13,496 matches
-
mai frecventul mîrlănesc ("Avea o voce mîrlănoasă" - Dana Dumitriu, Sărbătorile răbdării, București, Cartea Românească, 1980, p. 230; s.n.); e drept că dicționarele uzuale le ignoră pe amîndouă. Am întîlnit la un moment dat, izolat și glumeț, și o formă destul de ciudată, electoros, produsă prin substituție de sufix în adjectivul electoral: "vine o campanie electoroasă" ("Opinia studențească", 16, 1992, 9); conotația peiorativă mi se pare în acest caz destul de clară. Între atestările jurnalistice recente se pot cita desigur cele ale unor derivate
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
din recenzii pe care mă oblig să vi le public. Ne-am apucat conștiincioși de treabă avînd drept colegi de corectură, la tipografia Universul, unde se tipărea revista, pe confrații Matei Călinescu, Gabriel Dimisianu, Modest Morariu, Henri Zalis. Dar, lucru ciudat, noi doi, noii angajați, nu primeam salariu. Cînd am întrebat, ni s-a spus că formele de angajare s-au încurcat. Așa a mers treaba pînă în august 1959, cînd Mihail Petroveanu, redactor șef adjunct al gazetei, ne-a mărturisit
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
unul, și altul, în același timp. O călătorie istorică și inițiatică în lumea unui mit. Sentimentul oniric nu-l părăsește pe spectator, se amestecă cu aburii caniculei italiene și ai căldurii dogoritoare a Vezuviului care stă să erupă, cu sonoritățile ciudate ale unui rîs enorm, ironic, cinic și halucinant al unor ciudate personaje ce se dau în vînt după crime și frenezii sexuale, cu muzica divină a unei opere funebre, un fel de Requim al umanității. Spiritul ludic și umorul extraordinar
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
în lumea unui mit. Sentimentul oniric nu-l părăsește pe spectator, se amestecă cu aburii caniculei italiene și ai căldurii dogoritoare a Vezuviului care stă să erupă, cu sonoritățile ciudate ale unui rîs enorm, ironic, cinic și halucinant al unor ciudate personaje ce se dau în vînt după crime și frenezii sexuale, cu muzica divină a unei opere funebre, un fel de Requim al umanității. Spiritul ludic și umorul extraordinar ale lui Purcărete sînt presărate peste tot într-un spectacol născut
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
în vînt după crime și frenezii sexuale, cu muzica divină a unei opere funebre, un fel de Requim al umanității. Spiritul ludic și umorul extraordinar ale lui Purcărete sînt presărate peste tot într-un spectacol născut dintr-o alchimie foarte ciudată, practicată într-un laborator modern, supersofisticat din punct de vedere tehnic, dar populat cu alchimiști medievali... Cele șapte personaje plecate în căutarea sexualității pierdute, a tehnologiei crimei odioase "aterizează", ca un fel de extratereștri, într-o foarte ciudată vilă-grotă. Marchizul
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
alchimie foarte ciudată, practicată într-un laborator modern, supersofisticat din punct de vedere tehnic, dar populat cu alchimiști medievali... Cele șapte personaje plecate în căutarea sexualității pierdute, a tehnologiei crimei odioase "aterizează", ca un fel de extratereștri, într-o foarte ciudată vilă-grotă. Marchizul de Sade - un personaj ieșit din timp, bătrîn și decrepit, aproape orb și monstruos de gras, un fel de piesă de muzeu - își are întinsă aura peste tot. Misterul strîns în jurul lui și al operelor sale instigă la
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
pe Magdeleine să nu-i acopere corpul timp de 48 de ore, de teama de a nu fi murit cu adevărat. Magdeleine Leclerc nu se ține de cuvînt și de aceea corpul Marchizului bîntuie fără suflet printre noi. Ca și ciudatele arătări, ființe tarate fizic de șirul de incesturi al căror rezultat sînt. Minotaurii, străinii vizitatori ai grotei dau jos praful timpului așezat pe pereți, scoțînd la iveală picturi ce vorbesc despre istoria mitului. Ele, imaginile ecvestre se însuflețesc, capătă "carne
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
autor al unui traumatizant experiment științific. Moartea îi pîndește pe toți și "povestitorul" (care este în același timp și scriitor) colaborează cu autoritățile spitalului. Existența Esttelei este însă în pericol și autorul însuși recunoaște că în jurul lui se petrec lucruri ciudate avertizîndu-ne că este nevoit să-și cîrpească propria biografie. După ce aflăm de moartea Esttelei (pe care în visul eroului principal o mai cheamă și Marta, identificîndu-se în una, probabil, două persoane diferite) îl găsim în final pe eroul nostru stînd
Structuri narative by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17278_a_18603]
-
fluture Goliath simbolizează tocmai extensia spațiului literar la două coordonate exterioare: destinul omului care scrie și destinul artistului, ambele diferite între ele. Această diferență face obiectul prozei fantastice pe care scriitorul o situează în imediata apropiere a realismului cotidian, îmbinare ciudată care vrea să păstreze intact simțul fin de observație al autorului și să mărească pertinența analizei psihologice. Reușita este însă cam artificială pentru că așa cum am spus, acțiunea este mult prea restrînsă. Ce frapează însă în mod plăcut este conștiinciozitatea analitică
Structuri narative by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17278_a_18603]
-
utopie. Psihanaliștii spun - iar autorul reamintește explicit acest principiu: ce era înainte patologie se transformă pe cale terapeutică într-o banală nefericire. După un episod italian de relativă împlinire, Lisa Erdman ajunge să se recăsătorească în orașul natal, Kiev, printr-o ciudată întorsătură a sorții (o bună parte din viață și-o trăise la Viena). Confruntarea cu inconștientul este calificată în general, pe fondul dificultăților majore și al furtunilor sufletești pe care le implică, ca o coborâre în infern. Situația pacientei din
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
era absolutizat) seamănă cu un alt portret al aceluiași din Prim-plan (1987) - asta ar fi logic avînd în vedere că e vorba de aceeași persoană, nu înțeleg însă rațiunea transferului de fraze întregi care apar după zece ani ca ciudate insule de criptomnezie - și care seamănă cu portretul lui... Nichita Stănescu. Ambii își invită cititorii în camera de lucru, ambii strălucesc de mondenitate etc. Cea care pierde din transferul nemodificat și neactualizat în antologie este partea de analiză propriu-zisă a
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
mai numeroși decît degetele de la o mînă. Partea proastă, în legătură cu dl Georgescu, pe care îl prenumăr fără să ezit printre eminescologii valoroși, este că, în loc să ne dea o biografie sau o ediție nouă, s-a lăsat ispitit de o interpretare ciudată a vieții și operei eminesciene. în ce mă privește, deși nu neg interesul unor observații și conexiuni ale d-sale, nu-i acord d-lui Georgescu nici o șansă serioasă de a face din perplexitățile de care e stăpînit o cale
Potriveli și mașinațiuni by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17312_a_18637]
-
centrul orașului toate prostituatele (supranumite "Olimpicile"), toți alcoolicii și vagabonzii, toți declasații." Despre acest episod vorbește Galin, despre modalitatea comunistă cunoscută de a farda realitatea, de a machia o imagine ce-ar risca să pară șifonată. Așadar, într-o baracă ciudată și sordidă, în apropierea unui Ospiciu sînt nevoiți să trăiască marginalizații: frumuseți de mîna a doua sau a treia alături de nebuni cu acte în regulă. N-a durat decît o vară. O vară fierbinte, aiuritoare și, de ce nu, traumatizantă. Regizorul
Flacăra olimpică și marginalii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17303_a_18628]
-
și din părinții bisericii, i se substituie reporterul, într-un original joc de ansamblu. Personalitățile, exotice pentru lectorul occidental, ne sunt familiare nouă: Tudor Arghezi, care-l recomandă pe tânăr lui Nae Ionescu, pentru un post de reporter la Cuvântul - ciudată întâmplare! - Cezar Petrescu primindu-l pe narator în redacția cotidianului oficial carlist România, după ce desfășoară, patetic, motivele din care a acceptat să-și pună numele pe frontispiciul ziarului, în plină dictatură a monarhului. Profesional, reporterul trebuie să se afle anume
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
a funcției sale elementare, aceea de a valorifica public un patrimoniu agonisit de-a lungul mai multor generații, Secția de artă contemporană nu poartă nici o vină pentru dezechilibrul pe care îl creează deplasînd accentele pînă la a reprezenta, printr-o ciudată absorbție metonimică, însăși ideea de muzeu. Iar faptul că cel mai important muzeu românesc s-a transformat în galerie de artă contemporană nu reprezintă nicidecum un abuz al acestei secții, ci un eșec al instituției, în ansamblul ei, care nu
Arta contemporană la Muzeul Național: Sorin Ilfoveanu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17321_a_18646]
-
calmă și totuși apăsătoare de dinaintea detunăturii, mirarea nespusă pe care o provoacă simpla prezență a armei și a morții pe care o anunță - toate acestea devin nu numai poem de o mare frumusețe, ci și obsesie. Din ziua aceea, a ciudatei întîlniri, autorul e urmărit de silueta masivă a vînătorului, obsedat de întrebări și temeri pe care nu știe să și le explice. Pînă cînd, la ceva timp după apariția poemului - de a cărui inadecvare în revista cinegetică autorul e rușinat
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
prezența unor importanți oameni de teatru - Levintza, Holtier - și asta îl impregnează cu o atmosferă specială, plină de farmec, plecînd de la culorile și materialele costumelor, pînă la decorul multifuncțional și la luminile ravisante. Florin Zamfirescu și Marius Stănescu - cuplul cel ciudat - dezvoltă povestea mai mult tehnic și mai puțin emoțional. Florin Zamfirescu merge mult mai tare pe povestea de iubire în sine, accentuînd inocența în fața unei "femei" orientale cu alte mijloace de seducție, amețit de esențele tari și insinuante, necunoscute, care
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
de fapt trist în ziua aceea de 12 august 1991. Eram trist, - dacă se poate spune așa, - de prea multă grandoare; din cauza grandorii Romei, în care trăiam, sufocat de ea, de o lună și ceva de zile; precum și de ideea, ciudată, deși nu lipsită de adevăr, că Roma, Cetatea eternă este un oraș al morții, funerar... Spuneam că al doilea lucru viu din ziua aceea, pe lîngă băiețelul acela parcă figurînd într-o pînză flamandă și care mă păcălea de fiece
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
nivel psihic, de la studenți străluciți, la profesori sterili și amorali, dar nu lipsiți de complexitate. Întîmplările gravitează în jurul lui Al, creînd o poveste a formării sau a deformării, introspectivă și deseori amară. Romanul lui Ion Scorobete începe cu un fragment ciudat, smuls parcă dintr-o povestire științifico-fantastică. Dacă n-am înțelege la timp că e vorba doar de o descriere acută, dintr-o perspectivă interioară de-o finețe aproape nevrotică, a unei audiții muzicale, am putea crede că va urma cine știe ce
Noaptea orgoliilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17372_a_18697]
-
aglomerarea de amănunte eterogene servite cu impersonalul pasiv al prezentării lui Stamate sau Turnavitu. De altfel, gustul lui Ion Scorobete pentru asemenea efecte vine din tradiția manieristă de care prozatorul pare să nu fie străin. El introduce în text ambiguități ciudate, folosește, de exemplu, în pasaje succesive nume diferite ale aceluiași personaj fără să semnaleze în nici un fel identitatea ascunsă (Pato și Zeno, Al și Meca); pe sora lui Al o cheamă Mina, ea îi ține loc de mamă (sau de
Noaptea orgoliilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17372_a_18697]
-
uneori dar o admiră pios alteori, însă întotdeauna o respectă și de aceea acceptă să treacă, în numele său, prin orice. Ce-i drept, nici n-ar avea ce regreta, căci experiența Oedipei, ca executor testamentar, e fabuloasă: cunoaște cei mai ciudați indivizi, tot soiul de gangsteri de mucava, răufăcători care cîntă serenade, escroci cu suflet sensibil, pătrunzînd așadar, într-o lume interlopă miniaturală, de fairy-tale, doldora de qui-pro-quo-uri și de farse inocente edulcorată parodic și de aceea devenită cu atît mai
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
care se discuta tocmai condiția disciplinei și a celor care o profesează (eseu din 1976, publicat în traducere în volumul cu același titlu din 1998). Că specialitate, e normal ca romanistica să fie percepută mai clar din afara țării; rămîne totuși ciudată absența ambilor termeni - romanistica și romanist - din dicționarele românești: nici dictionarul-tezaur (DLR), în 1975, nici Dicționarul explicativ, (DEX), nici măcar în ediția sa din 1996, nu îi cuprind. (Romanist și romanista apăruseră totuși în 1982, în Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]
-
scoate nicăieri în lume, ci doar îl căra prin magazine, la coafori și bijutieri, pînă cînd e gata pentru o a doua naștere. Odată ieșiți în lume cei doi duc o viață de lux și voluptate, dar e o voluptate ciudată, doar mijlocita de celălalt, pentru că nu sînt îndrăgostiții romantici, fiecare abandonat în brațele iubitului sau ale iubitei. În preajma acestei femei excentrice, bogate, risipitoare și cu bun gust, Benjamin se îndrăgostește de sine însuși; atingerile Hélènei nu sînt mîngîieri, ci modelari
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
înțelegere politică între ele, scrisori nu se puteau trimite decât cu ocaziuni eventuale de la Iași la București sau prin curierii rusești ce treceau la Constantinopol. Unchiul meu Eustatiu, la care am fost in gazdă, nu numai că au dezaprobat ideia ciudată de a ma consacră călugăriei, dar stărui maică-mea ca să mă lase la el în București, că nu cumva, întorcându-mă, să mă fac victima călugărilor. Când mi s-a comunicat această părere, deodată n-am prea gustat-o, fiindcă
În vara anului 1837 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17938_a_19263]
-
-i aicea în pădure, la munte, totul/ sub neoane?a - am întrebat-o pe-o prietena care părea/ - în visul meu - să nu-nteleagă.../ Și altă dată stînd de vorbă cu cineva mi se păru așa deodată/ că e iluminația cam ciudată/ deși în plină zi era ca și cum ziua venea de la o mare firma luminoasă.// În vis e (totdeauna?) Noapte?" (Noapte). Cu oarecare sistem, autoarea își începe periplul oniric din mediul lichidului amniotic, încercînd a articulă o ontogenie ce se pierde în
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]