lacrimă copilărească pe-obrazul nins cu alb de floare adastă-n tihnă, limpezită în roua dulce-a dimineții Din umbra clipei, hărăzită nectar să toarne-n cupa vieții, răzbate-o tainică chemare... O amintire din pruncie - naive patimi de Fecioară - când, hoinărind peste ponoare mă îmbătam cu primăvară pândind cuminte-ntre răzoare ca floarea Paștelui să-nvie... Crăiasa mândră din frunzar sfioasă, albă și gingașă din reavăn lut de-abia ivită dar
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_florilegiu_georgeta_resteman_1368700542.html [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
dat ne este din străbuni, pășim încet, încet spre mâine căci este Sfânta Joie Mare.... un colț de pagină ruptă dintr-un măr înflorit ... seceta gândului peste buze arse poposind însetate pe trifoiul cu patru foi zâmbind sub poveri înrourate chemări depărtări visuri patimi adieri de zefir pribeag narcise firave îndrăgostite de iriși-vâslași unduind miresme crude înoată într-un ostrov de verde crud ploaie de raze călduțe prinse-n hora florilor de liliac pământ reavăn mirosind a pâine iubiri îngălbenite de
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_florilegiu_georgeta_resteman_1368700542.html [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
descinse Pe tălpi de întuneric plâng doruri răstignite Se-ntoarnă taine sacre pe pajiștile ninse Cu puf de păpădie și lacrimi ostenite De rouă... Grinzi de floare ce străjuiesc splendoarea Și luturi dogorânde sub arșița dorinței Se năruie-n parfumuri, înveșnicind chemarea Nălucilor din vise în palma neputinței. Magnifice vitralii, veghind frânturi de gânduri Izbesc tăceri arsura din plesnituri de stânci Se scutură-nserarea pe maci aprinși în crânguri Când ațipim la umbra durerilor adânci... Georgeta RESTEMAN martie - aprilie - mai 2013 Săcuieu
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_florilegiu_georgeta_resteman_1368700542.html [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
răni, nu lovi...”; ș.a. dar și invocații interogative de genul: „Doamne, încotro să mă duc de la Tine? / Căci nu este loc unde să mă simt atât de bine” ș.a. Nicu Doftoreanu, un alt semnatar al Antologiei, în care invocațiile, rugăciunile, chemările de tip sapiențial sunt frecvente și pot fi rostite ca și rugăciuni pe timp de zi sau de noapte. Sunt gânduri închinate lui Dumnezeu, din prea plinul inimii, cu atât mai prețioase cu cât sunt sincere și curate. Autorul ne
ÎNTRE SUFLET ŞI CUVÂNT –O LEGĂTURĂ NEVĂZUTĂ de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 by http://confluente.ro/radu_botis_1472586147.html [Corola-blog/BlogPost/375419_a_376748]
-
în: Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Clasic țărm elen Se logodește marea cu uscatul, mărgeanul roș în maci a izbucnit, picură-n stropi alene din înaltul văzduhului căldura la zenit. Val după val își susură chemarea prin spuma transparentă lângă mal, țin zeii sfat de taină lângă marea schimbând culori, ca piatra de opal. Cu spuma-n aripi, stingând asfințitul, săgeată pescăruși spărgând tăcerea, iar Afrodita-n val și-admiră chipul orbind cu albul trupului vederea
CLASIC ȚĂRM ELEN de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 by http://confluente.ro/steluta_craciun_1465309237.html [Corola-blog/BlogPost/379322_a_380651]
-
greșit, Din tot ce-am vrut, nimic nu am! Am rătăcit pe mări bătrâne, Visând fecioare desfrânate Și parcă urlă-n mine-un câine Ca un ecou prin vechi palate ... Mă-ntorc la Tine, e târziu? Ți-am auzit astăzi chemarea, Un strop de apă în pustiu, Căci prea sărată este marea! Din câte mi-am dorit în viață Acum le văd deșertăciune; Pe ghem mai am un fir de ață Ce tot mă trage înspre Tine ... - Bravoo, aplaudă auditoriul de
INTALNIRE DE GRADUL ZERO de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 by http://confluente.ro/Intalnire_de_gradul_zero.html [Corola-blog/BlogPost/348249_a_349578]
-
rupere și o înstrăinare de Izvorul vieții și de temeliile ontologice ale lumii și trăiau această ,,sfâșiere a firii,, în pocăință neîncetată și cu speranța necontenită a mântuirii, astăzi, ceea ce altădată însemna o gravă abatere, accidentală totuși, a firii de la chemarea ei divină, tinde să se generalizeze și să devină normalitate, chiar o a doua natură, la nivel planetar,, - susține același Părinte Profeosr Ioan Cristinel Teșu. După veacuri de cercetare și investigare anatomică și medicală, trupul omului, constituția sa fizică, este
CÂTEVA INDICII DESPRE RELIGIE ŞI RELAŢIA SAU RAPORTAREA ACESTEIA LA SĂNĂTATEA OMULUI CONTEMPORAN ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Cateva_indicii_despre_religie_si_rela_stelian_gombos_1352882435.html [Corola-blog/BlogPost/345210_a_346539]
-
mine, printre clipe ea se joacă Și când și când, de dragoste suspină. (17) Georgeta RESTEMAN: ÎȚI SIMT ADES' PE TÂMPLE RĂSUFLAREA Îți simt ades' pe tâmple răsuflarea Și-n glasul tău se torc atâtea vise Când tremuru-i trădează azi chemarea Și-un dor nespus în lacrime ucise Și-n umbrele de taine marmorate, Drapate-n cețuri și-ntrupate-n iele Ce-n trena nopții se topesc damnate Și se prefac în pulbere de stele. Răsfiră-ți gândul peste floarea vie Purtată-n
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_ion_vanghele_poeme_ion_vanghele_1330073507.html [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > SIMFONIA IUBIRII Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 770 din 08 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Chemarea ancestrală a Iubirii a existat dinainte ca noi să ne naștem. Mi se pare firesc, altfel n-am fi apărut, nu? Când un copil apare pe lume...vine cu sămânța iubirii în inimă...Și, iubirea crește odată cu el. Legenda iubirii
SIMFONIA IUBIRII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 770 din 08 februarie 2013 by http://confluente.ro/Simfonia_iubirii_floarea_carbune_1360335209.html [Corola-blog/BlogPost/354576_a_355905]
-
este deloc o coincidență faptul că primul mare discurs public, Predica de pe Munte, începe prin pronunțarea ca fericiți a acelora care au de oferit numai sărăcia lor spirituală (5,3). Dar Evanghelia Sfântului Apostol Matei este în același timp o chemare la răspuns față de harul dumnezeiesc revelat în și prin Iisus Hristos. Acest răspuns este caracterizat pe multe căi : pocăință (3,2 ; 4,17), urmarea lui Iisus Hristos (4,18-22 ; 8,18-22 ; 16,24), devenind sărac cu duhul (5,3), alegând
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_teologie_si_viata_spirituala_partea_i_.html [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
Sfântul Matei este orientat comunitar, în mod cât se poate de categoric . Și într-adevăr, numai Evanghelia acestuia vorbește despre Ekklesia (kăhăl) (Matei 16, 18 ; 18, 17) și Îl descrie pe Iisus Hristos ca fondator al ei. A te alătura chemării Lui înseamnă a te alătura comunității ucenicilor pe care El, în mod expres, a chemat-o, a gândit-o și a autorizat-o - susține cu tărie și cu argumente bine fundamentate, autorul acestei cărți. Sfântul Apostol Matei ocolește și omite
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_teologie_si_viata_spirituala_partea_i_.html [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
Mângâierile-s de catifea, Iar zarea-si revarsă culoarea 'n-ochii mei, ca bobul de cafea. Căderea în abis mă doare, O mană caldă mă cuprinde, Mă las condusă-n alinare Când luna de pe cer se-ascunde. Pe bolta răsună chemarea, De sub arcadele cerești, Stelele-arătându-și splendoarea Mă poart-acolo, unde ești. Mă las condusă de visare, Într-un sfârșit de primăvară, Ca într-o calmă-nsingurare Și-n suflet o...furie-amară. Referință Bibliografica: Furie amară / Nastasica Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
FURIE AMARĂ de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 by http://confluente.ro/nastasica_popa_1464953430.html [Corola-blog/BlogPost/383595_a_384924]
-
despicat, apele au ieșit la lumină să curgă veșnic. M-am apropiat de ele și m-am botezat drept : Primul. Știam cine sunt. În Ziua a Treia, am tăcut cu tăcerea celui singur. Am mâncat din roadele pământului. Am simțit chemarea lumii. Era ceva nou. Știam să merg și rătăceam mult. Știam să plâng. Aveam un destin. Mai era cineva în lume. Îmi vorbea la apusul soarelui. Și mi-era frică. La Izvorul Celor Patru Ape, m-am oprit. Am pus
GENESIS XX de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/marius_horvath_1416426288.html [Corola-blog/BlogPost/381991_a_383320]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > UNDE EXIST? Autor: Dorina Șișu Publicat în: Ediția nr. 234 din 22 august 2011 Toate Articolele Autorului simțim durerea sufletului geamăn în prelungirea chemărilor se plimbă sfârșirea precum un sărut fierbinte al morții ce naște distanță are chipul unui zeu ce-și laudă frica prin sabie o vede nu luptă se oprește în față mă privește un Prometeu în luptă calea o scurtează în
UNDE EXIST? de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 by http://confluente.ro/Unde_exist_.html [Corola-blog/BlogPost/371105_a_372434]
-
să facă schimb de idei, să se bucure impreună. Atunci când oamenii nu pot explica anumite intâmplări sau fenomene le numesc mistere sau taine! Chiar reprezentanții bisericii amintesc în mai multe ocazii, printre care și cea a slujbei de cununie, despre chemarea dintre fată și fecior, citez: „și aceasta mare taină este...”. Prin urmare, consider într-adevar inspirată invitația de a scrie fiecare câte ceva despre „Taina scrisului”, fără să ne așteptăm în final să deslușim neapărat destăinuirea! Fiecare din noi știe și
TAINA SCRISULUI (38) – SCRIEREA, CALE DE SALVARE A SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_taina_scrisului_38_elena_armenescu_1350957353.html [Corola-blog/BlogPost/346352_a_347681]
-
hieratic XLIII Cuvântul viețuit întru menire de David Sofianis 2.04.2017 A.D. Vremea nu mai plânge cu lacrimi de secunde a-ncetat să bată și orologiul gând paloarea dimineții se conturează blândă peste oceanul vieții rănite de pustiu am definit chemarea ca o arsură surdă ce naște întrebarea nesațului că sunt peste dulceața morții plăcerea din cleps.hidră se profilează arbori de nesfârșite lumi am încetat să cerem atingerea de Umbra ce-am poticnit să făcem din abisale porți deschideri spre
POEM HIERATIC XLIII-CUVÂNTUL VIEŢUIT ÎNTRU MENIRE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 by http://confluente.ro/david_sofianis_1491139100.html [Corola-blog/BlogPost/381235_a_382564]
-
culege folclor, scrie, învață cu rod pe cei tineri, se implică în viața socială românească, se integrează în activități din orizontul cultural internațional. Atari preocupări nu pot fi decât în puterea unui om care iubește ceea ce face și are știința, chemarea, harul pentru aceasta. Recent a scris și publicat la Editura Eurotip din Baia Mare cartea „Lada mea de zestre”, „ca o cămașă maramureșeană” cum e scris în presa locală, „o carte inspirată de viața sa, de cântecul său, de tradițiile meleagurilor
ANGELA BUCIU, FLOARE ÎN CUNUNA SPIRITUALĂ A MARAMUREŞULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1412148667.html [Corola-blog/BlogPost/341064_a_342393]
-
în golurile lui va simți geneza și revelația cuvântului creator. Bolta lui se va umple de luminători și pământurile de ape, toate amorțind firescul, lăsând ca nostalgia să umple de copilărie ființa. Iar insula, cu ruinele ei, nisipul efemer și chemarea reamânării ființei rămâne cu fiecare apus în ignorare prin părăsirea ei de mersul plutitor , printre stânci, al omului frumos și trecător. .. Căci apropierea de creație, de origini, de zenit înseamnă întâmplarea ființei prin trecerea ei și depărtarea de pământ. Lupta
ASTEPTARE... de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 by http://confluente.ro/calin_marton_1445202186.html [Corola-blog/BlogPost/366480_a_367809]