1,084 matches
-
Își aruncau Înjurături și amenințări, dar nu făcură nici o mișcare spre a porni din nou bătaia. Soldatul Cătănuță nu se clintise din patul lui, cu toată vânzoleala din jur. Își proptise mâinile sub cap și privirile În tavan. La lumina chioară a unui bec, și el Împestrițat de muște, i se părea că petele mici, rotunde și negre lăsate de insecte semănau cu niște constelații. Era limpede că se Întâmpla ceva nu tocmai de bine pe acasă. De obicei, tatăl Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să se scalde, laolaltă cu porcii, În nămolul Eleșteului. Mamă-sa, văduvă de tânără, Îl bătea când se Întorcea de la scăldat, Însă mai mult așa, ca să nu se spună că nu l-a urecheat. Avea suflet bun mama lui. Era chioară și ochiul ei alb Îi punea În Încurcătură pe cei care o Întâlneau prima oară. Ea știa asta și devenise din ce În ce mai tăcută. Spre bătrânețe mulți credeau că amuțise pe vecie. Cei care o știau Îi uitaseră glasul; se speriau atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de-mprumut. Bălăuroiul țăndări Îmi făcuse electricul reșou - prieten drag și meșter la cafele - și adormitul vas cu-aromitoare murătură, ce-n ceasuri grele și dureri de cap Îmi picura ambrozie În gură. Vasul era de lut - nu din sticlă chioară cum se fac acuma, de-și pierd gustul toate câte se pun Înăuntru: gogonele, prune, castraveți, gogoșari, gutui, pere, conopidă, varză roșie și sfeclă - și făcea parte din zestrea mamii, a bunicii, a bâtei. Dincolo de valoarea sentimentală care nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tovarășu’ veterinar!” Se deschisese o ușă de carton, stropită cu balegă până sus. Ieșiseră pe ea, din odăița strâmbă În care Încăpuseră, totuși, o sobă, un pat Îngust și o masă scundă cu trei picioare, Veterinarul și Rândașul. Erau amândoi chiori de beți, privirile se roteau pierdute și nu izbuteau să se oprească asupra a ceva. Rânjeau prostește, cu Încântarea prefăcută a unuia căruia Îi pică musafiri pe nepusă masă. Halatul Veterinarului era Încheiat strâmb, o poală atârna mult mai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le Încredințase un microscop celor trei cercetători, chiar dacă doi dintre ei fuseseră pedepsiți mai devreme cu legătura de chei. Hotărâseră să facă experimentul, după ce trăseseră la sorți cu bețișoare, acasă la Baronu. Pe prispă ardea o singură amărăciune de bec chior ce lumina pereții pe care erau zugrăvite niște căprioare adăpându-se. Baronu se purta ca un mare găzdoi și dădea ordine: „Mamă, ia pune, fă, și mie niște apă la Încălzit Într-o oală, că avem aicea o treabă!”. „Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și unde orice preluare este vizată direct de oamenii lui Sarkozy. Opțiunea pune serioase piedici celor de la Pepsi, care râvnesc de mult timp la Danone. Și așa mai departe... Iar Băsescu, vorbește în continuare, încercând să ne îmbete cu apă chioară și să ne bucurăm ca proștii, acum în ajun de Crăciun, că vom avea o creștere economică de 0,01% în 2011... Tâlharul Baraba Gata, au trecut cele trei zile ale creștinescului chiolhan. Cei care au avut, puse la dos
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
vreo 300-400 de ocale. Și apoi trei poloboace ar cam fi ajuns la vreo 900 ocale de vin... ceea ce ar însemna - să nu fie de deochi - că se cam bea în sfânta mănăstire fără să se scoată măcar o para chioară. Miere să fie, fiule, că muște se adună cu nemiluita! Eu zic să mergem mai departe, părinte. Uite că în inventarele întocmite de egumenul Sofronis la 1 iunie 1761 (7269) și cel făcut de epitropii mănăstirii la aceeași dată găsim
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
îndrăgostesc de Christy fie că-mi plăcea sau nu. Eram disperată să șterg urmele dureroase pe care mi le lăsase Luke și ce soluție mai bună aveam decât să mă opresc asupra unui alt bărbat? Nu era decât un noroc chior că tipul ăla era așa de atrăgător că nu-mi puteam lua ochii de la el. îDe fapt, nu îl priveam decât cu un singur ochi fiindcă Eddie era un partener de conversație care nu putea fi ignorat.) L-am studiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
faptului că Neil bea sau nu bea. Nu suportam oamenii care ucideau buna dispoziție în fașă. Eram gata să pun pariu că și ea, ca și Chaquie, făcea parte din liga Mamelor Catolice de Dreapta împotriva Plăcerii. Avusese un noroc chior că Neil nu-i zisese să se ducă dracului. Josephine a intrat în încăpere și ne-a obligat pe toți să ne prezentăm. Apoi, i-a mulțumit lui Emer c-a venit și a început să-i pună tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vreo sută de metri, cum scrie pe biletul pe care îl ține în mână, ajunge în fața magazinului SCAMPOLO, închis pentru inventar. Străduță la dreapta, până la blocul vechi, cenușiu. Urcă până la etajul doi, bâjbâie până la comutator. Apasă, se aprinde un bec chior, da, acum își vede pașii. Nu-i decât unul, un pas până la apartamentul 8. Apasă butonul, se aude soneria, dincolo de ușă. Lung, lung, lung scurt lung. Nimic, nimeni, neant. Din nou, lung lung lung scurt lung. Liniște, pustiu. Așteaptă, așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
filmului mut, Tavi și Tereza von Teresienstadt, adormiți tun în blindata lor iubire, oțel Krupp Sieg Heil, impenetrabil. Mai apăsă o dată, apoi repede, de câteva ori. Coborî, așteptă o vreme în fața blocului. Urcă din nou, sună. Nimeni, nimeni. În lumina chioară de pe culoar desluși, în cele din urmă, un bilet lipit pe ușă. Căută, în buzunar, chibriturile. Dominic nu fuma, dar avea totdeauna la el o cutie cu chibrituri. Te poți trezi, cu criza asta deenergie, oricând în nevoie de focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nimic, n-are importanță, așa-i profesorul, cam artist. Dar dimineața, recepționerul n-a mers la serviciu și lumina rămăsese aprinsă în cămăruța lui de burlac. Amorezii Gafton s-au sfătuit în mare taină și până la urmă i-au telefonat Chiorului, doctorul de nebuni. Care a venit imediat cu Salvarea, știu asta. Pacientul era gol, pe canapea, cu privirea în tavan. Surd, mut. Nu părea să recunoască pe nimeni. Nu s-a opus brancardierilor. Dar când l-au ridicat pe targă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mor, nebunule. Sunt mort, ți-am spus, am 99 de ani! Se lăsă să lunece, parcă, sleit, nu se mai auzea nici un sunet, nu se mai vedea nimic... era un leșin doar, soarele călduț, toropitor... dar vocea reveni. — Grăsuțul ăla chior nu știe leacul. Am să mor, toți mă mint. Mor, nu e leac la moarte. Crede-l pe Vecellio, smintitule. Bătrânul Vecellio cunoaște târfa asta. Sunt Tizian, ți-am spus, am 99 de ani. — Dar tabloul din colecția regelui Carol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fost groază să mă duc să fiu măsurată pentru slujbă. A mai trebuit să dau și un test oftalmologic, pentru că e nevoie și de acuitate vizuală (niciodată n-am reușit să-mi dau seama pentru ce anume!), și eu sunt chioară ca un liliac. Oricum, am trișat și mi-am ținut lentilele de contact la ochi în timpul testului. Ei, voiam cu diperare să obțin postul! Am ieșit acum de la solar și mă simt încinsă. Îmi șterg transpirația de pe aparat, din considerație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și-ar fi pregătit în bucătărie o gustare, ar fi trecut pe urmă în sufragerie la un film de noapte din cele pentru adulți - culmea ar fi fost să-l găsească mama adormit pe canapea, când venea la șase dimineața chioară de somn să-și vadă telenovela în reluare... Până să rememorez episodul ajunsesem la barul fără firmă luminoasă, pe care, nedeprins cu întunericul, l-am remarcat când era aproape să mă izbesc de zid. Înăuntru, o lumină galbenă zgârcită cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
al poetului care probabil își găsise un loc mai bun unde să se producă. Nu prea mă văd având grijă de cineva ca de un copil, dar nici nu mă pricep cum să-i spun Zinei asta, dimineața când vine chioară de somn, numai în cămașă, să facă focul în bucătărie și să-și aprindă o țigară. Să știi și tu cum e când o femeie-ți trezește instinctele materne, râde mama. Ferească Dumnezeu, nu, mămică, Zina o să plece-n câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
recunoaște niciodată că a semnat hârtia aia. Își va menține această afirmație tot restul vieții. Cei care se îndoiesc de cuvintele ei, sunt aruncați la închisoare. 5 Yunhe le spune tovarășilor că eliberarea ei din închisoare a fost un noroc chior. Pretinde că s-a datorat faptului că nu a lăsat nimic care să fie folosit drept probă, că a fost considerată doar suspectă în cauză, de la început până la sfârșit. A avut de-a face cu voința mea puternică - aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ceva mai mărișor, cu lagărul - el mi-a spus În românește că sunt de drept-comun - o știam de la Sapșa al meu, dar parcă tot nu-mi venea să cred... Dau de câțiva cunoscuți - care-mi spun că am avut noroc chior: ei, pentru mult mai puțin - ba chiar pentru nimic fuseseră potcoviți cu zece, cu cincisprezece ani, dar la politici... Sigur, mai târziu aveam să accept: istoria ceea, prin Sapșa, fusese gentilă cu mine, Îmi dăduse... Îmi făcuse..., În fine, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
veni: noi suferim din pricina Rusului, dușmanul tău și tu - care, În plus, ești aliatul nostru, al Românilor... Ca niște porci s-au purtat Nemții cu noi - mai cu seamă cu bieții Polonezi. Să zicem că eu am avut un noroc chior: la o etapă, să mă aflu pe lângă un feldwebel mai bătrâior, un sas de pe la Sibiu; să nu mă pedepsească pentru că vorbesc neîntrebat; să-l fac praf cu turuiala, În jumătatea de franceză, În sfertul de latină (restul În românește), așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și-a pus geanta pe jos și s-a apucat, din nou, să cotrobăie prin ea în căutarea mobilului. Stând așa, cu capul în jos, absorbită de ceea ce făcea, Susan nu l-a văzut pe băiatul de pe bicicleta cu lumini chioare care înainta pe stradă... Nu l-a văzut clătinându-se și căzând pe caldarâm... și n-a văzut mașina din spatele lui, al cărei șofer a tras de volan într-o parte ca să-l evite pe băiatul căzut jos. Singurul avertisement
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
acasă nu mai putea să ducă nici un colț de pâine. La o adică, nu i-ar fi păsat prea tare; ce să te faci însă, Mirelo, că o lună și jumătate cât a stat acolo, n-a văzut un leuț chior, și patronul o ținea una și bună că merge-n pierdere și nu-și permite, are puțini clienți și n-are de unde să plătească bucătăresele... Ce jigodie! Pentru cine găteau ele atunci zi-lumină? Clienții, deh, și el că să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o ucidă, nu-i așa? Luată prin surprindere, Fliss se holbă năucită la mine. — Ei bine, cineva a făcut-o, Fliss. N-am fost eu și sunt convinsă că nici tu n-ai fost. Nu părea să dea o para chioară pe această ultimă remarcă. — Păi, nici Derek n-a fost. Îl știu de-un car de ani. N-ar omorî nici o muscă. — Mai rămân Brian, Jeff și Naomi. — Fătuca aia n-are ce căuta la o sală din capul locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
păși Înainte, ratând cu puțin să tragă după el Întreg stativul cu blugi. — Nu, nu, spuse el, cu o mină nefericită. M-am uitat lung la el. Alături de mine, proprietarul tarabei zise țâfnos: — Hei! Nu se mănâncă lângă haine. Ești chioară? Nu vezi semnul? — Scuze, am răspuns, trăgându-mă Înapoi și privind În jos spre samosa, din care se scurgea unsoare În șervețel. Când mi-am ridicat din nou ochii, Brian Încerca să o șteargă. Nu i-am mai văzut decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Indivizi grozavi ca tine? — Hai, lasă prostiile! Cei mai mulți sunt idioți și dacă nu sunt idioți, atunci sunt cu siguranță degenerați. Zău că nu mint. Adică nouăzeci și cinci la sută dintre indivizii care devin birocrați nu fac nici măcar o para chioară. Abia știu să citească. Atunci, tu de ce vrei să lucrezi la Ministerul de Externe? — Din diverse motive, răspunse Nagasawa. Unul ar fi că-mi doresc să lucrez în străinătate, dar mai întâi și mai întâi vreau să-mi testez capacitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
foarte frumoase! — Am venit prea devreme? întrebă ea. Am impresia că abia te-ai sculat. — Poți să mă aștepți cincisprezece minute? Ma spăl pe față și mă bărbieresc. — Pot să aștept, numai că toți indivizii care trec pe aici se chior\sc la picioarele mele. Cam la ce te așteptai când ți-ai pus fusta asta scurtă? Doar știai că o să intri într-un cămin de băieți! Mi se pare normal să se uite la tine. — A, dar stai liniștit. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]