711 matches
-
supramarioneta și nu va mai tolera slăbiciunile unui trup făcut din carne, sânge și nervi, trupul actorului viu. Superioritatea inanimatului În 1915, într-un text intitulat „Repoziționări”1, Craig se include în mod explicit în filiația tuturor celor care au clamat inferioritatea teatrului - altfel spus, a tuturor adversarilor înverșunați ai acestuia, demni urmași ai Sfântului Augustin și ai lui Tertulian. Numai că, ne asigură el, după ce și-a luat răgazul să reflecteze mai profund, ba chiar a și părăsit teatrul tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cetățenii au avut primele contacte cu acestea într-o epocă dominată de birocrație ca expresie a modernității în concepția lui Weber. Chiar dacă socialiștii au încercat o democratizare a mobilizării, ea a rămas una verticală chiar și în partidele muncitorești, așa cum clamează Michels (1971). Modelul vertical al mobilizării în epoca modernă va fi apoi folosit în mobilizarea populației pentru război și pentru construirea statului totalitar în Uniunea Sovietică, Italia fascistă și Germania nazistă. O altă formă de mobilizare verticală este clientelismul. El
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
noilor șefi de clinică conf. dr. H. Aldea, prof. dr. N. Ianovici, spitalul de neurochirurgie din Iași a constituit o tribuna a conștiinței În domeniul asistenței medicale și o opoziție față de politică sanitară a diverșilor miniștri postdecembriști ai sănătății ce clamau o serie de reforme care de fapt corespundeau unor anumite interese politice de grup. Conf. dr. H. Aldea ridicând problemă necesității unui computer tomograf pentru Iași și neurochirurgia ieșeana domnului ministru Iulian Mincu, acesta Îi răspunde senin: „domnule doctor noi
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
special la capitolul aruncătorilor de la distanță. În luna august, Știința a câștigat de o manieră entuziasmantă Cupa Municipiului Bacău, după trei victorii cu Dinamo Brașov, HC Odorhei și campioana HCM Constanța. Atmosfera în rândul fanilor o luase razna, multă lume clamând faptul că echipa pregătită de Gabriel Armanu se va bate la titlu. Au fost de-ajuns primele două deplasări, de la Baia Mare și Satu Mare, încheiate cu tot atâtea înfrângeri, pentru ca lumea să revină cu picioarele pe pământ. Evoluțiile modeste ale interilor
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
să numeas că în fruntea sa un magistrat bine ținut sub control, Ioan Amarie. Pe lângă asta, cariera magis tra ților era încă controlată de Ministerul Justiției. S-a văzut că degeaba numești un șef de instituție pe care îl pro clami independent, dacă toată structura de sub el poate fi controlată în detaliu. Ceva similar s-a întâmplat cu de cla rațiile de avere, cu conflictele de interese și cu in com patibilitățile. Noile legi trecute de guvernul Năstase au venit cu
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
între un primar, o mămăligă și o doamnă care îl iubește pe un marțian cu numele Telemah? Sau o discuție dintre o femeie și un bărbat despre lungimea în centimetri a penisului acestuia? „E bine. Avem nevoie de așa ceva. Înainte!“, clamează Ovidiu Pecican. Iar Flavius Lucăcel va merge fără îndoială înainte, simțindu-se înțeles de Ovidiu Pecican și persecutat de unul ca mine care i-a etichetat drept un galimatias și cartea anterioară (Trilogia spațiului închis, 2006). Bine, cel puțin, că
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un moment dat exasperează - este caracterul convențional al panegiricelor lui Victor Stoleru. Conștiinciosul evocator și apologet al defuncților alunecă frecvent în grandilocvență și în poetizarea ieftină. Lipsesc definițiile precise, lipsesc metaforele cu putere de individualizare. „Ajuns la ora odihnii veșnice - clamează panegiristul -, profesorul G.G. Ursu, omul de știință, profesorul, poetul brândușilor sau florilor de brumă, lasă amintirea vie a unui cavaler al spiritului.“ Ce înseamnă „cavaler al spiritului“? Sunt cuvinte care sună solemn, dar nu spun nimic. Ca să nu mai vorbim
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mare, este posibil ca noi să facem joncțiune cu trupele lui Dracula și să-l prindem Într-o Încercuire neașteptată. Unde e Matei Corvinul? - În drum spre Buda. Consideră că a cucerit Balcanii și trimite deja scrisori papei la Vatican, clamând meritul victoriei. - Deci dincolo de munți nu se află decât mica avangardă a lui Dracula. - E suficient, commandante. Chiar și numai numele lui Dracula e destul pentru a provoca debandada În trupele turcești. A lăsat două mii de oameni la cetatea Sabac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
toate cărările către sat pentru a stâmpăra pohta de jaf a năvălitorilor ajunși la capătul puterilor. De la Ropcea mai la deal,/ Cade leahu de pe cal./ De la Ropcea mai la vale,/ Îmblă moartea de-a călare,/ Leahu n-are de mâncare, clamau străjerii satului. Odată cu venirea cailor bine hrăniți și hodiniți ai coroanei, neînfricatul rege și-a abandonat oștirea și a dispărut într-un miez de noapte împreună cu o câtime de șleahtă apropiată, lăsând poruncă pentru cei rămași ca fiecare să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pâinea neagră de secară ori de câte ori cei mici strigau Mama, papa!. Și așa zile și nopți, nopți și zile în șir, strecurându-ne printre tancuri, motorizate, blindate, chesoane, afeturi, camioane, trupe românești și nemțești în retragere, care nu se sfiau să clameze Kaput Hitler, șirul de rădvane ale celor plecați în pribegie înainta, sub un cer neprietenos, ca o reptilă fără de sfârșit, cu viteza melcului, către interiorul Țării. Frumos spus ziaristule! Și aproape impresionant... Dar eu te-am întrebat de ce ați fugit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
zonă, de degradarea peisajului și a mediului de viață, de afectarea microclimatului și a procedat în consecință, cum s-a putut folosi mai bine de bunurile aflate în proprietate. Sovrom-urile n-au îndrăznit să facă un asemenea dezastru, mister Svenson! Clamau protestatarii. Sovrom-urile luat degeaba! Eu plătit banii grei! Răspundea proprietarul! Într-un termen destul de scurt a trecut cu ușurință și peste refuzul unor angajați de a se implica în procesul de prelucrare a buștenilor de cireș care veneau în fabrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
din ce în ce mai mult", enunță o metaforă, ce ascunde măceluri înfiorătoare. Trenuri trase de locomotive care mugesc înfiorător, supranumite "Vaca lui Stalin", și camioane încăpătoare și lacome încărcau utilaje de fabricat avioane, locomotive, utilaje petroliere, utilaje textile, în timp ce, în fabricile jefuite, lozincile clamau: "Tovarăși, construim industria socialistă, fără burghezie, împotriva burgheziei! " Cârtelile se diminuează, necuviința cerșetoriei se amplifică în festivități profane și în chiolhanuri abominabile, pe bani jefuiți: "Stau chiaburii și se miară/ Pe ce beau calicii, iară, măi!", încep să răsune răgușeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pus speranțele cele mai mari, să nu crezi că, eliminând un om, Îți poți câștiga libertatea. Trebuie să Îndrăznești să scuturi povara tradițiilor seculare”. Păstrați o copie, traduceți-o pentru Henri Rochefort, L’Intransigeant este singurul ziar care-mi mai clamează nevinovăția, celelalte mă tratează de asasin. Toată lumea-mi dorește moartea. Să fie liniștiți, am cancer, un cancer al maxilarului! Ca de fiecare dată când avea slăbiciunea de a se plânge, se răscumpără imediat printr-un râs fals nepăsător și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
asta tot atât de proastă și de rea, pe cât am găsit-o când am venit într-însa." "Amară și plicticoasă este viața, și nimic altceva: și noroi este lumea... De acum, inima mea obosită, disprețuiește infinita zădărnicie a tot ce există", va clama Leopardi, astfel că "E funesto à chi nasce il di natale. Lirica lui Eminescu este un vast compendiu al imposibilului, dar și al încercării de depășire a lumii neputinței, a eșecului onto-axiologic al vieții omenești. Conștiința acută a imposibilului, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și bine retribuit În perioada comunismului, se vaită, de fo’ douăzeci de ani, că el nu mai este băgat În seamă, deși scrie mult și bine. Și că-i e greu să trăiască din pensie. Ba, nu de mult, a clamat În presă “N-am ce face cu libertatea!”. Luați-i-o, bre!... CÎnd mă lăudam, În fața lui Liviu Malița, că scriu cele mai scurte referate de doctorat din România, acestami spune, zîmbind oriental :” Nu cred! Eram În comisie cu Andrei
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
urechi, iar când revin pe pământ, totul în jurul meu începe să se rotească cu viteză. Ridic receptorul, iar când Ben răspunde la capătul celălat, eu - ființă ridicolă ce sunt - aproape că rămân fără suflare. ― Ben? spun, și încerc să mă clamez, să respir adânc. Sunt Jemima. ― Bună, îmi răspunde el, și încep să mă relaxez, pentru că nu m-aș fi așteptat ca Ben să pară atât de fericit să mă audă. Te rog, Doamne, fă-l să mă scoată în oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Unii surâd când eu pornesc mereu aceleași obsesii, ca și cum aș da din cap tot timpul sau aș strâmba din ochi și din nas. Am impresia că nu mă interesează nimic altceva. Nici nu sunt capabil să variez tema, ci doar clamez același fior care mă străbate, ca și cum mi-aș fi pus mâna în foc, și țip, indiferent de cuvintele ce aleg. A da explicații mi se pare o impietate și o cădere în banal. O emoție n-are importanță decât fiind
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la nemurire. (...) critica s-a purtat cu Ion Minulescu cum se poartă drept-credincioșii cu un cîine ce se strecoară în biserica licăritoare de luminile nenumărate ale Învierii. Noul venit se apără și luptă viguros. Ca Laocoon sugrumat de balauri, el clamează tăriilor revolta sa împotriva criticei universitare. Și... (horrescor referens), tocmai d. Mihail Dragomirescu e cel care-l ocrotește în revista sa și-l impune tuturor...” (Facla, an IV, nr. 84, 30 decembrie 1913, semnat Ion Eug. Vinea). La fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
asasinul“ vituperează împotriva asasinării sălbatice a unor comuniști basarabeni de către generalul Popovici; în „Comemorarea messiei roșii“ face elogiul mesianismului marxist și afirmă că revoluția sovietică va ști să se unească împotriva atacurilor „burgheze” ale Europei și Americii; în „Sărbătoarea revoluției“ clamează: „Steagul roșu pe fortăreața Petropavlovsk e semnul morții pentru lumea veche” deși, deocamdată, „educația burgheză, atletismul sufletesc și muscular pe care ni-l înlesnește, ne împiedică să renunțăm la individualitatea noastră hipertrofică, la generația noastră, la anarhismul ei”; în „Învățături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe care poetul Yeats l-a izgonit din Parisul unde se irosea în frămîntări sterile tocmai în insulele Aram”; acolo, în contact cu „graiul, închipuirea și obiceiurile pescarilor”, talentul lui Synge și-a găsit expresia... Refuzînd deopotrivă „exclusivismul poporanist”, ruralist (clamat de tradiționaliști), și exclusivismul citadinist (clamat de Lovinescu, care - se știe - nu l-a agreat prea mult pe „liricul”, „ruralul”, „evocatorul” Sadoveanu), Vinea respinge panaceul artistic al „formulei singure”. Admirația postulată de adepții tradiționalismelor ideologice e asimilată unui parazitism mistificator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
izgonit din Parisul unde se irosea în frămîntări sterile tocmai în insulele Aram”; acolo, în contact cu „graiul, închipuirea și obiceiurile pescarilor”, talentul lui Synge și-a găsit expresia... Refuzînd deopotrivă „exclusivismul poporanist”, ruralist (clamat de tradiționaliști), și exclusivismul citadinist (clamat de Lovinescu, care - se știe - nu l-a agreat prea mult pe „liricul”, „ruralul”, „evocatorul” Sadoveanu), Vinea respinge panaceul artistic al „formulei singure”. Admirația postulată de adepții tradiționalismelor ideologice e asimilată unui parazitism mistificator și veleitar: „Scriitorii-ciuperci de prin codrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
excedat, „clasicismul balcanic”, „limonata sentimentală melodramatică”, „naționalismul în versuri șchioape puse pe muzică de drin”, „piesele preistorice cu costume de epocă și boeri ce stau în picioare și țin discursuri patriotice”, „artificialul oamenilor ce-și închipuie că ar copia natura”, clamează: „vrem teatrul ce stă de vorbă cu eternitatea” și denunță „încercările unui autor român cu pretenții de expresionist” (probabil Blaga...), care au reușit doar „să compromită genul față de public”, silind spectatorii să se întoarcă - spre bucuria tradiționaliștilor - la „piesele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Istrati: „Între frumusețile artistice și liberarea omului (articol scris pentru La révue des autodidactes, care trebuia să apară la Toulouse...)“, din care se reține ideea că „frumusețea artistică singură nu însemnează nimic în epoca noastră” (la rîndul său, Marcel Iancu clama: „frumosul în artă e o prejudecată”) și nevoia luptei împotriva „parazitismului” estetic al artei „burgheze”. Obsesia pentru imaginea externă a culturii române se accentuează în ultima serie a Contimporanului, odată cu intrarea în redacție a lui Romulus Dianu și cu deschiderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
el pe un ton grav și oficios, de șef care ține la autoritatea lui. Ai isprăvit cu fișele de inventar?... Hai, dă-i zor, că mai avem și alte lucruri de făcut!... Gata, uite-acum! S-a făcut! Le rezolvă băiatu!... clamă funcționarul, luându-și un aer serios, și se apucă să scoată dintr-o cutie de lemn niște fișe, înșiruindu-le în fața sa, pe tăblia biroului, cu gesturi teatrale. Mă, nu-ți mai bate joc de meserie, că îi spun șefului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o familie de foști partizani comuniști de-ai lui Beloiannis, refugiați în RPR, își luă peste puțină vreme zborul la Universitatea Lomonosov din Moscova. Ținând însă cont de faptul că, printre ceilalți studenți ai grupei, el era singurul care își clama în gura mare convingerile-i comuniste înfocate, nu-i regretă nimeni plecarea. Cu doi dintre colegii săi de grupă Victor legă prietenie la toartă. Unul, bucureștean din tată-n fiu, Paul Dobrescu, care stătea prin Vatra Luminoasă (tatăl său era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]