903 matches
-
acesta, despărțirea obștei scriitoricești de trecutul comunist. Uniunea Scriitorilor fusese înființată de regimul comunist, în 1949, cu scopul de a-i înregimenta ideologic pe oamenii scrisului. Ceea ce a și izbutit în epoca dogmatismului și mai târziu, cu unele slăbiri ale chingii în perioadele scurte de dezgheț. Societatea Scriitorilor, în schimb a funcționat, în cele câteva decenii de existență, fără constrângeri ideologice. Mă întreb însă de ce abia acum a apărut ideea de a schimba numele Uniunii Scriitorilor, cu o întârziere, la urma
USR sau SSR? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/7259_a_8584]
-
de copii. La școală, fiecare ține de familia lui, nu de comunitatea spontană a clasei. Nu-i vedem jucându-se împreună, sau vorbind, arătându-se independenț i. Copiii lui nenea Iancu sunt niște juni de epocă victoriană, crispați, ținuți în chingi la poza de grup cu maturi. Și nu cred că arată așa doar din neîndemânarea lui Caragiale în ale psihologiei vârstelor mici. Cred, mai curând, că în societatea de tranziție, între o lume rurală în care îndatoririle părintești aveau ceva
Caragiale și copiii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4588_a_5913]
-
mai vechi în parametrii unei înțelegeri înnoite, a-i raporta la conceptele unei mentalități evoluate, precum cel al lui Vladimir Streinu, concretizat în cartea Clasicii noștri din 1943. Numeroase exegeze consacrate inclusiv creațiilor majore ale literelor noastre, apărute o dată cu slăbirea chingilor ideologice, produsă în jurul anului 1965, nu sînt nici ele altceva decît veritabile revizuiri, firește cu o gradație diversă a cutezanței novatoare și a rezultatului în substanță critică, menite a degaja ceea ce rămîne mai relevant în optica epocii actuale, a oferi
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
noastre", în condițiile în care "inteligența domină în chip absolut simțirea acestei generații", și, întrebându-se dacă va veni o reabilitare a sentimentului, își răspundea: Se prea poate. Dar să se știe. Va fi vorba de o inimă strânsă-n chingi de fier". Da, s-ar putea spune că Mihail Sebastian a fost o inimă strânsă-n chingi de fier, căci a dorit ca inteligența și spiritul critic să fie dublate de pasiune, motiv pentru care afinitatea pe care o avea
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
va veni o reabilitare a sentimentului, își răspundea: Se prea poate. Dar să se știe. Va fi vorba de o inimă strânsă-n chingi de fier". Da, s-ar putea spune că Mihail Sebastian a fost o inimă strânsă-n chingi de fier, căci a dorit ca inteligența și spiritul critic să fie dublate de pasiune, motiv pentru care afinitatea pe care o avea pentru romanul francez va fi reorientată mai târziu spre cel englez, atunci când descoperă în scrisul Virginiei Woolf
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
organul în cauză nu are legătură cu ușurința scrisului. Căci Dragomir gîndea ușor și scria sisific. Oralicește zbura, pe pagină se tîra. Și pe cît de lejer se mișca pe terenul jargonului filozofic, pe atît de încorsetat se simțea în chingile prozodiei scriitoricești. De aceea, am fi ipocriți dacă am deplînge vitregia destinului scriitoricesc de care a avut parte, spunînd de pildă că, dacă ar fi putut să scrie liber, ne-ar fi dat strălucite mostre de respirație narativă. Nu, în
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
împotriva limbajului mediată printro răzvrătire împotriva vieții. O reacție devastatoare, cum ar veni, prin procură: „Dorm mai jos decît meritam. Slava și încordarea unui cîine/ înhămat la sanie iarna mi le doresc mai abitir decît toate/ respirația fierbinte coama zbîrlită chinga pieptului umflat de efort/ o alergare sub soarele cu tălpi subțiri dacă voința la comandă/ n-ar șopti scufundă-te scufundă-te/ cîine fruntaș nedepășit de viclenia orizontului/ lup cu gura plină de lună” (Amor mic cu literatura). Sau, atît
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
la un tiraj mediu zilnic de 65 000 de exemplare, record național al presei locale - pentru a schimba ceva din lumea obtuză, care avea să se prăbușească exact ca un castel de nisip prin forțele și energiile acumulate în înseși chingile acelui sistem prost conceput, prost aplicat. Am fost pe baricade, dar, ulterior, prin jocuri de culise, din erou am devenit victimă, arestat și blamat" (p. 82). Fragmentul este cu atât mai bizar cu cât, până la el, nu apăruse nicio referință
Întoarcerea la Taormina by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7386_a_8711]
-
Popescu, cea care, de altfel, a și scris Prefața. Destule lucruri ar fi de subliniat în această remarcabilă prefață. Unul, totuși, mi se pare de neocolit. Anume felul în care Simona Popescu își continuă pledoaria pentru eliberarea lui Naum din chingile unei etichete durabile. Aceea a suprarealismului, înțeles școlărește. Demersul e mai vechi (, din 2000, și Clava, din 2004, reprezentând două din etapele lui). Doar că acum argumentele devin și mai acute. Nu totul e vis și nu totul e dicteu
Salvarea speciei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5518_a_6843]
-
parte a existenței Ivan a trăit-o exemplar, susține Alioșa. Urmează cea de-a doua, în albia căreia ar fi binevenit să-și găsească menirea de a-i readuce la viață pe ipochimenii lipsiți de dimensiunea viului, mortificați, prinși în chingile mortifiante ale inerției, căci e limpede că programul propus de fratele cel mic implică timp, vocație de educator, iar, în anumite cazuri, în cele de vârf, geniu. Altminteri, cum să izbutești ceea ce și-au propus marile spirite fondatoare ale omenirii
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
de jerbe fastuos-incandescente. Nu Eminescu din Luceafărul, ci acela din Memento mori. Și nu Eminescu al satirelor, eglogelor ori elegiilor, politic, melancolic sau nostaligic, ci acela al uriașelor poeme neterminate, al fragmentelor de rocă vulcanică în care imaginația scapă din chingi, evurile se amestecă, teluricul și celestul ard laolaltă și mitul inundă istoria. Dovadă că la noi a existat de obicei un anumit Eminescu e făcută și de confiscarea poetului de către diversele ideologii politice. Poetul național, acela adică din Doină și
Pluralitatea poeziei eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15600_a_16925]
-
din timpul când istoria se retocmește pe versuri. Saltul de valoare între, de pildă, Trecutul. La mănăstirea Dealu și Umbra lui Mircea. La Cozia e incontestabil, deși ele aparțin aceleiași perioade. Să fi funcționat spusa călugărului ca o izbăvire de chingile istoriei, ale realității, până la urmă? Să-și fi căpătat poezia cadența prelungă, ca fața unui sfânt, din această conștiință că lucrurile, simbolurile, locurile nu sunt așa cum le vedem (căzute, ca la Dealu), ci așa cum vrem să ne apară? Tot ce
Fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4437_a_5762]
-
obligație, întrucât îmi asumasem corvoada realizării unei lucrări despre dimensiunea mitică și fantastică a scrierilor sale. Odată cu finalizarea acesteia, mi-am dat seama că nu pot părăsi textele autorului, fără să fi spus tot ceea ce cred despre ele, eliberată de chingile statutului de doctorandă. Astfel că, extinderea - într-o monografie - a concluziilor la care am ajuns constituie nu numai un imperativ asumat, ci mai ales un semn al fidelității mele față de operă. Dacă, la început, apropierea de scrierile bănulesciene a semănat
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
lume pentru Revoluția din 1989 În urmă cu 14 ani, Timișoara dădea semnalul pentru întreaga Românie: a sosit ceasul! 1989 a intrat în istoria modernă drept „anno mirabilis“, anul în care, rând pe rând, statele europene s-au desprins din chingile unui regim opresiv. România părea să fie condamnată la izolare. Trecuse, aparent, cu bine pentru regimul de atunci, congresul partidului comunist, triumfalismul epocii a fost afișat, ca de obicei. Liniște. Tăcere. Deprimare. În jur, viața clocotea sub presiunea schimbărilor. În
Agenda2003-50-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281812_a_283141]
-
plastroanele albe./ jubilează/ sub jiletci descheiate pîntece pline/ clipocind înfundat ca-n butoaie un must/ fermentînd// mușterii se întrec/ în rîgîieli voluptuoase care de care mai vrednic/ lîngă toiuri golite și urină se scurge/ pe pulpe saxone, robuste/ debordînd din chingile-naltelor cizme.// sînt veseli guarzii. căni aburesc/ pe tăblii de mahon lustruite de coate/ degajă/ o disforie ușoară. endemica.// parcă-i împunge dracul în coaste. șuiera/ pe lînga urechi o ghiulea, o sudalma/ plescăind că o palmă pe ceafa aproapelui
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
a condus inevitabil la deformări structurale în deceniile care au urmat. Scopul principal al lucrărilor din 1911 au fost de a stabiliza structura de lemn cu tiranți de fier transversali și a opri deformațiile din fundația de zidărie cu o chingă de fier, de jur-împrejur. Este posibil ca timpanul de vest să fi apărut atunci, sau mai înainte, odată cu adausul turnului peste pridvor. Tot la 1911 se presupune că a fost închis pridvorul cu scânduri, pentru a mări oarecât capacitatea bisericii
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
cu asupra de măsură chiar, atunci când s-a adus în discuție criteriul apartenenței lingvistice. În această privință, ultimul poem din Mocheta lui Klimt încearcă să salveze o operă întreagă. Metafora deja nu mai funcționează autonom, ci e pusă, brutal, în chingi retorice. Și împodobită cu imperfecte mesaje subliminale: "nu degeaba/ vă aduc și niște semne cuneiforme// mă găsiți acolo unde ceva mereu ne lipsește// vă găsesc fără să vă caut/ unde sunteți fără să știți/ fără să știu arunc zarurile cu
Covorul lui Sierpinski by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8160_a_9485]
-
patru palizi muschetari, către emisiunile Europei Libere: toate acestea încropesc o lume fragilă, dar cu atât mai prețioasă, a libertății și speranței. O societate civilă avant la lettre, pe care regimul socialismului de stat o strânge tot mai mult în chingi, reducându-i conturul, aducând-o, până la urmă, la profilul bizareriei, excentricității, derapajului moral. Lumea din jur, lumea nouă e atât de frumoasă și de luminoasă (deși, evident, nu este), încât cei care nu o percep ca atare nu pot fi
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
angoasă. Eros și Thanatos și alte brânzeturi, cum ar fi zis Eugene Ionesco, un alt obsedat de moarte care încerca să se apere altfel, prin umor. Robbe-Grillet a învățat, ca și alți scriitori care se străduiesc să se libereze de chinga convențiilor literare, să-l epateze pe cititorul statisticilor: acela care cumpără cărțile, iar dacă le citește sau nu, asta pare să nu conteze decât pentru punga negustorului de cărți, adică a editorului. De fapt e mai complicat... Mai ales în
Acesta nu e un necrolog... by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Journalistic/8681_a_10006]
-
redeschiderea către occident a literaturii noastre ar încuraja o "contemporaneitate" a viziunii și practicilor ei cu desăvîrșire de neconceput înainte. Se remarcă, de altfel, lesne că acestea sînt chiar liniile principale de schimbare: o desfacere a tematicii și limbajului din chingile ideologiei comuniste (așa dar, o deplină libertate de a aborda domenii pînă deunăzi interzise, cum ar fi religiosul, sexualitatea, cotidianul mizer ș.a., dar și o îmbogățire a lexicului literar, strict controlat înainte de '89); apropierea de standardele actuale ale literaturilor occidentale
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
vitală pe care a mizat, poetul întoarce pe dos valorile cu un sarcasm neslăbit o clipă. Se așează astfel pe calea unei demonii care, deconstruind fața onorabilă a moraliilor (blîndețea, luciditatea, sapiența), construiește una în răspăr, ca o eliberare din chingile convențiilor, ca o pulsație a unei primitivități agresive ce se opune rafinamentelor ostenite, mortificatoare: „Nu-mi întoarce binele pe care ți-l fac. Te pîndește/ caricatura blîndeții și lucidității tale: prostia și răceala./ Mîine vei vedea cu adevărat ce ai
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
de procedee decelabile. Cu cît trece timpul, cu atît avangarda vădește o mai puternică autoconștiință a textului său. Se "clasicizează" astfel, datorită unei hiperlucidități (o "eliberare" la nivel cerebral), ce pare a compensa, surprinzător, inițiala năzuință de ieșire dramatică din chingile intelectului. Triumful dezintelectualizării trece într-un triumf al intelectualizării. Un avangardist tîrziu este poetul Paul Aretzu. Eminent absolvent al Școlii suprarealiste, d-sa începe prin a-și prezenta semnele de respectuoasă fidelitate față de aceasta, inserțiile în doctrina ce-o specifică
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
la lucrurile petrecute dincolo de platourile de filmare. E vorba, îndeosebi, de „echipajul de lebede” al lui Truman Capote, de femeile sofisticate, pline de îndrăzneală și de bani, al căror comportament și imaginație au pus bazele viitoarei „eliberări a femeii” din chingile conservatorismului opresiv al timpului. În schimb, istoria palpitantă a cântecului „Moon River”, premiat cu Oscarul, constituie în sine un capitol plin de farmec. Dincolo de toate acestea, cartea lui Sam Wasson este un ghid încântător al lumii fastuoase a literaturii și
Mic-dejun cu Aundrey (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5838_a_7163]
-
care nu este însă - în textele Mioarei Cremene - decât un pseudonim al departelui care ia succesiv chipul bărbatului și pe cel al divinității: „Vreau degetul Tău sfânt să mă atingă / triunghiul păcătos și să îi stingă / corcita ardere: șerpar și chingă” (Înger bizantin). Autoarea definindu-se, în ceea ce lirica ei are cu adevărat autentic, ca o poetă a distanțelor spațiale, dar mai ales temporale, cu o remarcabilă știință a cantilenelor melancolice și, de aici, ca o poetă a nostalgiei. Exilul (din
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
calcul doctoral la careva român aspirant de carieră. 21. Așa pot eu motiva revenirea în forță, de câteva ori, la nivelul cronicilor Danielei Sitar - Tăut. Și aici, ca în majoritatea intervențiilor sale de presă, vocea auctorială își stăpânește subiectul în chingi, până la mărturisire, până la depoziții. Exact ca la judecata de apoi . Hélas! 22. Ca să ne pregătească pentru înțelegerea sui generis a textului brebanian din Pândă și seducție, autoarea îi așază înainte comentariul despre Mateiu I. Caragiale Ea formulează următoarea concluzie: Dacă
Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]