6,513 matches
-
băut, am spart vitrine, am reparat bideuri, biciclete, motociclete, am pus răsaduri, am strivit gândaci... Am omorât-o de cel puțin o sută de ori de disperare, după ce-i Întindeam un buchet de trandafiri sălbatici și o invitam la o cină romantică, trupul ei era găsit fără viață În zori, de măturătorii din zonă. O mică gaură cu sânge Închegat, În tâmpla dreaptă...ăsta era scenariul meu. Trei iunie Am visat un ozene care aterizase În curtea bunicilor. Două vaci bălțate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nevinovat l-am tras de barbă pe bunicul mahmur și i-am spus: de câte ori se aude mugetul vacilor În grajd, se aprinde câte o căpiță de paie. Bunicul semăna leit cu necuratul. Se strâmba la mine, și mă chema la cină. M-a trezit un zgomot surd venit de undeva din curtea din spate a casei. Ferestrele uriașe de la parterul casei de vizavi Îmi stârnesc o curiozitate morbidă. Silueta unei femei se vede ca o umbră chinezească. Iar am visat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bine. Asta se întâmplă frecvent în psihanaliză. Dar termină cu prostiile astea despre divorț. Iar acum cred că ar trebui să închidem subiectul deocamdată. Cred că ar trebui să-ți termini paharul și să te duci să te schimbi pentru cină. Am încercat să mă ridic. Antonia m-a prins de braț și a ridicat spre mine un chip mânios, dar care inspira totuși milă. — Nu, nu, nu, rosti ea. Trebuie să-ți spun acum tot. Nici nu-ți dai seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Antonia, răspunzând pe îndelete întrebărilor ei despre călătorie și ceață, într-o manieră care mi se păru, în sfârșit, prin meticulozitate, foarte nemțească. 9 Mă durea capul înfernal. Plecasem de la ei devreme, refuzând invitația lor insistentă de a rămâne la cină, iar apoi petrecusem jumătate din noapte bând whisky, așa că, atunci când am plecat de la birou, încă mă simțeam rău, aveam greață și eram puțin amețit. În mod ciudat, cu o seară înainte nu fusesem chiar așa de deprimat, dar asta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o umbră înaltă, ceva ce savurasem în chip ilicit și vinovat pur și simplu există în încăperea aceea. Am înaintat spre foc și atunci mi-am dat seama că sunt puțin amețit. Nu mâncasem la prânz, mâncasem foarte puțin la cină și, împreună cu Georgie, băusem o cantitate mare de whisky. M-am lăsat greoi pe un fotoliu și m-am gândit ce bine e să fii singur și să nu trebuiască să te justifici în fața nimănui. Mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
interesa apariția mea. Parcă m-aș fi oprit în fața altarului unei zeități îndepărtate și preocupate doar de ea însăși. Honor Klein era cufundată în gânduri. Am înaintat încet de-a lugul mesei. Astfel am constatat că Palmer și Antonia luaseră cina. Masa fusese așezată pentru doi și sticla de vin, de data aceasta un Lynch-Gibbon Château Malmaison din 1953, era goală. Pe locurile lor rămăseseră două șervete în dezordine, iar suprafața lustruită a mesei era presărată cu firmituri sub care lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pași. — Arătați-mi ceva, i-am cerut. Voiam să o văd din nou mișcându-se. — Eu nu știu să fac spectacol, a răspuns și s-a apropiat din nou de masă. În depărtare clopotele își continuau dialogul de neînțeles. Resturile cinei luate de Palmer și Antonia zăceau părăsite pe masă. Honor Klein trase mai aproape cele două șervete mototolite și le privi îngândurată. Apoi, cu o mână aruncă în sus, spre plafonul înalt pierdut în întuneric, unul dintre ele. Pe când șervetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
acesta și ea m-a felicitat. Când a venit timpul să plec, s-a agățat de mine și m-a copleșit de sărutări, iar eu am lăsat-o să facă ce vrea. — Iubitul meu Martin, treci diseară pe aici, după cină, te rog mult. Anderson ține foarte mult să te vadă. Atâta doar, să te vadă, mă-nțelegi? Iar acum că mă simt mult mai fericită, ziua de mâine mi se pare mult prea departe. — Bine, o să trec pe-aici, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cred. Putem să verificăm dacă se potrivesc? Umplu caseta cu țigările ei americane, apoi o Închise cu un clic delicat, fără să mai scoată cheia minusculă. După ce puse singura țigară rămasă pe masă, mototoli cutia goală. — E drăguță. Tot restul cinei am vorbit despre noi. Sau, mai degrabă: Dora a vorbit despre ea, În timp ce eu făceam tot felul de speculații despre cineva care Își pusese numele de „Anton“. În ambele cazuri scenele prezentate erau scoase din context cu grijă - ceea ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În domeniul sexual ca acela promovat de oamenii de stat În cel politic, și anume: fraternité. Credeți-mă: acest secol va fi al oamenilor noi!“ Într-o dimineață de aprilie, anul trecut, citeam cu voce tare din acest articol. După cina noastră de la Paris Bar, Dora și cu mine am Început să ne Întâlnim - mai rar, dar cu plăcere, și numai când dorea ea. Astfel, iarna târzie deveni un șir de zile și nopți strălucitoare, În care ne Întâlneam În secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Plasturii mi i-am lipit pe corp, acolo unde am considerat necesar, iar sticla am pus-o pe masă. Din șifonierul din hol am recuperat ultima pereche curată de chiloți și cămașa scorțoasă, aproape nefolosită, pe care o cumpărasem pentru cina cu Dora. Pantalonii de la costumul de rezervă erau Înghesuiți sub saltea. Îmbrăcat În haine noi, mi se părea treptat posibil să redevin uman. M-am Întors În bucătărie unde apa pentru cafea Începuse să fiarbă zgomotos dar statornic. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
proiectările lui Stegemann? În spatele nostru, Otto călea niște ceapă. Mirosul, surprinzător de plăcut, se răspândea În aerul serii, cu o urmă ștearsă de piele prăjită plutind după el. Începea să-mi pară rău că nu i-am acceptat invitația la cină. — Froehlich? Nimic. Întorcându-și scaunul, Else Oloaga mă rugă s-o Împing mai departe. Poate nu-i plăcea mirosul dinspre bucătărie sau voia să ne continuăm discuția Într-un loc mai ferit. Ne-am deplasat Încetișor prin curte. Un roi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Te rog, Încearcă să-ți amintești. E important. Dându-mi mâinile la o parte, colega mea răspunse c-o voce temperată: — Primul răspuns: la doctorul de la Fundație. Al doilea: nu. Arătând spre fostul atelier, adăugă: Și acum: Otto așteaptă cu cină. Persoana căreia Otto i-a dat filmul nu putea fi altcineva decât Karp. Dacă materialul conținea scene din Prometeu dezlănțuit, atunci, involuntar, acesta primise dovezi despre ce făcea Hauptstein. Având În vedere sesiunile private ale lui Stegemann, la care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
negăsit. Singurul care se purta frumos cu mine era fratele meu. Mă lăsa să mă strecor În fiecare noapte În camera lui și mă mângâia până când reușeam să adorm. Apoi, Într-un final, sosise și ziua dării de seamă. După cină, tata l-a rugat pe fratele meu să se ducă În camera lui. Am rămas doar eu cu el și cu mama. După un timp, a rugat-o să plece și ea. Punându-și mâna pe un teanc de cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să se ducă În camera lui. Am rămas doar eu cu el și cu mama. După un timp, a rugat-o să plece și ea. Punându-și mâna pe un teanc de cărți care au zăcut pe masă și În timpul cinei, tata m-a anunțat că găsise metoda cea mai eficientă pentru a mă pedepsi. Și că trebuia să Înțeleg că era spre binele meu. Se pare că domnul Wilms Își petrecuse ultimile zile studiind literatură pedagogică. Și chiar dacă nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de recepționer, chelner, hamal, ca să nu mai zic de clienții plătitori, de-a dreptul nedumeriți. Și-apoi, el credea sincer în ceea ce oferea spre vânzare, or asta reprezenta pentru el un nou izvor de suferință, secătuindu-i energia. Când, după cină, își punea pardesiul și pălăria și pleca iar la lucru, nu-și mântuia doar propriul suflet - nu, pornea și pentru a-i aduce mântuirea și vreunul biet nenorocit aflat pe punctul de a-și anula polița de asigurare și, așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
răsucesc frumos de la coadă spre cap, mă spăl pe dinți cu mișcări circulare, niciodată de sus în jos, spun „Mulțumesc“, spun „Cu plăcere“, spun „Vă rog să mă scuzați“ și „Îmi dați voie“. Când Hannah e bolnavă sau pleacă înainte de cină cu cutia albastră să facă o colectă pentru Fondul Național Evreiesc, mă ofer singur să pun masa, chiar dacă nu-i rândul meu, și nu uit niciodată că locul cuțitului și al lingurii e în dreapta, al furculiței în stânga, iar al șervețelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
par să aibă legătură cu starea vremii și cu o anumită oră din zi, și care-ți vin în minte atât de covârșitor, încât pentru o clipă nu mă mai aflu în metrou, sau la birou, la lucru, sau la cină cu vreo fată frumoasă, ci înapoi în copilărie, alături de ei. Amintiri ce nu evocă practic nimic - și totuși, îmi par clipe de istorie la fel de cruciale pentru ființa mea ca și momentul zămislirii mele; mai că-mi amintesc sperma lui strecurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mi-l amintesc! Un cer cu-adevărat tomnatic... E o zi de ianuarie geroasă de crapă pietrele, în amurg - ah, amintirea acestor amurguri mă omoară, ce mai, cu pâinea de secară cu untură de găină cu care sunt ademenit la cină, cu luna care deja se vede pe fereastra de la bucătărie - tocmai am intrat în casă cu obrajii îmbujorați, dogoritori, și cu un dolar pe care l-am câștigat dând zăpada cu lopata: — Știi ce-o să capeți la cină drept răsplată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ademenit la cină, cu luna care deja se vede pe fereastra de la bucătărie - tocmai am intrat în casă cu obrajii îmbujorați, dogoritori, și cu un dolar pe care l-am câștigat dând zăpada cu lopata: — Știi ce-o să capeți la cină drept răsplată c-ai fost așa de hărnicuț? - îmi gângurește mama cu drăgălășenie. Mâncarea ta preferată pe timp de iarnă. Tocăniță de miel. S-a înserat: după o duminică petrecută în New York City, la Radio City și în Chinatown, pornim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu taică-tău“, mi-a mărturisit ea, și asta nu o dată. Ajunsesem să mă-ntreb uneori ce viață am fi avut eu și cu mama într-o asemenea eventualitate, iar asta se-ntâmpla, invariabil, atunci când tata ne scotea să luăm cina la bufetul din colț. Priveam în jur și-mi ziceam: „Noi am fi făcut tot muștarul ăsta“. Cred că și ea se gândea cam la același lucru. Se-ndoapă cu cartofi-pai, zice ea așezându-se pe un taburet să-și Plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un mister de ce nu vrei să te-ntorci în North Jersey - de ce-oi prefera tu zgomotul și crimele și poluarea... Iar maică-mea îi dă înainte cu șușotitul. Sophie continuă să șușotească. O dată pe lună mă duc să iau cina la ei, pentru mine e o luptă care-mi solicită toată șiretenia, viclenia și forța, însă, în toți acești ani, în ciuda împrejurărilor net defavorabile mie, am reușit să mențin ritmul acesta, de o singură vizită pe lună: sun la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
durata perioadei mai îndelungate de furie îndeobște numită adolescența mea, ceea ce mă înspăimânta cel mai mult la tata nu era violența trecătoare pe care mă așteptam s-o reverse el asupra mea, ci violența pe care, în fiecare seară, la cină, îmi doream eu s-o comit asupra stârvului său ignorant și barbar. Tare-mi venea să-l trimit urlând pe lumea cealaltă când lua cu furculița mâncare direct din castron sau când leorbăia supa din lingură în loc să aștepte, ca tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mă înspăimânta cel mai mult în legătură cu această dorință ucigașă era ideea că, dacă aș fi încercat, aș fi avut șanse să izbutesc! Existau șanse să mă ajute chiar el! Nu trebuia decât să fac un salt peste masa așternută de cină, cu degetele îndreptate către traheea lui, ca să-l văd căzând moale sub masă, cu limba atârnându-i țeapănă. De zbierat știa să zbiere, de făcut tămbălău știa să facă tămbălău și, vai de mine, de nudien 2 știa să nudien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și toate mătușile mele care se născuse de cealaltă parte a Atlanticului și care vorbea englezește cu accent. Unchiul Hymie făcea afaceri cu „soda-vater“, se ocupa cu îmbutelierea și distribuirea unei băuturi răcoritoare carbogazoase numită Squeeze, vin ordinaire-ul nostru de la cină. Împreună cu neurastenica de nevastă-sa, cu fii-su Harold și cu fiică-sa Marcia, unchiu’ locuia în Newark, într-o zonă dens populată de evrei, la etajul unei vile de două familii, care era proprietatea lui și la parterul căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]