641 matches
-
Bolboroseam "Tatăl nostru". Am plecat capul... Așteptam lovitura. O doream... Eram fericită că mor. Un negru buzat, rânjind, și-a înfipt mâna în părul meu. Și când părul s-a despletit, mi-a căutat sânii erau mici. A izbucnit într-un chiot sălbatic de bucurie! Mai bine mă ucidea... Doamne! De ce nu ți-a fost milă de mine?! Să mă fi luat la tine atunci!... Mă uitam îngrozită cum se băteau care să fie primul... Maria!! Taci!! Taci!! ... S-au năpustit peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ia și pleacă cu picioarele altuia... Ștefan, cu același zâmbet, se plesnește peste frunte: Era să uit! Principe! Am hotărât în Sfatul de taină! Trei steaguri de oștire, viteji tot unu' și unu' -, îndeajuns ca să dezrobești Mangopul! Alexandru scoate un chiot de bucurie: Trăiască Domnul Ștefan! Când?! Când?! Zbor!! Răbdare. Toate la timpul potrivit. Deocamdată, sapă! Apără Suceava, precum Suceava apără Mangopul! Sapă! Apăr Suceava! strigă Alexandru cu entuziasm și iese cu cazmaua. Maria îl îmbrățișează pe Ștefan. Îți mulțumesc Ștefane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
e altul, îmblânzit și tare obosit: Bine... Mă învoiesc... Mă încred în voi... Tatarii-s aici, dar turcii, pe cale, sunt la două săptămâni de hotarele Moldovei.... Vă dau slobozenia! spune el răspicat și hotărârea îi este urmată de rumoare, voci, chiote. Îmi calc pe inimă, deși aiasta poate însemna osânda! Vă slobozesc pentru două săptămâni ca să vă cercetați vetrele! Jurați că vă întoarceți! Jurați! Două săptămâni, nici o zi mai mult! Jurați!? Jurăm!!! răcnesc țăranii și chiuie de bucurie bătând pământul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
asistenta de la unica farmacie lipsea ("se ține cu un doctor, noaptea pleacă amândoi la Ploiești", mi-a raportat motanul salvat), așa că am apelat la serviciul de gardă al spitalului. Acolo însă era un chef mare, mare de tot, se auzeau chiote și romanțe, și nimeni nu era dispus să se uite la un vizitator întârziat. Îmi era somn, singurul loc liber pentru a ațipi o clipă era o jumătate de bancă într-un parc, cealaltă jumătate fiind ocupată de un bătrân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pe pojghița de zăpadă, spre oraș. Ne-am propus să ne întoarcem, să-i aducem de mâncare câinelui, care nu voia să ne însoțească. * "Văzusem Crăciunul." Am ajuns târziu. Orașul era adormit. Numai la crâșma " La formarea ideilor" se auzeau chiote și un acordeon languros serba Nașterea. Noi serbaserăm, cum am spus, văzusem Taina cea mare, care ni se arătase ca o clipire. Eram mândri de parcă ne întorceam de la Polul Nord, de la Polul Sud... Ne-am despărțit, plecând fiecare acasă, cu pași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Evanghelii vii» nu era o deviză propagandistică nimerită ca să-și vândă publicului marfa, ci o tocmeală serioasă, constantă pentru a înfăptui zilnic imperativul evanghelic: «Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea sa». Odată i-a spus prietenului său don Chiot că, într-o noapte foarte agitată, ar fi citit cu nesaț toată Evanghelia. O strălucire a luminii divine i-a revelat întreaga frumusețe a bunei-vestiri a lui Isus Cristos: «Dumnezeu e Tată! El ne iubește!» (In 16,27). Și, de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
continuat să se maturizeze convingerea că «dacă Opera e a lui Dumnezeu iar Evanghelia e Cuvântul său infailibil, atunci El va fi acela care își va menține Opera prin mijloace extraordinare». «Am descoperit Evanghelia» « Într-o zi - ne spune monseniorul Chiot - don Calabria mi-a trimis un bilet: „Așteaptă-mă mâine pe la orele zece, că trebuie să-ți vorbesc“. S-a împlinit ceasul; l-am întrebat: „S-a întâmplat vreo nenorocire?... pentru că m-a neliniștit biletul tău“. „Cu totul altceva decât
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a Operei Congreselor, condusă de o elită de aristocratici (Canossa, Carlotti, Cartolari, Ravignani). O menționare aparte a acestui grupuleț o merită în chip deosebit câțiva preoți și laici: don Giobatta Trida, monseniorul Michelangelo Grancelli, don Davide de Massari, don Giuseppe Chiot, monseniorul Giuseppe Manzini și laicii doctor Giobatta Percaccini și Massimo Besozzi. Giovanni Cappelletti, într-un studiu despre activitatea catolicilor veronezi, sintetizează opera lui Besozzi astfel: «Tehnicul Massimo Besozzi a fondat 21 de Case Rurale, 20 de Societăți de ajutor reciproc
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de sugestii, care proveneau nu atât din experiența directă, cât din capacitatea sa de a avea aceleași sentimente cu cele ale inimii lui Cristos. Extrapolăm din această prețioasă culegere de scrisori periodice câteva perle. Într-o scrisoare adresată monseniorului Giuseppe Chiot, parohul parohiei de la San Luca (Verona), în Epifania din 1948, scrie: «Trebuie să ne apropiem de ei; să alinăm suferințele tristei situații; să-i ajutăm să se reabiliteze; și, mai ales, să-i ajutăm să sfințească zilele încercării lor și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
spirituală și în ajutorul moral și material în diferite închisori italiene: Bologna, Napoli, Lamezia Terme (Catanzaro), Termini Imerese (Palermo), Verona. Înainte de-al doilea război mondial, don Calabria a avut anumite contacte cu lumea închisorilor, prin intermediul prietenului său preaiubit monseniorul Chiot. E foarte frumoasă mărturia acestui preot, care a asistat și a pregătit înfruntarea creștinească a morții celor cinci condamnați de către regimul fascist care au luat parte la «pronunțarea» Marelui consiliu împotriva lui Mussolini. Printre aceștia erau și ginerele lui Mussolini
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
creștinească a morții celor cinci condamnați de către regimul fascist care au luat parte la «pronunțarea» Marelui consiliu împotriva lui Mussolini. Printre aceștia erau și ginerele lui Mussolini, fostul ministrul de externe al regimului fascist, Galeazzo Ciano. «Don Giovanni - relatează monseniorul Chiot - a simțit dintotdeauna o atracție particulară pentru închisoare. În delicvență vedea cea mai tristă mizerie, pentru că afunda în ură și în sânge. Și chiar și pedeapsa, în loc să o vindece, o agrava dacă nu era aplicată ca un mijloc de reeducare
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
nu erau frecvente, datorită dificultăților birocratice pentru a obține permisiunea. Permisul era dat cu mai multă facilitate în perioada din preajma Paștelui, pentru a da deținuților posibilitatea să se apropie de sacramente, în îndeplinirea preceptului pascal. «Într-o sâmbătă - scrie monseniorul Chiot - l-am invitat pe don Calabria să spovedească și să celebreze Sfânta Liturghie în infirmeria închisorii. Modul său de a se ruga, atitudinea, discursul simplu și persuasiv, i-a cucerit pe toți bolnavii infirmeriei. Terminată celebrarea, don Calabria s-a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cucerit pe toți bolnavii infirmeriei. Terminată celebrarea, don Calabria s-a felicitat cu dânșii pentru participarea plină de credință. Însă, a simțit nevoia să facă o precizare: „Trebuie să vă spun ceva care m-a întristat: am aflat de la don Chiot că uneori înjurătura circulă prin această infirmerie. Fiilor, locul de durere e casa lui Dumnezeu, nu-l ofensați pe Tatăl ceresc chiar aici unde vă dă potirul pătimirii ca pe un dar de iubire și de iertare. Aș vrea, sub
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
la cimitir, dincolo de Porta Vescovo, pe drumul cel mai scurt». Dar nu erau de aceiași părere toți cei care au avut harul să-i conviețuiască alături ori să-l cunoască: pentru ei don Calabria era un mare sfânt. Monseniorul Giuseppe Chiot cu prilejul comemorării a 30 de zile (trigesimo; obicei italienesc) de la moartea sa, ne descrie ultima vizită făcută marelui și frățescului prieten, don Calabria, într-una din ultimele zile ale vieții sale. «Colocviul nostru a fost scurt pentru că bolnavul era
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ce doboară Și-n lupte ne târăște cu-a soartei vijelii, Întocmai ca vulturul ce nu vrea câmpul verde, Câmpia înflorită... o lasă, și se pierde Prin nori, prin munți de gheață, prin bălți și prin pustii. Găsim de asemeni chiotul autumnal, la cramă, în cântecul vioarelor. Interesantă mai ales este dragostea violentă, de aparent stil romantic, a fiului de boier, domn absolut pe întinsul moșiilor. Năzărindu-i-se să-și vadă iubita, el sare în droșcă și strigă nebunește la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Doar amintirile (Părintele Nil, Un Crăciun, De la șezătoare, Mogîldea) au un anume farmec simplu. Cu Un bătrân, schiță armonioasă, Vlahuță deschidea porțile nuvelisticei lui Brătescu-Voinești, bazate pe observarea mecanizării sufletului, d-l Peiu fiind un maniac blând, fixat, departe de chiotul lumii, la executarea unui cupeu-miniatură. Ca poet, Vlahuță copiază servil arhitectonica liricii lui Eminescu, însă cu totul superficial. Nu faptul de a fi retoric constituie o vină. Vlahuță e de fapt prozaic, jurnalistic. Poemul se preface într-o discuție de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în gară, Floarea,-ntr-una din duminici!... Mai întîi, din timp m-aș duce să pândesc de la canton, și s-adăst, zvâcnind, semnalul cantonierului Anton!... Și când trenu-ar trece buzna și ați fi la geam, din piept mi-aș învîrteji un chiot: "Ura, fraților, v-aștept". ...Și, despriponind pe Roibu, - închingîndu-i zdravăn șaua, - aș sări pe el și-n goană aș scurta, prin câmpi, șoseaua!... D. CIUREZU Originalitatea poeziilor lui D. Ciurezu stă în interpretarea haiducismului printr-un simț de sine viguros
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Originalitatea poeziilor lui D. Ciurezu stă în interpretarea haiducismului printr-un simț de sine viguros și optimist: De câte ori trec sara prin colnic Spre Golul-Drincii-n sus, la răgălii, Se vânzolesc în mine patimi vii Și pe prăsea strâng pumnul meu voinic. Chiotele și gesturile vitejești din poezia populară, convenționale acolo, sunt dezvoltate plastic, în sensul unei pure risipe a energiei: Dinspre Parâng Din urmă luna un vânăt rîng pe oblânc, cu trap prelung pe brâu, se pierde-n crâng, pe frâu, și-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
gesturile vitejești din poezia populară, convenționale acolo, sunt dezvoltate plastic, în sensul unei pure risipe a energiei: Dinspre Parâng Din urmă luna un vânăt rîng pe oblânc, cu trap prelung pe brâu, se pierde-n crâng, pe frâu, și-un chiot lung și pe oțelele de-argint, lovit de vânt își pleacă salba licărind. răzbate-adînc. ZAHARIA STANCU Specializat în poeme scurte de câte o strofă, Zaharia Stancu nu e totuși un poet de nuanță minoră. Simțind "foc" în sângele său amar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui o singură sonată informă. Poetica e vitalistă: Când voi izbi o dată eu cu barda, Această stâncă are să se crape Și va țâșni din ea șuvoi de ape! Băieți, aceasta este arta! Și într-adevăr, de-a lungul paginilor răsună chiote: Di! caii mei, Nu vă lăsați, Zburați ca zmei Înaripați... și un fel de melancolie focoasă a vagabondajului pe pustă în stil Lenau-Liszt: Pe drumuri pietroase și rupte Ce boarfe și zdrențe-n căruță! Scârțâie căruța mea. Ăsta e trecutul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
după înțelegere. Pentru a rezista la drum toți au încălecat și au mers să-i taie rău ca pedeapsă pe această casă de vînduți. Mai întîi veți pune în cui corcia cu fiul cel mic al surorii conducătorului Bazoriu. Cu chiote rele, geții s-au adunat și s-au mișcat încet să treacă peste Istru. Conducătorul Galatio Ileo; conducătorul Sitadoi Sabo”. Povestea arată că Bazorio s-a refugiat în Mesia unde avea o soră căsătorită iar acțiunea s-a făcut la
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
pe tăblița 40. ,,Nobilul boeri Bisto, conducătorul cetății geților a adunat călărimea și s-au dus toți către Sibiu, să-l atace și să-l prindă pentru judeca- re pe vicleanul Rebodeno. Arcașii au cercetat cu mare grijă și cu chiote, norodul a atacat clanul dușman pe care l-a tăiat rău. Avînd alături îngerul său păzitor și pe sfîntul Tiaz, cu fală conducătorul boeri Bisto a învins după o mică luptă. Cu mică trudă a strîns cu putere pe șeful
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
lupi prădalnici și flămânzi și mai departe dincolo de munți, spre soareapune, vedea steaguri multe, cete multe care se luptau cu fiarele pădurilor. Teascul pieptului Căpitanului se umflă năpraznic și apoi presând asupra goarnei gâtlejului începu să hăue spre asfințit un chiot prelung și puternic încât se clătinau și piscurile înălțimilor. Un chiot nu ca de la om la om ci ca de la frate la frate.... A fost grozava epocă a încercării numită de Căpitan pădurea cu fiare sălbatice care a durat din
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
vedea steaguri multe, cete multe care se luptau cu fiarele pădurilor. Teascul pieptului Căpitanului se umflă năpraznic și apoi presând asupra goarnei gâtlejului începu să hăue spre asfințit un chiot prelung și puternic încât se clătinau și piscurile înălțimilor. Un chiot nu ca de la om la om ci ca de la frate la frate.... A fost grozava epocă a încercării numită de Căpitan pădurea cu fiare sălbatice care a durat din toamna anului 1937 până în miezul lui 1940. Mii de legionari uciși
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să le mai citez o dată. Spre rușinarea unor colegi de breaslă (X, Y, Z); și întru satisfacerea curiozității avide a cititorilor curajoși de pe forumuri. SECRETUL ADRIANEI Adriana BABEȚI Trompetele de făină Nici nu mi s-a stins bine săptămâna trecută chiotul stârnit de spectacolul ca-n basme dat de Filarmonica Banatul pe apa Begăi, și mi-am și încasat o palmă peste scăfârlie. Mi-a troscănit-o prietenos însuși Silviu Lupescu, care-i, pe bune, un mega-, hiper-, super-meloman. Am făcut prostia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]