1,574 matches
-
dresată. "Asimetrică!", urlau toți triumfător. Îmi vârau apoi vată-n ochi, străduindu-se să detecteze nu știu ce reflexe. Cum pleca profesorul, știam că pot avea liniște. Băieții le ciupeau pe fete de fund, se duceau pe verandă și fumau, glumeau și chicoteau fără să mai dea nici o atenție bolnavilor în halate vișinii sau în pijamale cu dungi spălăcite, cu textura aspră ca a zeghelor. Când mergeam la raze, coboram două etaje, străbătând vaste și reci holuri, sinistre ca de morgă. Fiecare avea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
făcea destăinuirile suportabile, așa cum storci câțiva stropi de lămâie pe spinarea grasă a peștelui de pe platou. Înainte să orbească lucrase "la băieții cu ochii albaștri". Nu știam pe-atunci expresia, așa că l-am întrebat "Unde?", la care mi-a răspuns chicotind: "Ei, la flăcăii cu luceferi pe umeri", și a continuat să-și descrie viața profesională numai în astfel de penfraze, încît în cele din urmă s-a format în mintea mea atât de ingenuă pe atunci, de copil de muncitori
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
file la o măsuță, scoțând din când în când pe nări ghirlande de bule strălucitoare de aer. "E foarte bine, soro, e mai bine aievea decât când îl vezi la comedie", îi șopti tânăra damăj lui M-me Zamphiresco, și amândouă chicotiră schimbând priviri apoase, căci băgaseră de seamă, pasă-mi-te, că americanul cam trăgea cu ochiul către masa lor. Pe cine pusese ochii streinu-ăsta plin de parale? Frosica nu avea îndoieli, așa că-ncepu să facă mii de fițe și mofturi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
uimit, își dăduseră jos și muierile fotele lor și-și desfăcuseră pletele, iar acum ciuguleau cu buze-ngroșate de patimă grumajii roșii și țepoși ai țăranilor cu care jucau. Privind în jur și văzând că numai ei rămăseseră cuviincios îmbrăcați, bulgăroaica chicoti, îi zise ceva ne-nțeles lui Vasili și ridică brațele către tâmple, lăsîndu-l să-i zărească o clipă, prin mânecile largi de in topit, cărnița albă și păroasă a subțiorilor. O căldură moscată suia de acolo. Fata desfăcu niște spelci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe ea, transformă mereu viitoru-n trecut și-n ireparabil. Iată-l acum, reflectat de lemnul de nuc al mesei, așezând cele mai mari rotițe dințate exact pe ochii imaginii sale lucind în furnir, arcușorul peste nas, cadranul cifrat peste gură. Chicotește amuzat, întoarce capul spre bucătărie și strigă: "Mami, vino să mă vezi, sânt Timpul!" Doar că povestea nu e un ceasornic cu milioane de rotițe și șurubele. Și nici măcar mecanismul cu ceas al unei mașini infernale. Nu-i nici un mecanism
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
inventa cuvântul ultim, fruct al oglinzilor: eu. La fel zâmbise, desigur, micul Adolf în pătuțul lui dintr-un sat pierdut în munții Austriei, la fel întinsese minutele către mama sa Genghis, într-o iurtă din sălbăticie, la fel râseseră o dată, chicotind, stâlcind cuvintele, privind cu ochi întrebători lumea, fără să știe că aveau să-i aducă numai sânge și infamie, criminalii în serie și marii constructori de lumi mai bune și mai drepte, ucigașii trupului și ucigașii sufletului, cei ce-aveau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
liniei orizontului. ― Ce-i? ― Au stabilit cumva dacă e copilul lui Stin? ― Ce vă pasă? Cele trei se priviră una pe cealaltă, îndemnîndu-se reciproc să vorbească. Începură să șușotească, iar una din ele o înghionti în coaste pe Urella. Fata chicoti. ― Noi ne gândeam... adică nu ne gândeam, ziceam doar așa... se codi fata. ― A spune fără să gândești e o mare prostie, fetiță, spuse scurt Maria. ― Ei bine, ne gândeam că poate mai multe fete sunt sănătoase, precum Xentya... Dacă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
la consens și veți vedea că el are noimă tocmai atunci când nu mai trebuie enunțat." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 8. INDIFERENT CÎT SE STRĂDUIA să fie la înălțimea situației, Bella nu se putea opri să nu chicotească văzând felul legănat în care pășea Zuul. De fapt, era greu să spui că merge... Mai degrabă se bălăngănea în direcții care compuneau o rezultantă spre înainte, părând că își caută puncte de echilibru, pe care și le găsea exact
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Sorina stau cu ochii închiși. Mulțumită, bunica zâmbește. „Moș Ene, poznașul, și-a făcut și astăzi datoria”, își spune-n gând. Vrea, apoi, să așeze mai bine păturile peste cei doi nepoței. Dar, ce să fie asta? Sorin și Sorina chicotesc, nici vorbă de somn. Hm! M-ați păcălit, hoțomanilor! Face buna pe supărata. Ei, spuneți acum ce meritați voi? Da’ nu ne e somn deloc, bunică ! Când am să pun eu mâna acum pe băț, să vedeți ce somn o să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
vase pentru găini, pentru rațe și gâște, pentru purcei. Toți ai casei se mirau. Oare ce-o fi pățit câinele de bea atâta apă?! S-au gândit, chair, că n-ar strica să cheme veterinarul. Însă Sorin și Sorina, care chicoteau de zor și zâmbeau cu tâlc, i-au liniștit povestindu-le, de-a fir-a păr, tot ce se întâmplase. Auzind c-au îmbuibat câinele cu atâtea dulciuri, bunica le-a zis cu dojană-n glas: În loc să le mâncați voi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
nevastă, măcar anul acesta sărbătorim și noi Nașterea Domnului cum se cuvine. Avem o gâscă, cam slăbuță dar vom avea o bucățică de carne pe masă. La auzul acestor cuvinte, lui Ionuț Îi Înghețase sângele În vine. Cele două gemene chicoteau Într-un colț al singurei odăi, În care trăiau cele șapte suflete, Înghesuite Într-un pat mare de scânduri cu salteaua plină cu paie. Mama observând paloarea lui Ionuț, Încercase să abată discuția În altă direcție. Cuvine-se oare să
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
parcă tu spuneai asta, râsese Andreea, dar uite ce băiat drăguț este În mașina roșie, și se tot uită la noi. La care noi...câte persoane sunt acum la ferestrele vagoanelor... Dacă eu Îți spun că se uită la noi...chicotește Andreea. Cel În tricou alb? Da arată bine...spusese mama, mai mult ca să-i facă plăcere fiicei sale. Da, cel cu tricou alb și cu un tată, cam grizonat, nu crezi? Noi avem avantajul vopsitului, draga mea, altfel cred că
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
uitîndu-se la el cu compătimire) SCENA A II[-A] (ȘTEFĂNIȚĂ intră adâncit în cugetări și visător) ȘT[EFĂNIȚĂ] (pentru sine) Văzut-am rătăcind căprioarele prin codrii Livanului... sprintene și cu ochii lucitori... văzut-am fetele cu snopuri de grâu aurit chicotind prin lanurile pe jumătate secerate... am râs, dar prin verdeața întunecoasă a codrilor de fag am zărit cerbul alb al Doamnei... ochii lui era obosiți și genunchii căzură ca frânți în iarba răcoare... văzutu-l-am și m-am întors în cetatea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-mi găsesc alții în ultima clipă? Dar repejor, că în zece minute apare autobuzul, adăugă trăgîndu-și în sus mîneca hainei, dezvelindu-și încheietura mîinii, ciocănind de cîteva ori cu unghia în sticla ceasului. Le mai venise inima la loc, rîdeau, chicoteau, începuseră să facă glume. Se apucaseră să-i spună totul de-a fir a păr, să se scuze că strategia lor nu fusese tocmai potrivită, dar că disperarea le luase parcă mințile. Trecuseră cîțiva ani buni și avuseseră impresia că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că își reînnoadă prieteniile, cînd în realitate nu făcea decît să le răcească și mai tare. Aveau însă destule scuze, duceau o viață de corvoadă la Tricotajul. Și-au dat seama prea tîrziu că Delfina făcea un joc dublu cînd chicotea cu restul colegelor, cînd se ascundea vorbind pe la spate în mijlocul secției, în pauzele de masă. Se schimbase de ieri pe azi dintr o muncitoare model, care-și depășea cu mult norma, într-o chiulangioaică, o instigatoare. Mare pagubă, o auzeau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fi crezut niciodată cum c-aș fi un bețiv, așa că i-am spus: — Nu vă lăsați păcălit de asta, Herr Lehmann, folosesc băutura asta ca apă de gură, numai că sunt mult prea al naibii de leneș ca s-o scuip. El chicoti la auzul acestor vorbe, mă bătu ușor cu palma pe spate și comandă pentru noi două pahare mari. Le-am băut după care l-am Întrebat unde aveau să meargă fericiții Însurăței În luna de miere. — Pe Rin, zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-mă pe piept ca și cum și-ar fi manifestat astfel recunoștința față de mine. — Doamne, da’ ce bărbat bine făcut ești. — Mama a fost fierar, i-am zis. Bătea cuie În potcoava unui cal doar cu mâna goală. Cu ea semăn. Ea chicoti: Nu vorbești tu prea mult, dar când o faci, Îți place să glumești, așa e? — Sunt o mulțime de oameni morți În Germania care arată cât se poate de serios. — Și ești foarte cinic. De ce? —Am fost preot. Își trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a se purta avea o precizie simplă care părea aproape simiană. — Peter Welser, se prezentă el. Ce pot face pentru dumneavoastră, oameni buni? Aș vrea să vorbesc cu Herr Bock. Speram că ne puteți ajuta. Căutăm o persoană dispărută. Welser chicoti și Își ridică din nou pantalonii. — Isuse, hai că asta e bună. Clătină din cap și apoi scuipă pe pământ. — Numai săptămâna asta mi-au dispărut trei muncitori. Poate că ar trebui să vă angajez pe dumneavoastră să-i găsiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
adevăr, era aproape pe punctul de a fi arestat. Se pare că a fost prins În flagrant vopsind sloganuri KPD pe zidul sediului Kripo din Neuköln. — Un KZ nu e un loc chiar așa de rău dacă ești un Kozi, chicoti Sohst. Asta În comparație cu evreii și homosexualii. Probabil că o să iasă de-acolo peste doi ani. Am clătinat din cap: Nu pricep, le-am spus. De ce nu-l puneți pur și simplu pe comandantul de la Dachau să-l interogheze pe Mutschmann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
scuipat În față. — Da? am zis cu nonșalanță. Și unde s-a Întâmplat asta? I-am pus jumătatea de țigară Între buze și i-am aprins-o. — Erai detectivul casei, croncăni el. La Adlon. Am aranjat cândva o spargere acolo. Chicoti răgușit și mă Întrebă: Am dreptate? — Ai o memorie bună, i-am spus aprinzându-mi și mie o țigară. Asta a fost cu foarte mult timp În urmă. Strânsoarea lui deveni mai puternică. — Nu-ți face griji, zise el. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
vin. Zâmbetul lui dispare. Ea începe să meargă. Am încercat să folosesc o sabie ca să tai firul apei, murmură el în urma ei. Ea se întoarce și-l vede cum își pune piciorul în scara de la șa. Deodată, o aude cum chicotește. Ce-i așa amuzant? Pantalonii dumneavoastră. Ce-i cu ei? Într-o zi sau două, o să vi se vadă posteriorul - s-a tocit țesătura. Fir-ar să fie. Îi cârpesc eu, dacă doriți. Zâmbetul lui reapare. 10 Croitoreasa satului e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
că nu poți să vorbești, dar te aud clar și răspicat. —Ai vorbit cu ăia doi? întrebă Karin. Ce le spun oamenilor? Arătăm bine, spuse Mark. Frumușel, frumușel, frumușel. Creierul reptilian, ieșind târâș la soare, să se încălzească. Bonnie Travis chicoti. —Ei, m-am dichisit un pic înainte să vin. Cuvintele șiroiau din șoricică, cuvinte fără sens, frivole, stupide, salvatoare. Bombardamentul rapid, marca Travis, care o scosese din sărite pe Karin ani întregi, părea acum o ploaie așezată de aprilie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
atunci. Ar fi putut s-o ajute chiar din noaptea accidentului. Cineva care-l știa pe Mark. Adevăratul Mark, Mark cel bun. Cineva cu care putea vorbi și despre trecut, și despre viitor. Unde ești? întrebă el. Ea începu să chicotească. Îngrozită, își veni în fire. —Aici. În Farview, vreau să zic. Cu vocea lui de naturalist, o șoaptă pe care o folosea pe teren, ca să atragă atenția asupra animalelor care se speriau ușor, Daniel spuse: —Pentru fratele tău. Parc-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
oamenii nervoși. Descrise toate responsabilitățile pe care le avusese la slujba pe care tocmai o pierduse. —Au zis că s-ar putea să mă angajeze înapoi, când o să se termine chestia asta. — Te vezi cu cineva? Începu din nou să chicotească. Se întâmplase ceva total aiurea cu ea. Ceva derapa, scăpându-i de sub control. Doar cu fratele meu. Nouă sau zece ore pe zi. Faptul că-i spunea fie și numai atât o îngrozea. Dar era infinit mai bine să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
străzile insuportabil de normale, gândindu-se că ar putea trăi liniștit fără să mai vadă vreodată orașul ăsta. Bob Cavanaugh îl întâmpină în restaurant cu o îmbrățișare de urs, pe care Weber o toleră. Editorul său făcea eforturi să nu chicotească. —Ți-am spus să nu te împopoțonezi. Weber deschise larg brațele. — Asta nu înseamnă că m-am împopoțonat. —Nu te poți abține, nu-i așa? Chiar ar trebui să facem un album de fotografii sepia cu tine, de pus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]