2,672 matches
-
lor. Eram student cînd l-am văzut prima oară pe Livius Ciocârlie, la o întîlnire în Facultatea de Filologie din București, despre tendințele criticii literare contamporane. Mă așteptam să aud un discurs cu șopîrle și apropouri, or, în loc de asta, dl Ciocârlie a rămas în marginile unei intervenții de universitar documentat, fără nimic spectaculos în plus. I-am adresat vreo două întrebări provocator-obraznice, învățat cu atmosfera de la "Junimea" și de la "Cenaclul de luni". Dl Ciocârlie mi-a răspuns politicos, la temă, fără
Securitatea l-a mirosit pe Livius Ciocârlie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9413_a_10738]
-
șopîrle și apropouri, or, în loc de asta, dl Ciocârlie a rămas în marginile unei intervenții de universitar documentat, fără nimic spectaculos în plus. I-am adresat vreo două întrebări provocator-obraznice, învățat cu atmosfera de la "Junimea" și de la "Cenaclul de luni". Dl Ciocârlie mi-a răspuns politicos, la temă, fără a divaga așa cum speram. Pe atunci aveam naivitatea să cred că la asemenea întîlniri filologice opiniile se pot exprima liber, fără grijă. Tot atunci, la cursuri, profesorul Eugen Simion, amfitrionul acestei întîlniri, vorbea
Securitatea l-a mirosit pe Livius Ciocârlie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9413_a_10738]
-
Eugen Simion, amfitrionul acestei întîlniri, vorbea destul de slobod și nu părea să se teamă de eventualii turnători dintre studenți. Asta se întîmpla în anii '80, cînd robinetul libertăților literare începuse să se închidă. După aceasta întîlnire, impresia mea despre profesorul Ciocârlie a fost că era un universitar care "nu se bagă". îmi plăcea cum scria, dar fără să mă omor după el. De-abia după ce am vorbit despre el cu Mircea Mihăieș și cu Adriana Babeți, care îi fuseseră studenți, am
Securitatea l-a mirosit pe Livius Ciocârlie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9413_a_10738]
-
omor după el. De-abia după ce am vorbit despre el cu Mircea Mihăieș și cu Adriana Babeți, care îi fuseseră studenți, am început să-l simpatizez de la distanță, dar fără entuziasm. De-abia după ce l-am citit pe prozatorul Livius Ciocârlie, m-am simțit mai apropiat de el. Profesorul descoperă în dosarul său de Securitate că era urmărit în permanență. I se făceau chiar și poze. Pare absurd că Securitatea s-a ținut după el cu atîta stăruință. N-avea ce
Securitatea l-a mirosit pe Livius Ciocârlie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9413_a_10738]
-
chiar și poze. Pare absurd că Securitatea s-a ținut după el cu atîta stăruință. N-avea ce face? Erau securiștii din Timișoara chiar atît de tîmpiți, încît să piardă vremea ținîndu-se după un inofensiv profesor universitar? Cred că profesorul Ciocârlie a fost totuși un caz.. Și chiar un caz special. Voia să trăiască și să acționeze normal, dar potrivit conștiinței sale. într-un fel, ca profesor universitar, era mai periculos decît un disident. Modelul pe care îl oferea studenților săi
Securitatea l-a mirosit pe Livius Ciocârlie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9413_a_10738]
-
care îl oferea studenților săi era acela al refuzului de a coopera cu sistemul, fără a se situa în afara sistemului. Ce mare lucru? se întreabă, cu siguranță, unii dintre dvs. Acel, după părerea mea, mare lucru a fost că Livius Ciocârlie și-a păstrat libertatea de a spune nu, atunci cînd refuzul nu mai era un delict oficial, ci intrase în zona de coșmar a presiunilor discrete, dar insistente, exercitate asupra unora ca el și la care cei mai mulți n-au rezistat
Securitatea l-a mirosit pe Livius Ciocârlie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9413_a_10738]
-
copitele cailor ce deapănă calea cuminți, cu trapul lor mărunt... Iar când cuptorul soarelui ̀ și revarsă focul, topind totul ̀în jur și când nici gâzele nu mai zboară; zvâcnind ca dintr-un arc străpunge văzduhul, țandără de cântec, ciocârlia. Urcă spre cer într-un balans numai de ea știut, urcă fără oprire inundând zarea cu trilul măiestru, făcând din fiecare o treaptă spre cer. Numai acolo sus ̀își poate deschide sufletul și poate improviza acea muzică divină, simțindu
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
zvon de cobză și țambal. Pe lăutarul din fruntea bandei îl vom vedea cum își lasă obrazul oacheș pe trupul viorii, a mângâiere pe când arcușul o face să doinească, să ofteze, să aducă a glas de bucium sau cântec de ciocârlie... Dar ̀înainte de a părăsi locurile vrăjite să luăm o fărâmă din albastrul zării care, ascunsă sub pleoape, ne va picura ̀în suflet liniște și pace. Invitație la drumeție... Albumul „Hoinar ̀în jurul Iașului” ne invită la drumeție în jurul
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
plasat un excelent pian de concert, Steinway. Aici au evoluat fetele, muzicienele acestui minunat cvartet de coarde, Cvartetul "Psophos", o formație de tineri lansată puternic în ultimii ani în peisajul vieții muzicale europene. Aici am ascultat-o pe pianista Dana Ciocârlie, personalitate neobosită, dinamică, imaginativă și a vieții muzicale actuale. Cultivă un fericit complex al nuanțelor timbral-coloristice atunci cănd prezintă primul caiet de Imagini datorat lui Claude Debussy. Au cântat împreună celebrul Cvintet cu pian de Antonin Dvorak. Este o veche
Sezon estival la Paris by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9479_a_10804]
-
Constanța Ciocârlie Pierre Charras (n. 1945), profesor, actor și traducător din engleză, e autorul a numeroase romane, dintre care Monsieur Henri a fost distins cu "prix des deux Magots" în 1995, iar Dix-neuf secondes a obținut Premiul FNAC în 2003. În toamna
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
a lu' Amoc/ și-a luat drujbă din talcioc, / dotată cu trei motoare./ Mândru ca cireșu-n flore...") istorisește grozăviile eroului care "înjura pe japoneză/ și de tare ce-njura/ codrul se cutremura/ și cădea pasărea-n vrie/ lovită de-apoplexie.../ Ciocârlia, mierla, cucu'/ își făceau din zbor sepuku..." sau epopeea Finlandezei Haricleea, care și-a croit drum cu lopata (" De aceea, orice fată/ necesită o lopată/ pentru a putea răzbate/ în sistem, societate"...) O capodoperă de "realism bicanian" mi se pare
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
Daniel Cristea-Enache Comentez numai fiindcă n-am cum să semnez o carte de Cioran", declară cu fină autoironie Livius Ciocârlie pe la jumătatea cărții sale Caietele lui Cioran : o carte compusă dintr-o puzderie de fragmente critice, fiecare atașat unui paragraf al scriitorului citit și analizat. Dacă nu l-ar comenta astfel, aproape după fiecare alineat, lectura critică ar deveni ineficientă
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
finală descumpănește și, în aceeași măsură, încântă, șocul inițial fiind dublat printr-unul final, invers orientat. Cu sângele pus în mișcare de acest mic duș scoțian, cu jeturi reci și fierbinți, cititorul trece, aproape în transă, la paragraful următor... Livius Ciocârlie, critic literar fiind (și încă unul dintre cei mai buni), nu-și permite o lectură de plăcere. Deși, la un moment dat, topit de frumusețea textului parcurs, se întreabă când va fi validată, în fine, specia ce ar consta, exclusiv
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
pe Cioran fără a-l urmări. Identificarea naivă, însoțirea permanentă a unui mare scriitor, la o respectuoasă distanță, articularea cu frecvente semne de exclamare a entuziasmului față de cele citite: toate aceste reacții, legitime, însă nefiltrate critic, sunt introduse de Livius Ciocârlie în acolada amplă a unei hermeneutici sclipitoare. Propozițiile cioraniene, cele mai multe dintre ele, sunt într-adevăr excepționale prin profunzimea reflecției și concentrata lor expresivitate. În același timp, trebuie spus că interpretările criticului, în cea mai mare parte a lor, au un
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
interpretările criticului, în cea mai mare parte a lor, au un nivel de subtilitate mai rar întâlnit. Confruntat cu o materie vie și frământată, ce iese nu numai din tiparele altora, ci și din propriile formate ideatice și compoziționale, Livius Ciocârlie procedează în consecință, adaptându-și strategia la obiectul și mobilul desfășurării ei. În primă instanță, înregistrăm operațiunea de close reading, la propriu și la figurat: criticul "se ține scai" de scriitor, plasându-și imediat observațiile, astfel încât, preîntâmpinând metamorfoza cioraniană, să
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
a cărții, cea de la Scrisul Românesc, a apărut în 1999) îi complică întrucâtva situația, fiindcă îi e greu să găsească exact locul potrivit de inserare a unui anumit calup. Find, replace, copy, paste sunt opțiuni tehnic-postmoderne la care, deocamdată, Livius Ciocârlie nu pare să aibă acces. Însă acest efort de integrare are, ca și Montaigne, părțile lui. Aproape răsfățându-se, criticul își începe capitolul 2 cu un fragment care "n-ar avea ce căuta aici", dar pe care, negăsindu-l la
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
este un savant obiectivat până la pierderea substanței umane, ci un ins care vine cu propriile întrebări, dileme, experiențe. Exegeza fiind, în aceste condiții, și o formă de a vorbi despre sine. Caracterizarea lui Cioran vine adesea împreună cu autocaracterizarea lui Livius Ciocârlie: Nu stau împreună, decât tipografic, ŤUra, ba nu, oroarea pe care o simt pentru contemporanii mei e nesfârșităť (227) cu ŤFăcând socoteala, cel mai adevărat în mine este scepticismulť. Dacă ești sceptic, nu urăști. Nu stau împreună ideile, dar ce
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
de o considerabilă dificultate. Criticul o întreprinde și risc să spun că o reușește, oferind, dacă nu o rezolvare în sens geometric (cu închiderea obiectului într-o figură dată), o decodare de mare finețe și rigoare. Din debutul volumului, Livius Ciocârlie fixează locul Caietelor și rolul lor (contrapunctic) în raport cu opera publicată și atât de bine cunoscută. Cărțile lui Cioran sunt "mult mai bogate și mai adevărate", ce e acolo idee devenind aici "aproape calambur". În jurnal, scriitorul se referă la "nefericirea
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
a treia figură, masca cea mai groasă: imaginea despre sine a lui Cioran, felul atât de surprinzător în care el se prezintă în ochii cititorului. și fiindcă omul cotidian, efemer, lipsește de regulă din paginile Caietelor, obligația pe care Livius Ciocârlie și-o impune este aceea de a căuta, pe sub exhibițiile histrionice ale lui Cioran, tendințele omului adânc. Citindu-i în paralel cărțile publicate și aceste Caiete, realizăm că mobilul investigației critice este sinonim cu concluzia ei: "ŤCeea ce îmi lipsește
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
orice speranță. La un astfel de campion al deziluzionării vin, ca la Mecca, parcă toți ratații, cloșarzii, informii și neisprăviții Parisului. Dar Cioran e de fapt un autor comic, un voios al umorii negre, un prăpăstios stenic, cum spune Livius Ciocârlie, care "îți dă și bucuria artei, și ocazia să-ți spui, ușurat: slavă Domnului, lucrurile nu stau chiar așa de rău" (p. 40). Din fericire pentru el - și pentru noi, aș adăuga - oroarea lui de lume nu-i sinceră mai
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
îi alimentează oroarea, care e sfredelul lui literar." (p. 46). Păcat că autorul, după ce construiește această remarcabilă interpretare, alunecă pe alocuri într-o inutilă raportare a "apocalipticului" Cioran la contexte, modele și efecte reale. Lansat pe această pistă, blândul Livius Ciocârlie nu ezită să-l amenințe, într-un loc, cu... câteva greble peste nas! Firește că în comparație cu Nietzsche, Rozanov sau un deținut politic de la Gherla, suferințele cioraniene sunt fiorituri, dacă nu mofturi. Dacă vorbim însă despre (auto)construcție retorică, despre măști
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
pretinde unui scriitor să facă din fiecare virgulă pusă pe hârtie o pledoarie pentru lichidarea suferințelor și nedreptăților lumii; și a-i raporta volutele stilistice (pe indiferent ce temă) la gâfâitul unui suferind e un accent strident, surprinzător la Livius Ciocârlie. Ai zice că, pe ultima sută de metri, maestrul exagerării frivole se răzbună pe criticul care l-a demontat atât de bine. Îl obligă să ia în serios tocmai conținutul și referentul de care reușise să facă abstracție.
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
un om simțitor alege decît agere clătiri, Pe ale melancoliei liniștitele uimiri" (Melancolia). Melancolia cuprinde un întreg program de viață, după cum versurile care deschid prăfuitul poem epic Aprodul Purice îl caracterizează deplin pe Negruzzi și ne dispensează de orice comentariu: "Ciocîrlia cea voioasă în văzduh se legăna Ș-înturnarea primăverii prin dulci ciripiri serba. Plugarul cu hărnicie s-apucase de arat. Pămîntul ce era încă d-al său sînge rourat; Uitat-acum moldovanul trecutele lui nevoi, Și cu fluierul la gură, păstorul
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
sută de ani, să știți că fotografia nu mă reprezintă! Pentru că un scriitor trebuie să arate așa cum arătau, în ultimii ani ai vieții, Ezra Pound, Faulkner, Jankélévitch, Beckett ori Voiculescu. Iar în stricta noastră contemporaneitate, Mihai Șora, Petre Stoica, Livius Ciocârlie.
Cât de des vă uitați în oglindă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8203_a_9528]
-
ani - a parcurgerii în diagonală. Dar nici nu e chiar mult, dacă ne gândim că deontologia lecturii nu coincide numaidecât cu lectura într-adevăr fertilă. E de ajuns, cred, să comparăm analiza lui Diaconu cu cea - similară - a lui Livius Ciocârlie, din 1999, pentru a înțelege diferența. În ciuda titlului foarte potrivit, care emancipează, într-un final, formula lui Edward Albee de prezumția jocului de societate, Cui i-e frică de Emil Cioran? este, în mod clar, altceva decât un eseu. Pledoaria
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]