651 matches
-
cu Runa. - Ești un prost, am spus amândoi și l-am săltat de jos. Ne-am afundat și mai mult În pădure, până ce-am ajuns În dreptul unor crengi răsucite și uscate, aduse de ploi, de-a valma, printre copaci. Am ciulit urechile, dar n-auzeam nici cel mai mărunt susur de apă. Am adulmecat, dar nici măcar mirosul apei nu l-am simțit. În schimb, am ghicit mirosul urmăritorilor, Îndepărtat, precum și al unor animale sălbatice pitite prin cine știe ce văgăuni. - Urși, se strâmbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ne slăbea. - Câți urși să fie, Tată din Cer? mormăi Runa. Hai s-o luăm mai Într-o parte! - Dacă o tot cotim așa, mai găsim noi apa aia? Runa a ridicat din umeri și am Început să mergem Încet, ciulind urechile. La cât de tare mirosea a urs, trebuia să-i fi auzit deja cum se joacă, cum clefăie, cum tropotesc, dar când colo, pădurea era liniștită de tot. Ne-am oprit. Runa a adulmecat din nou. Mi-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să caut vreascuri și le-am Îngrămădit la capătul gropii. M-am pus pe așteptat. Aproape că mă luase somnul când, deodată, Runa dădu un strigăt, singurul de până atunci. Am tresărit, m-am ridicat În capul oaselor și am ciulit urechile. Am auzit un fel de scârțâit ca de copac bătrân pregătindu-se să cadă, apoi câteva pliciuituri de palme. Încă un scârțâit din acela. - Om e, măi, Krog, măi! - răcni Enkim cu glas Întretăiat. M-am repezit la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spuneam și, curând, am adormit. Era o noapte În care ar fi meritat să visez, dar Tatăl, drăguțul, nu m-a lăsat. Dădea să se crape de ziuă când, m-a trezit un zgrepțănit ușor care venea dindărătul casei. Am ciulit urechile. Am auzit același zgrepțănit, dar parcă mai slab. Am adulmecat aerul. Mirosul plin al lui Nunatuk. Mirosul ca de lapte al celor doi prunci. Mirosul uscat al pământului roșu din sat. Și, dincolo de toate astea, mirosul de om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
despre apropiata ei plecare la Cluj. Era cazul să profităm și noi de Caritas, dacă nu voiam să ne-o ia toți înainte. O puteam auzi țipând în telefon: iei de opt ori mai mult decât ai băgat! Madam Ciolpan ciulise urechile și își frângea mâinile. Asta m-a făcut să-mi schimb atitudinea dușmănoasă. Am salutat-o chiar cu căldură, de parcă mă despărțeam de o iubită mai în vârstă cu douăzeci de ani. A mușcat din momeală din prima: - Mergeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
foarte importante. Să transmiți stabilitate și fermitate e totul. Restul sunt prostii. Sabina îi spune că ea și cu prietenul ei au înclinații artistice, adică literatura, pictura, muzica. Uite, jazzul din mașină e chiar excelent. Draga mea - la apelativul ăsta ciulesc urechile-, toate astea sunt bune ca să te rafineze, să transmiți asociaților încredere. Perfect de acord cu tine. Nu trebuie să iei prea în serios arta, însă. O fire artistică te face să o iei razna: nu mai ai grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ne bucurăm de cât mai avem de trăit. Că prea am tras la jug în viața asta! Las’ să dea cu capul, să vadă și ei cum e! Piratul dădea din țeastă, cu multă satisfacție pe chip. Zuza, din cadrul ușii, ciulea urechile și căsca dezaprobator: era clar că-mi ținea partea. Apoi Piratul sări de pe pat și, mutându-și broboada de pe ceafă pe frunte, dădu fuga până la Steluța după patru trandafiri și-o sticlă de Riesling demisec. Poarta se trânti în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mirosind a șprot afumat în clasă. Coblizanii se trântiseră de-a lungul coridorului și fumau desfigurați de plictiseală. I-am privit cu drag și m-am decis să-i trezesc la viață: care ziceai, mă, că ai un cuțit? Au ciulit urechile, s-au fonfăit câteva minute, dar în cele din urmă a venit unul cu un cuțit de vânătoare solid, cu mâner de os, bun de ucis mistreții. Am desenat pe ușa mâzgâlită cu desene și cuvinte porcoase un cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ca niște buci. Bene vixit qui bene latuit! zic romanii, strămoșii americanilor. Mă lași? Ăștia s-au tupilat de le-a căzut mucu-n ciorbă și scârț! tot nașpa le-a mers. De fiecare dată când ridicam capul dintre hârtii Zuza ciulea urechile și căsca de-i trosneau fălcile. Dantură perfectă, în ciuda vârstei matusalemice. Sunt ispitit s-o bag în genealogie și pe cățeaua asta tuciurie cu ochi ironici și bot uriaș, deja împânzit de fire albe. Așa trebuie să fi căscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
voia să găsească repede ceva demn de a fi povestit și, iată, acum, dintr-o dată prilejul tematic era În favoarea lor; și ei trecuseră prin război. Cei câțiva băietani, unii de o vârstă cu Gelu, alții chiar mai mici, obișnuiau să ciulească urechea ori de câte ori se povestea despre război; o plăcere inexplicabilă le colora imediat fețele. Asta așteptau și acum să se Întâmple. Oricum, se aflau În fața unei Întâmplări mai puțin comune pentru ei. De obicei nimeni nu se apuca să vorbească despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
că-i singur doar cu mine Și nici un dușman dinspre casă nu mai vine, A scos cu frică de subt el Un bot timid și mic, ca de cățel, Și cu instinctul lui obscur A explorat terenul împrejur. Și-abia ciulindu-și țepile pe spate, Pe subt petunii grele de parfum, Atras de noapte și singuratate Și-a căutat încet încet de drum.... S-a mai oprit în măgheran o dată Ca subt îndemnul unei tainice porunci, Apoi a dispărut pe subt
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
livezile, pătrunzând, practic, în zona de munte, nu mai era nici o restricție. Acolo, puteam lăsa vacile să-și caute iarba pe malul Secii, printre brusturi. Noi plecam după afine, după mure oloage ori după ciuperci de pădure, mulțumindu-ne să ciulim, din când în când, urechile pentru a ne asigura că se auzeau sunetele tălăngilor. Fiecare cunoștea ce sunet scoteau tălăngile de la vacile sale așa cum un violonist își poate recunoaște și pe întuneric vioara. Când ne săturam de zmeură, de alune
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
viitor foarte îndepărtat și incert ! Adoarme plângând cu lacrimile șiroind pe pernă... Anii mei apocaliptici Roman umoristic, ironic cu CV - fragmentat - Când Edy, cârlionțatul, mi-a propus în seara asta să mergem la Peștera, din Piața Rosetti, mi s-au ciulit urechile ca unui iepuraș curios, fără să-mi ceară voie. Este un restaurant pe placul meu, cu băuturi spirtoase de toate soiurile iar mâncăruri... de care îți trec prin minte! Amplasat într-un demisol elegant, echipat, dotat și împodobit cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
întors pe o alee dintre un șir de case de trei etaje. Apoi am traversat drumul de câteva ori și am tăiat-o pe o mică alee care ne-a scos aproape de marginea parcului Battersea. Ne-am oprit și am ciulit urechile. Se auzea zgomotul obișnuit al traficului și de departe, sunetele unei petreceri care abia începea să se încingă, la câteva străzi distanță. Dar nu se mai auzeau pași. Am răsuflat ușurați Și Fiona mi-a dat drumul la mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o pușcă. — Pentru Dumnezeu, spuse ea întinzându-i pușca. Curmă-i suferința, dacă vrei. N-o să mai aibă un gust la fel de bun, dar nu contează, dacă îți poi alina durerea. George luă pușca și plecă. Dorothy se întoarse la calculator, ciulind urechile ca să audă împușcătura. De fapt, au fost două împușcături, la un interval de câteva secunde. Idiotul! mormăi ea. Nu e-n stare nici să nimerească un vițel de la un metru. N-a mai putut stabili niciodată cu certitudine care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
povesteai mereu, Michael. Se întoarse spre ceilalți să le explice: Când Michael era mic, a văzut un film despre o familie omorâtă într-o noapte cu furtună într-un vechi conac dărăpănat. L-a impresionat foarte mult. — Serios? spuse Graham, ciulindu-și urechile de cineast. Cum se chema? — Nu cred că ai auzit de el, am spus. Era englezesc și nu era făcut de intelectuali marxiști. — Ooo, vrei să mă jignești! Joan aduse două sfeșnice, puse unul pe masă și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
parte a anatomiei lui ai de gând să ataci? Dar unde-i Thomas? Trebuia să fie aici acum un secol. Ultima oară l-am văzut... — Sst! i-o reteză Hilary. Atmosfera din cameră deveni brusc apăsătoare. Cine se mișcă acolo? Ciuliră toți urechile. Auziseră pași? Era cineva (sau ceva) în cameră cu ei, o prezență ascunsă, atentă, strecurându-se prin umbrele de tuș-și acum foarte aproape? Era zgomotul unui obiect chiar pe masă - așteptau ei toți țepeni de atâta așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pânza unduiește în toate direcțiile și îi dă instantaneu de știre. În acest fel tot orașul se află mereu întreg în atenția zburătoarei. Iar năvodul firii e pururi îmbelșugat, nu e nevoie să facă nimic, doar să fie atent. Huhurezul ciulește urechea. La fântâni, un convoi funerar numărând cei 1 286 de urmași direcți ai stră-stră-străbunicii șoarec, dintr-o veche spiță din Hale, sunt adunați în păr la parastasul defunctei. Dar pasărea n-are poftă de șoricei în seara asta; zboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ne uităm. M-am săturat de povețele tale înțelepte ca de hrană uscată. Dar mă rog, o să torc puțin și planeta se va roti și uite-așa, încetul cu încetul, o să ajungem și la...prr...prr...prr... Sună telefonul. Motanul ciulește urechile dar nu-și schimbă dispoziția. ─ Nici eu n-am chef să răspund, zice Aurora. Telefonul sună în continuare. ─ Bine, bine, vin. Mămăligă e nemulțumit. Nici Aurora nu e încântată și își târăște dinadins picioarele pe coridorul întunecat. ─ Aurora, credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
că acolo se aflau și rudele lui, pe care preotul le-a rugat să intre în casă pentru a putea spovedi muribundul. Oamenii au intrat cu toții în casă, lăsându-l pe muribund numai cu preotul. Curioși, au stat cu urechile ciulite pe sub geamurile de la cerdac și au ascultat toată spovedania. Spovedania sau mărturisirea Părinte, te rog, părinte, să mă ierți, părinte, să mă ierți că eu, că eu am ... am ... am greșit, părinte, că eram tânăr și voinic și nu-mi
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
termenul final pentru că el nu-și dăduse cu iod acum două săptămâni, când și-a zgâriat genunchiul Într-un ghimpe În timp ce Încercau să fotografieze o cireadă de antilope care stăteau atente, cu capetele Înălțate, adulmecând cu nările deschise larg și ciulindu-și urechile ca să prindă orice zgomot care le-ar fi alungat În tufișuri. Nici măcar fotografia nu i-a ieșit, pentru că ele au fugit. Și uite-o că se apropia. Și-a Întors capul spre ea: — Bună, zise el. — Am Împușcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ceva. Au stat așa o bună bucată de vreme, că ne și întrebam: Oare nu pun la cale cine știe ce mișelie? Dar nu. Si-a căutat fiecare câte un loc cât mai potrivit și s-au așezat pe cozi, cu urechile ciulite spre noi. „Să știi că diavolilor istora le place muzica.” - am zis eu în șoaptă. „Poate că le place sunetul de vioară” - a spus Stănică cel mic, smiorcăind încă după cobza lui. Goguță cânta de zor, dar o pocnitură însoțită
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
păreau a mă auzi. Își căscau pîlniile ca de fonograf spre mine. Toate par a mă auzi în admirabila mea grădină: și salatele cu pavilioanele crețe desfăcute, și crinii cu urechi zimțate, și ceapa verde, cu urechiușe ascuțite, și nalbele ciulindu-și bobocii abia desfăcuți, gata să-mi capteze cuvintele... De-ar trece iarna, să nu mai arate ca un teatru golit de spectatori. Să înverzească iarba printre dalele de la intrare. Iordan? Nu prea aveam certitudinea că vrea să mă asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
departe un loc de muncă mai bun ca al meu. Sun de la biroul Mirandei Priestly și din Întâmplare, ea... Scuză‑mă, ai spus cumva că suni din partea Mirandei Priestly? a Întrebat ea și aproape am vizualizat, prin telefon, cum Își ciulește urechile. Din partea Mirandei Priestly... de la revista Runway? — Ea Însăși. De ce? Ai auzit de ea? Ei, acesta a fost momentul În care s‑a transformat dintr‑o extrem de acidă asistentă de redacție Într‑o sclavă pe patru labe a lumii modei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tare, încît zvâcni drept înainte, pe șoseaua netedă, într-un galop furios, stârnind și frica tovarășei sale de oiște. ― Ce faci? Ce faci? țipă deodată Nadina. Ne omoară!... Ajutor! Se agăță îngrozită de gâtul lui Titu, în vreme ce caii, sforăind și ciulind urechile, goneau nebunește, izbind deseori cu picioarele dinapoi în frontalul bombat al saniei. Atunci răsună glasul lui Petre, încrezător: ― Nu vă speriați și nu vă fie frică, coniță, dacă sunteți cu mine! Glasul acesta aspru și ciudat îi împrăștie deodată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]