1,017 matches
-
pe câmp și în livadă. Umblă-n ploaie și-n răcoare Și e meșteră-n culoare; Când își umflă pânzele, Rupe toate frunzele Și provoacă-n tot minutul Când tușitul, când strănutul. Uneori e mai domoală Și obrajii nu-i ciupește, Cu făina ei din poală Ea pe toate le albește. Însă, când e năzuroasă, Mai bine-i să stai în casă. Cu teniși, tricou și șort, Toată lumea face... E micuță și bondoacă, Stă și dânsa într-o teacă, Iar atunci când
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
cea mai dură ca și cum ar fi fost argilă; tânăr fiind, ajunsese cu meșterul său până în Persia și chiar mai departe, la hotarele Indiei, spre a deprinde tehnicile cele mai rafinate. Avea o față lată și plată, nasul cârn și pielea ciupită de răni cicatrizate de la așchiile de piatră. Atelierul lui, din pricina faptelor politice de care am pomenit, n-avea de lucru. Rubiano, chiar dacă nu murea de foame, era în pragul sărăciei, deoarece trebuia să asigure pâinea celor patru copii care lucrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să-l beau curat, întocmai ca un barbar, căci nu reușeam să-l înghit amestecat cu rășină. Resemnat, i-am ascultat până și pe muzicanții plângăreți care, după ce au cântat cât a ținut masa, încă mai suflau în flaute, mai ciupeau corzile țiterelor și mai băteau în micile tobe în spatele unei cortine. Trebuia neapărat să fac o digresiune asupra problemei culorilor despre care tocmai adusesem vorba. La Bizanț, încă de pe vremea lui Iustinian, circul devenise mai important decât focul pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
chinezesc alb cu albastru și un sac de piele plin cu bețe de golf. Holul ăsta era mai mare decât tot apartamentul bunicii Olimpia. În ascensorul mic tapetat cu oglinzi, Kevin simți lipsa dureroasă a mamei și trebui să se ciupească pe ascuns, de teamă să nu plângă. — La ce-ce oră? o Întrebă șoptit pe doamna Fioravanti, care se zgâia În oglindă lingându-și buzele și aranjându-și bretonul. — Ce anume? Îi replică Maja absentă, Întrebându-se neliniștită dacă noua sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
copilăresc Stau ades și mă gândesc La jocul copilăresc Pe care-l știam odată Cu ai mei colegi de faptă. Cum pe stradă ne-adunam Și "baza" noi ne jucam, Ochii mi-i acopeream Și palma o deschideam. Unul ușor mă ciupea, Altul doar mă atingea. Trebuia eu să-l ghicesc Și numele să îl rostesc. De ghiceam de prima dată, Eram fericită toată, Că pe altul îl puneau Și jocul din nou porneau. Amintiri Gândurile nu mă lasă Și umerii greu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dar au adormit. Cum așa bunicule?! Nu aveau cum să adoarmă! Hmmm!... păi frații mai mari s-au certat cu regele, așa că le-a pus somnifere. Mezinul însă a vegheat până a văzut pasărea. Când aceasta era foarte preocupată să ciupească din miezul merelor, mezinul de îndată o prinse de aripi; pasărea, văzându-se căzută în capcana prințului, începu a se zbate, și a se zbate, și a se zbate până ce-și dădu răsuflarea. Văzând ce mare păcat făcuse pe băiat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Bunica, în camera ei interioară. Rahela a fost gratulată cu sărutări și drăgălășenii. În după-amiaza pe care au petrecut-o împreună s-au auzit râsete și chicoteli ca între două fete. Bunica a mângâiat obrajii frumosei mele mătuși și a ciupit-o ușor de brațe. Rebeca, ea însăși fiind frumoasa generației ei, a scos cutia de machiaj - o cutie mare, neagră, lăcuită, cu o mulțime de compartimente, fiecare plin cu câte o poțiune sau vreun unguent, parfum sau vopsea. Rahela a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care ai visat-o e una foarte veche, Taweret, o zeiță egipteană care trăiește în fluviu și râde cu toți dinții. Ea dă laptele mamelor și protejează copiii. Vechea mea prietenă m-a pupat pe obraji și apoi m-a ciupit ușor. - Asta e tot ce știu despre Taweret, niciodată în viața mea n-am mai întâlnit o femeie care s-o fi visat. Trebuie să fie un semn bun, micuța mea. Acum dormi. Nu m-am trezit până seara și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
O, nu, a zis ea cu un zâmbet larg. A venit să se refacă după circumcizie și să-și serbeze bărbăția în stil mare. O să am de muncă de dimineața până noaptea toată săptămâna, a zis ea și m-a ciupit de obraz. După cuvântul „circumcizie”, n-am mai auzit nimic altceva. Îmi vuia capul, iar inima îmi bătea să-mi sară din piept și m-am repezit în marele hol unde Re-mose era așezat pe o lectică lângă scaunul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pentru că nici un alt pământ n-ar fi putut suporta așa un exces. Shery a înțeles ce voiam să spun și și-a pus mâinile în șolduri. - Ha, ha, sunt o creatură de proporții uimitoare, nu-i așa? Regele m-a ciupit o dată și mi-a spus că doar compania piticilor îi face o mai mare plăcere decât a cuiva așa de mare și de rotund ca mine. Nu ți-ar veni să crezi câți bărbați găsesc asta atrăgător, a zis Shery
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-nseamnă un caft adevărat, ce treabă-i aia, nouă contra unu și, pe de-asupra, înarmați cu cărămizi, ca tuciuriii, o să-i pună el cu botu’ pe labe, să se-nvețe minte. Și cum stătea acolo și striga, fața-i ciupită de vărsat semăna cu o lavă de ceară galbenă, bolborositoare, era mai mult straniu decât înspăimântător, ei, și atunci Csákány a înfipt țeava de fier în pământ, ca pe-o lance, și le-a spus să-ndrăznească numai să se-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Îmi spusese Moru al meu? Să fi ajuns În locul din care trebuia s-o iau spre Apus? M-am așezat. Soarele Începea să coboare așa că, după cum mă Învățaseră oamenii din pădure, trebuia să mă dau cu clisă ca să nu mă ciupească țânțarii. Cică țânțarii se hrănesc cu sânge. Mai demult, oamenii din jurul bălților obișnuiau să se lase mușcați de țânțari ca să lege frăție de sânge Între ei, așa Îmi spusese Moru cel uscățiv. Pe urmă, văzuseră că țânțarii aduceau cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de dragostea călăului. Momentul acela murdar, cu securea... a devenit o simplă formalitate, nici nu contează... Ascuțiți, ascuțiți... că sunteți un băiat bun... Sunteți un iepuraș, un osândit model... (CĂLĂUL cască, s-a cam plictisit; ritual pervers în jurul osânditului, îl ciupește, îi dă ghionturi; semne că ritualul a mai fost repetat și în alte ocazii.) La noi purtarea bună a osânditului este recompensată... și înainte și după moarte... În funcție de silința sa, osânditul poate să preia asupra sa unele munci pregătitoare în vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Îl mângâie pe piept.) Asta vrei? PARASCHIV (Plângând la pieptul lui MACABEUS.): Mi s-a-nvinețit încheietura... MACABEUS: S-o văd. PARASCHIV (Ridică ochii.): Mi-e o frică grozavă. MACABEUS: Draci! Aici n-au să ne găsească o sută de ani! (Îl ciupește de gușă.) Știi că începi să faci gușă? PARASCHIV: Și dac-o să vină? Dacă n-o să putem lua apă? MACABEUS (Îi masează umerii.): Lasă că mă duc eu de-acuma după apă... PARASCHIV (Naiv.): Te duci tu? MACABEUS: Mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-mi place să-l țin pe ăla... pe cap... PARASCHIV (Se ridică, îi întinde găleata.): Ai să crapi. O să-ți crape capul. MACABEUS: Și? PARASCHIV: Nimic. MACABEUS: Te temi să nu rămâi singur? PARASCHIV: Da. MACABEUS (Efuziv.): Zău? Puiuțule... (Îl ciupește de bărbie; PARASCHIV se retrage umilii și furios.) De ce nu mi-ai tăiat gâtul astă-noapte? PARASCHIV: De greață. MACABEUS: Zău? Lasă c-am să te fac să mai mănânci greață din aia... (Începe să urce treptele.) Mai bine curăță niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
până jos, m-ați întors pe toate părțile, când ați văzut că dorm așa cum dorm... că nu pot face nimic... în timpul somnului... că sunt ca și mort... M-ați târât pe jos, m-ați răsucit, m-ați lovit, m-ați ciupit de gât și de față, mi-ați turnat apă peste față... Pe toate le știu! Da... Așa o să-mi faceți în fiecare seară? De asta vreți să rămân aici? Ca să-mi jupuiți pielea și să intrați în sufletul meu? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
decât vreo două stații pe lângă gardul cenușiu al unității de tancuri, prin pâcla dimineții. Fețele călătorilor se întorc aproape fără să vrea către soarele care iese pe coșul fabricii de hârtie. Flacăra lui rece le colorează obrajii brăzdați, bucălați sau ciupiți de vărsat, li se dizolvă în albul ochilor, li se lipește de haine. Preț de o clipă, orice firimitură cenușie de pe fața pământului dispare; pământul e nelocuit; totul nu-i decât astrul care își desface petalele deasupra întinderii încremenite. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Ce-o să se facă, drăguța Bunicuța - Furnicuța Și Bunelul - Furnicel Cu-n nepot...puțin altfel? G Ghi-ga-ga și ga-ga-ga! Gâștele-au pornit, așa, Ca bărcuțele-argintii Cu lopeti portocalii. Și bărcuțele mai mici, Ba încolo, ba aici, Cu albastru se adapă Ciupind soarele din apă; E mălai sau alteceva? Ghi-ga-ga și ga-ga-ga! H Hai la joc În cojoc Pune haina La mijloc. Hai la joc cu mic, cu mare, Cu piticii din cărare, Și cu stele, Și cu vise, Cu căpșuni Și
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
mă rog, în general. Și, sincer, cu încă unul pe drum - s-a mângâiat pe abdomen- nu-mi pot permite să-mi dau demisia. Plictisit de conversație, Theo a început să se foiască și să se agite. Barbara l-a ciupit de sub bărbie. Ei, mulțumesc pentru înțelegere, i-a spus ea lui Hugo. —N-ai pentru ce. Ba da, am. Ceea ce te face să mergi înainte e tocmai gândul că nu ești singurul părinte de pe lume care se zbate. Faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hai să stabilim o întâlnire. Hugo s-a tras mai în spate, căutând o scuză. —Ăăă, ideea e... A făcut o pauză și s-a aplecat spre bancheta din spate a mașinii. Cerându-și scuze, în tăcere, de la Theo, a ciupit copilul de pulpă. — Îmi pare rău, a gâfâit el când băiatul a emis un urlet de protest. Dar e foarte obosit. Chiar trebuie să-l duc acasă. Capitolul 17tc " Capitolul 17" Stând în fața casei, Hugo și-a amintit de instrucțiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Nu e nici o problemă, domnule Fine. Doctorița Watson și-a aruncat pe spate bogăția de păr strălucitor. —A fost o seară liniștită. Și e mai bine să fii sigur decât să-ți pară rău după aceea, nu? a zis ea ciupindu-l pe Theo de bărbița ocupată, plină de firimituri de la biscuit. Corpul lui o să scape singur de virus. Probabil destul de curând. Se pare că infecția a ajuns deja la punctul culminant. Dacă aveți noroc, s-ar putea ca până mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo. Unde dracu’...? Supărată, Alice s-a scuturat de brațele care încercau s-o cuprindă. Recunoscându-și tatăl, Theo a început să plângă cerând atenție. Hugo a căzut imediat în genunchi, lângă cărucior. Și-a sărutat fiul și l-a ciupit de mânuțele înghețate. Apoi, epuizat, s-a uitat la Alice. Îmi pare rău. Pieptul lui Hugo se umfla de parcă era lovit de un piston. Sângele îi bubuia în creier. — Am rămas blocat, a dat el o explicație lamentabilă. —Blocat? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un ton implorator și disperat. Haide, Amanda! N-ai vrea să fii tu cea care să crească băiatul. —Ei, chestia haioasă e, a cântat Amanda cuvintele, că mi-ar plăcea foarte tare să mai fac o încercare. Apoi l-a ciupit pe Theo de bărbița mătăsoasă cu unghiile ei tari și lungi. Acum că i-a mai crescut părul - slavă Domnului că nu i-a rămas roșu - Theo arată ca o păpușică. O să arătăm bine împreună. Știi că accesoriul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-o pe-aia ce rujată e, parcă se pregătește să meargă la serată. Auzi, lasă zâmbetul ăla că mă enervezi. Nu vreau să plec nervos din casa mea. Mai bine spunemi ceva dulce... Femeia continuă să zâmbească. Rosti în timp ce se ciupea de un sfârc: - Mi-am adus aminte că scriitorul meu vrea să scrie, de fapt scrie, deja, un roman nașparliu în care personajul principal e chiar un agent imobiliar. Unul care găsește un geamantan cu bani și pe urmă se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
clovnul desfăcu pumnul și o ploaie de confetti urcă înspre tavan. Apoi suflă într-o trompetă. Își puse mâinile la urechi, făcu stânga-mprejur și ieși pe ușă. Am înnebunit. Sau visez. Da, e vis, nu se poate altfel. Se ciupi de mâna stângă până văzu cum crește vânătaia. Durerea era reală. Dincolo de fereastră, parașutistul îi făcu un semn din care reieșea că ar avea nevoie de un cuțit pentru a se elibera. Magicianul sorbea tacticos din ceai, răsfoind ziarul. Căzu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]