105,754 matches
-
argumentele pro sunt din belșug, condiția "producției de simboluri" nu este dintre cele mai faste. Ar mai fi de adăugat, tot aici, în direcția acestui scenariu puțin încurajator, că raportul dintre cei care se uită la televizor și cei care citesc ziare, este de 8 la 2 (inclusiv în România). Și totuși... Starea (de fapt) a televiziunii nu este chiar una apocaliptică. Există destui (dar nu suficienți) "viruși" (mai mult decât necesari) care boicotează, analizează, ridiculizează sau care anulează (în cazurile
Spectacolul (de la A Cincea Roată) trebuie să continue! by Cristian Pătrășconiu () [Corola-journal/Journalistic/14860_a_16185]
-
Marin Preda. O tentativă de intertextualitate într-un roman care din punct de vedere stilistic se află destul de aproape de romanul realist din prima jumătate a secolului XX. Desfășurarea îi pare lui Nuni Cărbunaru cea mai falsă carte pe care a citit-o vreodată, o carte concepută în-tr-un timp al minciunii. Scriitura Destrămării este însă transparentă, este o scriitură a sincerității fruste. Destrămarea este un dosar care conține date esențiale ale deceniului postrevoluționar, care nu-i îngăduie cititorului să uite prea devreme
Desfășurarea by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14896_a_16221]
-
o cîrtiță pe care aș dori să v-o exprim/ o dați-mi voie (care mă purta în brațe cînd eram copil)/ apoi își intuiește memoria nostalgică îmi spune/ aveți o cicatrice vastă ați putea scrie cu ea v-aș citi cu plăcere aș plînge." O mențiune aparte ar merita capitolul dedicat "prozopoemelor", în care Ion Pop face o observație foarte interesantă, referitoare la alunecarea spre post-suprarealism (și implicit, spre postmodernism), a discursului poetic al lui Gellu Naum. În această zonă
O monografie by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14894_a_16219]
-
de carne."(p. 33) Totul stă, ca în poemele unor Trakl sau Benn, sub semnul continuei înfruntări între patosul vital și cel apocaliptic, tensiunea se perpetuează, de la un vers la altul, de la o poezie la alta, întregul volum putînd fi citit, de altfel, ca un vast poem (simfonic!), născut dintr-un imaginar al spaimei. "Mă trezeam sub ghilotine de fosfor (...)/ auzeam spaima înghesuită în cutii de chibrituri/ auzeam acizii ridicați pe scripeți/ scîrțîitul ruginii prin fețe desfigurate de flash-ul dușmăniilor
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
sunt un fel de loc viran organizat, în care numai de învățământ nu le arde nici elevilor, nici profesorilor. Altă explicație nu găsesc faptului că, an de an, studenții sunt mai inculți, speriați de moarte la gândul că au de citit o carte și gata să intre în sevraj la ideea că au de scris un rând. Boala nu e nouă, dar ea a ajuns la metastază. Cine nu-și aduce aminte de formularea paralizantă a melcului Ciorbea, care afirma, cât
Cloșca în sevraj by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14891_a_16216]
-
doar pe acest Franyó, cel înzestrat cu o necurmată fantezie și poftă de petrecere" (p. 324). Mitteleuropa periferiilor este un spațiu al nostalgiei după oamenii care au populat-o. Trăitor fiind în zone care au aparținut acestui spațiu spiritual și citind despre gîndurile și faptele oamenilor care l-au populat nu se poate să nu ai sentimentul identității regăsite. O identitate care presupune coexistența armonioasă a românilor, nemților, ungurilor, sîrbilor, slovacilor, bulgarilor etc. Copil fiind la nivelul claselor primare vedeam zilnic
Europa iluziilor pierdute by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14892_a_16217]
-
lui se asocia cu numele Franz Liszt. Ulterior aveam să aflu că nu este pianist, ci scriitor. îmi amintesc și acum dezamăgirea pe care am avut-o cînd i-am aflat numele: Andrei A. Lillin. Nu-mi spunea absolut nimic. Citind excelenta carte a lui Cornel Ungureanu mă simt din nou bucuros la gîndul că în copilărie am avut privilegiu de a-l vedea zilnic pe marele cărturar Andrei A. Lillin. Cartea lui Cornel Ungureanu, Mitteleuropa periferiilor, este o minunată saga
Europa iluziilor pierdute by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14892_a_16217]
-
satanice atît de copleșitoare. Și așa a rămas acest loc pînă în zilele noastre, după doisprezece ani de elan monumentalistic fără precedent, într-o stare ambiguă ca mesaj simbolic și complet nerezolvată din punct de vedere peisagistic. Ce se poate citi acum în acest spațiu, așa cum a fost el conservat și valorificat în ultimul deceniu, este o simplă informație de context: anume aceea că s-a întîmplat ceva care seamănă a demolare, dar nu s-a întîmplat nimic care seamănă a
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
obligați să facă mărturisiri complete. Mircea Cărtărescu a recunoscut că Orbitor este o hartă a minții lui sau chiar mai mult decât atât, o clonă a sa, astfel încât cei care vor cu adevărat să-l cunoască nu trebuie decât să citească romanul. La rândul lui, Petru Popescu a explicat că a ajuns nu numai să vorbească, dar și să gândească în limba engleză. în schimb, numără și visează în limba română. O seară impresionantă a fost aceea a zilei de 10
Cititorii n-au vacanță by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14880_a_16205]
-
avut nici activități care să-i aducă notorietate de editor super-specializat ca Petru Creția. înglobînd toate acestea (multe din ideile pe care le-au folosit prietenii tîrgoviș-teni în operele lor se regăsesc în jurnalul său, iar atenția incredibilă cu care citește și comentează texte rare l-ar fi recomandat ca excelent editor), Radu Petrescu a rămas cel mai "pur" în aplicarea programului care singularizează acest grup: jurnalul ca atelier al operei, dar și ca operă în sine, viața trăită în și
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
recuperat și publicat de Editura Humanitas începînd cu 1999, ca și restul operei lui Radu Petrescu, nu este literatură pentru orice cititor, neînțelegînd prin asta cine știe ce elitism găunos, ci doar faptul simplu că nu reprezintă texte care să se poate citi oricum și oriunde, că nu vor fi gustate decît de împătimiți, de răbdători, de cititori bine antrenați în exercițiul lecturii de dragul lecturii. Dar și aici trebuie făcută o precizare: această lectură de dragul lecturii nu înseamnă că tot ce-și notează
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
diaristul nostru întîmplările cotidiene. Și în aceste zile de după război, iată ce mîncau oamenii: Masa de seară: terci cu zahăr, ceai.", "La prînz mămăligă, brînză, un ou și cîteva jumări. Seara, mămăligă cu untură." Tînărul care își dă bacalaureatul și citește din clasici îi cumpără mamei pantofi de la economat din cauza cărora femeia va face răni la picioare. în 1947, la București, studentul mănîncă la prînz și seara ciorbă "de două ori" și așteaptă pachet de acasă: "După curs, la doamna C.
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
scrie înfocat și cu care petrece cîteva nopți grăbite. Relația evoluează ca într-un roman interbelic: tînăra se căsătorește și se reîntîlnesc peste cîțiva ani cînd bărbatul o va găsi "oribil schimbată". Dragostea matură, dintre el și Adela (cea care citește la un moment dat romanul lui Ibrăileanu!), curge firesc, discret și constant. Se vor căsători și la starea civilă, printre invitați, puținii prieteni, în frunte cu Petru Creția. Nu lipsesc însă înflăcărările, nu lipsește dorul, timpul splendid petrecut împreună, nevoia
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
simbolice. Posedați mai mult decît ne-am fi așteptat de duhul Cîntării României, educați eficient să înțelegem lumea ca pe o enormă construcție butaforică și nu ca pe un set de valori imediate, îndoctrinați de o propagandă infailibilă să ne citim epopeic propria existență și să delegăm trecutului mitic prerogativele de reprezentare a prezentului, ne-am trezit dintr-o dată, în plină libertate, mai aproape ca oricînd de acel scenariu de tip magic după care adevărata realitate, existența noastră desăvîrșită, sînt probleme
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
mă gîndesc la o invenție prin care durabilitatea unei cărți să fie direct proporțională cu valoarea ei. Cele proaste să se autodistrugă în timp, cele cu multe carate culturale să fie și material inalterabile, ca diamantul. Suplimentul familiei Mincu Am citit suplimentul literar al ziarului Ziua din 5 august în primul rînd pentru Jurnalul foarte intim al lui Marin Preda. Ce-am mai găsit în atît de căutata foaie din acea zi(uă)? Aproape jumătate de pagină cu poeme de Ștefania
Material by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14907_a_16232]
-
care este poate de aceeași magnitudine (nu de puține ori chiar în interiorul aceluiași domeniu, sau câmp de idei: nu mărturisea oare Bergson, la un simpozion, că nu pricepuse nimic din ideile lui Husserl? Și nu evita oare Freud să-l citească pe Nietzsche - pe baza presimțirii că ar putea întâlni la acesta idei mult prea asemănătoare cu ale sale, față de care s-ar simți asimilat?). Pentru Wehr, Jung și Steiner sunt mai întâi de toate întemeietorii a două științe care aproximează
Jung sau Steiner? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14920_a_16245]
-
pentru o clipă deasupra tuturor, e lucrul cel mai frumos, prețios și important de pe pământ". Dino Buzzati, O dragoste. Traducere, note și postfață de Smaranda Cosmin. Editura Polirom, 2002. Meditația pe diferite căi Dacă O dragoste e o carte de citit pe nerăsuflate, trădând îndelunga șlefuire, eseurile lui Montaigne sunt sortite meditației, "porțiilor" mici de lectură. Aceeași preocupare, însă, pentru crepuscul, pentru criza idealurilor. Smaranda Cosmin este o bună cunoscătoare a Franței renascentiste, nu numai studiile publicate, dar și poezia ei
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
comentatorii relației Lenau-Eminescu vor avea grijă să nu cadă în păcatul detractorului Grama, care vedea în Lenau modelul rău, corupător al poetului român. De Lenau se va ocupa cu insistență ardeleanul Ilarie Chendi, într-o Schiță din literatura germană. Lenau, citită la Societatea de lectură ,,Petru Maior" din Budapesta în 14 octombrie 1896. Studiul are meritul de a face prima sinteză asupra ,,raporturilor lui Eminescu cu Lenau", așa cum fuseseră ele văzute de Raicu Ionescu-Rion (formulate pe urmele lui Gherea) cum că
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
îi întemeiază astfel. Dacă zguduirile culturale marcate de Nietzsche și Hölderlin au avut un ecou enorm, dacă ele și-au pus pecetea, într-un fel sau altul, asupra secolului XX al culturii, poate că n-ar fi rău să-i citim pe Eminescu și pe Lenau prin grila oferită de Nietzsche și Hölderlin: pornind, prin urmare, de la ceea ce s-a numit nebunia lor. Fără îndoială, poetul german care se aseamănă în primul rând cu Eminescu este Hölderlin. Este cel puțin pentru
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
Cristian Teodorescu Ideea acestui microscop mi-a venit citind Jurnalul foarte intim atribuit lui Marin Preda. Ștefan Agopian l-a publicat în Ziua literară exprimînd firești îndoieli redacționale asupra autenticității sale. Cred însă că a făcut bine publicîndu-l chiar dacă e vorba, așa cum bănuiesc, de un text apocrif. Istoria dactilogramei
Note la un jurnal foarte intim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14915_a_16240]
-
a întîmplat la vreunul dintre sediile Securității, nu la Ministerul Justiției. Și am toate motivele să mă îndoiesc că o persoană căreia i s-au încredințat manuscrisele lui Preda spre copiere nu putea face ore suplimentare acasă, pentru a le citi și expertiza cît mai rapid. Poate că dl Novăceanu, cu dactilograma sa, s-a lăsat păcălit de acel cineva care i-a încredințat-o, luînd de bună autorecomandarea acestuia că lucra în Ministerul Justiției. Dar, dacă e așa, de ce nu
Note la un jurnal foarte intim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14915_a_16240]
-
Cristea, directorul MEANDRELOR teleormănene în editorialul numărului 1/2002 al revistei. După un astfel de început, care ne amintește de mulțumirile adresate pe vremuri partidului, nu mai e nimic de adăugat. Chiar dacă în paginile revistei ar mai fi cîteva de citit. * "Regretele se cîntă numai în romanțe", îi spune dl G. Bălăiță interlocutorului său din interviul acordat pentru ZIUA LITERARĂ și reluat în revista 22 (nr. 31), care îl întrebase dacă nu regretă onorurile cu care a fost copleșit de regimul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14916_a_16241]
-
străbătut întreaga America - de altfel soundtrack-ul de la "Novocaina.." este semnat chiar de el. În 1991 obține diplomă în regie & scenaristica la Columbia University cu "Arizona Dream", un scenariu despre pierderea unei iluzii, cea a visului american. Celebrul Emir Kusturica, îl citește și, entuziasmat de povestea conținuta, hotărăște să-l aducă pe ecran apelând la o distribuție strălucitoare: Johnny Deep, Faye Dunaway, Jerry Lewis, Lili Tylor și Vincent Gallo. Filmul, devenit imediat pentru o întreagă generație un film-cult, va primi Ursul de
Trei filme de vacanță by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14883_a_16208]
-
la ușă, a acoperit vizorul și, întorcîndu-se în fotoliul lui de răchită, a început să povestească: - Acum trei ani, cam prin februarie, mă aflam într-o asemenea stare de spirit încît mă atrăgea tot ce era misterios. Îmi petreceam vremea citind cărți de ocultism, magie, telepatie și teosofie; citisem pe nerăsuflate operele lui Annie Besant, Blavatsky, Franz Hartmann și altele de acest gen. Aveam presimțirea clară că se apropia de mine ceva misterios și senzația la fel de limpede că totul se însuflețise
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
fotoliul lui de răchită, a început să povestească: - Acum trei ani, cam prin februarie, mă aflam într-o asemenea stare de spirit încît mă atrăgea tot ce era misterios. Îmi petreceam vremea citind cărți de ocultism, magie, telepatie și teosofie; citisem pe nerăsuflate operele lui Annie Besant, Blavatsky, Franz Hartmann și altele de acest gen. Aveam presimțirea clară că se apropia de mine ceva misterios și senzația la fel de limpede că totul se însuflețise în jurul meu. Într-o seară, după ce se întunecase
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]