646 matches
-
a avut el ce „văd idei“. (vineri) În mai, când rozele Înfloresc, profesorul meu din clasa a V-a ne-a dat o compunere liberă: „O zi În natură“. Mi s-a părut un lucru foarte ușor să descriu culorile, chiotele ciocârliilor, mieii, iarba etc. Zis și făcut. Mi-am citit descrierea și am constatat că tot ce pusesem acolo era cu totul altceva decât ce trăiam eu afară. Am rămas complet dezamăgit de descoperirea făcută. Ceea ce rezulta În urma scrisului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a tuturor. Nimeni însă nu zise nimica și chiar Trifon, care obișnuia să repete când credea că a spus o vorbă mare, acuma tăcu și lăsă capul pe piept. După un răstimp de tăcere, frământată de cântecul lăutarilor și de chiotele jucătorilor, începură să vorbească cu toții deodată, fiecare despre altceva și cu alte cuvinte. Nu se mai uitau deloc unii la alții, ci numai la hora din uliță, ca și când le-ar fi fost frică de ei înșiși. Glasurile lor se împleteau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și plutonierul răspunseră deodată, grăbiți: ― Bună seara! O clipă fluieratul încetă, ca și cum ar mai fi așteptat vreo întrebare sau chiar o dojană. Apoi câțiva reluară melodia în vreme ce alții bufniră în râsete, iar după ce se mai depărtară puțin, unul dădu un chiot prelung și ascuțit, parcă să ridice toată lumea în picioare. În același moment noianul de flăcări de la răsărit se învolbură mai năprasnic, parcă glasul omenesc de aici ar fi scormonit temeliile jăraticului de acolo. O vâltoare de scântei se ridică în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și de toate! Capitolul XI PETRE PETRE 1 Toată noaptea spre sâmbătă cerul Amarei fu însîngerat de jocul flăcărilor ce mistuiau castelul Iuga. Mulțimea de țărani, furioasă și gălăgioasă, nu se dădea deloc dusă, parcă și-ar fi pierdut somnul. Chiotele unei bucurii năprasnice înăbușeau trosniturile focului, în lumina roșie, oamenii viermuiau ca niște umbre fără odihnă, cu glasuri aspre, hârbuite, care se topeau într-un zgomot straniu, izbucnit parcă din rărunchii pământului... Târziu, după miezul nopții, coperișul cu căpriorii arși
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
limonadă. Soarele tocmai apusese - sau mai bine spus, cerul se Întunecase, căci nu prea fusese soare În ziua aceea - și un fel de orchestră klezmer Începuse să cânte. Un bărbat care purta sandale foarte asemănătoare cu ale tatei scoase un chiot fericit și Începu să țopăie Într-un mod care putea indica la fel de bine o hernie gravă sau dorința de a dansa. Nu era chiar cina tipică de Ziua Recunoștinței. —Păi, să vedem. Anul ăsta sunt o mulțime de cunoștințe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
frenetice și țipetele mulțimii, care aplauda, urla și incanta: „Hef, Hef, Hef!“ — Da, mulțumesc. Vă mulțumesc foarte mult tuturor pentru că ați venit să sărbătoriți cu mine și echipa mea - se opri puțin să facă cu ochiul mulțimii, ceea ce atrase un chiot general - cincizeci de ani de articole importante, scriitori celebri și, bineînțeles, fete frumoase! Mulțimea continuă să țipe pe tot parcursul discursului, atingând un nivel aproape asurzitor când le mulțumi tuturor pentru ultima oară și se Întoarse spre mesele din centru-față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
rog să ne lăsați, avem ședință de partid! Incredibil! Cu cîteva ore înainte ca partidul comunist să se desființeze, în timp ce țara era în fierbere, un prostovan lipsit de fler vroia să țină... ședință de partid! Vă dați seama cu ce chiote și texte batjocoritoare a fost primit anacronicul personaj. Ba chiar, să ne răzbunăm, am aruncat pe fereastră și portretul lui Ceaușescu, care trona deasupra jilțului directorului... Omul ieșea, reintra, derutat, incapabil să ia o decizie oportună. Ne-am reluat privitul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Vicleimul?/ Prin veche viforniță, mai bați în zadar/ în poartă cu frigul." Pe poet îl strigă pământul Maramureșului, pentru că zac în el osemintele strămoșilor. Sentimentul dezrădăcinării este atât de puternic, încât îi hărțuiește existența: "E strigătul pământului sub rod/ în chiot amețind cu zloată,/ prin care neuitarea câine orb/ ne-adulmecă, ne caută, ne latră". Ceramica regăsită exprimă incertitudinea poetului care caută prin umbra sfântă de ulcele sufletul celui bătut de dor, sufletul răzbunat. "Ca lutul, viitorului din blidul feței mele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
gri, sobru și evocare cu un accent nostalgic scurt, dramatic: „E-n zori, e frig de toamnă,/ Și cît cu ochii vezi/ Se-ncolăcește fumul,/Și-i pîlcă prin livezi.// Răsună, trist, de glasuri/Cîmpiile pustii,-/ Și pocnet lung, și chiot/S-aude-n deal la vii.// Cu-n zmeu copiii aleargă,/ Copil, ca ei, te vezi,/ Și plîngi... și-i frig de toamnă.../ Și-i pîlcă prin livezi”. Citești și, minus poate o notă, nu-ți amintește de nimeni. Evident, asta gîndim
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lu’ Doancă) sau a unor figuri din lumea satului (Carce in deparce, Lu’ Ana lu’ Gică), anecdotele, întâmplările cu haz (Ăl mai tare om din lume) capătă o culoare aparte și impresia de viață este mai puternică („Trâmbiț, tobe, larmă, chiot,/Fluier, strigăt, râs și ropot.../ Șie să fie? Șie să fie? Iaca-n târg, «minajărie»!/O «comegie» d’a cu fiară/Și-mprejur lumie și țară”). Chiar dacă versul nu este îndeajuns finisat, la V.-D. există certe calități de observator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290602_a_291931]
-
luptă surdă cu viața. Vorbind despre satul natal, Labiș va conchide mai târziu: „Lumea aceasta a noastră e viguroasă și tare, miroase a sudoare și-a sânge, a balegă de bou și-a balegă de urs, a fuste și a chiote besmetice seara pe dealuri...” Pe acest fond de vitalitate se încrustează filonul folcloric. Pe tiparul imaginii pe care i-o oferea poetului satul natal, el formulează într-un carnet de însemnări și o concepție mult mai generală despre valoarea propriei
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
o medie de peste o greșeală pentru fiecare pagină și aproape șase pentru o poezie” (p. 14). Prezentăm În continuare câteva exemple. Versul 27 din poemul Venere și Madonă este transcris de Maiorescu astfel: „Din demon făcut o sfăntă, dintr-un chiot simfonie”. Sunt aici cel puțin patru erori de transcriere: făcut pentru făcui, o evidentă greșeală de tipar Îndreptată de Însuși Maiorescu Începând cu ediția a IV-a, din cele opt pe care le-a pregătit pentru tipar criticul junimist; următoarele
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Îndreptată de Însuși Maiorescu Începând cu ediția a IV-a, din cele opt pe care le-a pregătit pentru tipar criticul junimist; următoarele două erori de transcriere sunt sfăntă (termen de origine slavă) pentru sfântă (termen de origine latină), precum și chiot pentru chicot; În fine, ar fi trebuit folosită linia de pauză pentru a marca elipsa predicatului făcui Între chicot și simfonie. Un al caz de transcriere greșită este atunci când se face confuzia articulat/nearticulat, care poate să producă structuri sintactice
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
confortului prezent îl îndeamnă pe Leonida să nu creadă aceste ipoteze teribile: Aș! Vorbă să fie! Ce te pomenești vorbind, domnule? Dar Efimița descrie întâmplări apocaliptice, o întreagă lume de coșmar: Bătălie la poartă, soro: pistoale, puști, tunuri, Leonido, țipete, chiote, lucru mare, de am sărit din somn! Iată că rolurile se schimbă, printr-o răsturnare dramatică de mare maestru, căci Leonida cel atât de amator de fantasme pare convertit la realism: Mițule, nu-i nimica; știi cum ești dumneata nevricoasă
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
care a început exorcismul, a fost scris exact în anul în care armenii erau măcelăriți. De aceea, dincolo de tehnică și de o arhitectură sonoră unică, am fost invitați să fim martori la o trăire de excepție, în care oftaturile și chiotele triste nu erau întâmplătoare, iar cel care oficia la pian ținea tot timpul ochii închiși nu atât pentru a ne transmite o metaforă a orbirii omului contemporan, post-modern, ci pentru a ne invita să intrăm în lumea lui izvodită din
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Astfel, după Înțelegere, nunta fie că se face la băiat, fie la fată, fie la un loc, În stil mare. La ginere, nuntașii se strîng duminică dimineața, mai devreme, pentru a merge să ia mireasa. În sunete de trompete, În chiote, În cîntece, convoiul nunții pleacă de la casa mirelui spre casa miresei. După 1990 convoiul nunții este format din mașini frumos Împodobite care claxonează În drumul de la mire la mireasă. Ajunși aici, nunta este oprită la poartă de garda miresei. Încep
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
după înțelegere. Pentru a rezista la drum toți au încălecat și au mers să-i taie rău ca pedeapsă pe această casă de vînduți. Mai întîi veți pune în cui corcia cu fiul cel mic al surorii conducătorului Bazoriu. Cu chiote rele, geții s-au adunat și s-au mișcat încet să treacă peste Istru. Conducătorul Galatio Ileo; conducătorul Sitadoi Sabo”. Povestea arată că Bazorio s-a refugiat în Mesia unde avea o soră căsătorită iar acțiunea s-a făcut la
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
pe tăblița 40. ,,Nobilul boeri Bisto, conducătorul cetății geților a adunat călărimea și s-au dus toți către Sibiu, să-l atace și să-l prindă pentru judeca- re pe vicleanul Rebodeno. Arcașii au cercetat cu mare grijă și cu chiote, norodul a atacat clanul dușman pe care l-a tăiat rău. Avînd alături îngerul său păzitor și pe sfîntul Tiaz, cu fală conducătorul boeri Bisto a învins după o mică luptă. Cu mică trudă a strîns cu putere pe șeful
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
prilej de retrăire a unor emoții din altă vârstă, lirismul este autentic, însă emană nu atât din religiozitate, cât din candoare, din inefabilul transportării în ambianța copilăriei: „Joi porneam în cete la pădure, / S-adunăm călțunași și viorele, / Umpleam de chiot și cântec dealurile sure, / Uitând că ești mort și c-o să Te împodobim cu ele: Zăceau pe sfânta masă biete flori vinete, încă înfrigurate / Și printre ele lucea, vie, zugrăvită pe icoană, / Roșia floare a coastei Tale însângerate / Și stropii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
ce doboară Și-n lupte ne târăște cu-a soartei vijelii, Întocmai ca vulturul ce nu vrea câmpul verde, Câmpia înflorită... o lasă, și se pierde Prin nori, prin munți de gheață, prin bălți și prin pustii. Găsim de asemeni chiotul autumnal, la cramă, în cântecul vioarelor. Interesantă mai ales este dragostea violentă, de aparent stil romantic, a fiului de boier, domn absolut pe întinsul moșiilor. Năzărindu-i-se să-și vadă iubita, el sare în droșcă și strigă nebunește la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Doar amintirile (Părintele Nil, Un Crăciun, De la șezătoare, Mogîldea) au un anume farmec simplu. Cu Un bătrân, schiță armonioasă, Vlahuță deschidea porțile nuvelisticei lui Brătescu-Voinești, bazate pe observarea mecanizării sufletului, d-l Peiu fiind un maniac blând, fixat, departe de chiotul lumii, la executarea unui cupeu-miniatură. Ca poet, Vlahuță copiază servil arhitectonica liricii lui Eminescu, însă cu totul superficial. Nu faptul de a fi retoric constituie o vină. Vlahuță e de fapt prozaic, jurnalistic. Poemul se preface într-o discuție de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în gară, Floarea,-ntr-una din duminici!... Mai întîi, din timp m-aș duce să pândesc de la canton, și s-adăst, zvâcnind, semnalul cantonierului Anton!... Și când trenu-ar trece buzna și ați fi la geam, din piept mi-aș învîrteji un chiot: "Ura, fraților, v-aștept". ...Și, despriponind pe Roibu, - închingîndu-i zdravăn șaua, - aș sări pe el și-n goană aș scurta, prin câmpi, șoseaua!... D. CIUREZU Originalitatea poeziilor lui D. Ciurezu stă în interpretarea haiducismului printr-un simț de sine viguros
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Originalitatea poeziilor lui D. Ciurezu stă în interpretarea haiducismului printr-un simț de sine viguros și optimist: De câte ori trec sara prin colnic Spre Golul-Drincii-n sus, la răgălii, Se vânzolesc în mine patimi vii Și pe prăsea strâng pumnul meu voinic. Chiotele și gesturile vitejești din poezia populară, convenționale acolo, sunt dezvoltate plastic, în sensul unei pure risipe a energiei: Dinspre Parâng Din urmă luna un vânăt rîng pe oblânc, cu trap prelung pe brâu, se pierde-n crâng, pe frâu, și-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
gesturile vitejești din poezia populară, convenționale acolo, sunt dezvoltate plastic, în sensul unei pure risipe a energiei: Dinspre Parâng Din urmă luna un vânăt rîng pe oblânc, cu trap prelung pe brâu, se pierde-n crâng, pe frâu, și-un chiot lung și pe oțelele de-argint, lovit de vânt își pleacă salba licărind. răzbate-adînc. ZAHARIA STANCU Specializat în poeme scurte de câte o strofă, Zaharia Stancu nu e totuși un poet de nuanță minoră. Simțind "foc" în sângele său amar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui o singură sonată informă. Poetica e vitalistă: Când voi izbi o dată eu cu barda, Această stâncă are să se crape Și va țâșni din ea șuvoi de ape! Băieți, aceasta este arta! Și într-adevăr, de-a lungul paginilor răsună chiote: Di! caii mei, Nu vă lăsați, Zburați ca zmei Înaripați... și un fel de melancolie focoasă a vagabondajului pe pustă în stil Lenau-Liszt: Pe drumuri pietroase și rupte Ce boarfe și zdrențe-n căruță! Scârțâie căruța mea. Ăsta e trecutul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]