1,020 matches
-
ești cuminte? Vrei să-mi pară rău c-am intrat?... Nu se poate acuma, crede-mă! Altă dată! Ai răbdare! Își îndreptă pălărioara peste buclele aurii. Era cu spatele în ușă. Spre a evita un nou asalt, puse mâna pe clanță: ― Drăguț și cuminte, înțeles?... Fug. Trecusem numai ca să știe măicuța c-am fost aici... Pe curând, grăbitule! În urma ei rămase un surâs promițător. 2 Sezonul se anunța mai bogat și mai vesel ca totdeauna. Nadina era în friguri. Avea, numai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tăietor: ― Măi muiere, tu nu pricepi de vorbă bună?... Ce vrei să fac? Să mă spînzur? Ei, iacă am să mă spânzur ca să te mulțumesc... Că tu nu mai ai răbdare cum au și alți oameni și bați mereu din clanță: ham, ham, ham, parcă ai fi câine, și nu om! Că doar vezi bine că ne zbatem și trebuie să ne ajute Dumnezeu și nouă! Femeia boscorodea în tindă. Glasul ei tânguitor îi borșea sângele. Lângă dânsul, stătea liniștit, sorindu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oricând, tocmai ca s-o scape de frica insistentă ce pusese stăpânire pe toată ființa ei. Mereu i se năzărea că aude pași, prin grădină sau prin celelalte camere, că a bătut cineva în geam, că o mână a încercat clanța de la vestibul... De câte ori ajungea în semiluciditatea ce prece-dează somnul, câte un zgomot nou, straniu, o făcea să tresară, să-i îndepărteze odihna. De-abia spre dimineață, după ce a ascultat un răstimp cum își răspundeau cocoșii din sat, vestind apropierea răsăritului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zicând cu o glumă batjocoritoare: ― Unde porniși, porumbiță frumoasă?... Stai, dă-mi și mie o guriță! Nadina ezită un fragment de moment, apoi țâșni ca o săgeată în salon și închise ușa cu cheia. Întărâtat, Toader, fără a mai încerca clanța, puse umărul în ușă și o împinse înlăuntru. ― Ajutor!... Ajutor! țipă Nadina cu ochii ieșiți din orbite. ― Nu-ți plac, cucoană, ai? rânji Toader. Lasă, că tu îmi placi mie! O trânti jos, îi ridică fustele-n cap. Cu o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu vrei să vezi? se strâmbă Petre cu răutate. ― D-apoi că rușinea asta... începu Lupu Chirițoiu, care se afla alături, cu glas de dojană și părere de rău. Petre nu-i dădu răgaz să isprăvească: ― Ia mai tacă-ți clanța, hodorogule! Că destul ne-ai bătut capul și ne-ai ținut în loc cu brașoavele și cu miorlăielile tale! ― Ai nebunit și tu, băiete, vai de tine! bâlbâi bătrânul, crucin-du-se. Numai să nu-ți pară rău pe urmă! ― Ce să-mi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acolo. (Aruncă o privire lui Parker.) Ești sigur că merg astea? ― Le-am fabricat eu, nu? ― Asta-i problema, zise Ripley. Înaintară cu precauție în timp ce zgomotele nu conteneau. Când ajunseră la ușa magaziei, Dallas se uită la Parker, apoi la clanță. Fără tragere de inimă, inginerul o apucă. Dallas, bine înfipt pe picioare, luă poziție. ― Acum! Parker deschise ușa cu o smucitură și se dădu la o parte din calea lui Dallas. Acesta apăsă pe trăgaci. Un fulger urmat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pipi exact pe vitraliul marchizei. Era silită să poarte un permanent război cu ele. Apoi m-a poftit să beau o cafea, "ca să ne mai încălzim nițel", lucru care m-a surprins. Am intrat totuși pe poarta masivă, cu o clanță uriașă de fier modelat cu frunzulițe și lujeri. După un mic hol de marmură, întunecos, de care acum mă leagă atât de multe amintiri încît îmi vine să las totul baltă, am ajuns, urcând niște trepte, la ușa apartamentului. Casa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu acea expresie contractată, imperioasă, că vrea să facă totul pentru mine. "De data asta vreau, înțelegi? Dar nu aici. Hai cu mine să-ți arăt ceva." Ne-am ridicat, îmbrățișați, și Gina mi-a arătat o ușă stacojie, cu clanță de fier forjat, aflată între dulapul de haine și pianină, ușă pe care nu-mi amintesc s-o fi remarcat până atunci. Gina a deschis-o și-am pătruns amândoi într-un coridor îngust, cu pereții de piatră umedă, neregulați
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mână cu Marcelino, care mă chinuia îngrozitor povestindu-mi a zecea oară filmul Mongolii, lucrurile mi s-au părut schimbate. Altă lumină, altă substanță părea că le învelește. Cu Gigi după gât, ca o vulpe vie, am apăsat din nou clanța ca de ușă obișnuită a camionului. În cabină persista același miros intim, plin de voluptate, dar volanul era spart, lipsea din el o bucată de vreo zece centimetri, iar de sub pielea banchetei, sfâșiată în mai multe locuri, buretele fusese smuls
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am dat de primele trepte ale unei scări care ducea la etaj. Le-am urcat încet, bocănind. Prin colțuri, păianjenii pândeau în pânzele lor dese, încremeniți, uriași. La etaj, la capătul altor culoare, am dat de o ușă încuiată, cu clanță boantă de alamă coclită sub care se vedea, indecentă, gaura cheii. Tensiunea din mine, frica aceea, curiozitatea, dorința aceea, răul acela ajunseseră la culme. Am privit cheia de aur. Eram sigură că se potrivește. Și chiar atunci m-am trezit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Ce-o să fie cu prima ocazie? L-a iscodit Vaian. Într-adevăr ce-are să fie? Îl privea încruntat, încercînd să-și aducă aminte. În cele din urmă ridică din umeri și plecă spre casă. De-abia când puse mâna pe clanță își aminti: cu prima ocazie va deschide plicul albastru. "Dar nu aici, unde mă cunoaște toată lumea. Departe, în alt oraș. La București bunăoară." Într-o dimineață ceru infirmierei o foaie de hârtie, un creion și un plic. Scrise câteva rânduri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vântu... Pân-a venit nași-sa odată, Dumnezeu s o ierte. Ce-ai, Vico, de-ai slăbit așa ? Uite-așa și-așa... Fugi, fată, i-a zis, și nu te mai omorî atâta... Așa a fost omu ei, rău de clanță, ea-i altă fire, ea seamănă cu mămica, veselă ca ea, să fi avut parte de-un om la fel, să-i placă să râdă... Sunt și bărbați d-ăștia, da ăștia au altele, să nu crezi că vreunu-i mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în drum, la piață : o să-și ia de la grătar trei mititei, doi o să-i mănânce ea, unu-l duce la omu ei, lighioana bătrână, că i-o fi câteodată și lui poftă, săracu... Săracu omu ei, ursuz, mut, rău de clanță cum e, da stau împreună de patruj-nouă de ani ? Stau. Și-o să-i ducă și lui un mic de la piață, când o ajunge. Ei, mult a fost, puțin a rămas. Uite-acu dă colțu spre curte și la urmă mai e
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să-i zâmbească, și părul cărunt, moale și rar, umezit de efort și lipit de țeastă. El era, și totuși nu-i mai venise să-i sară de gât : stătea lipită de ușă, strângând în palmă mânerul complicat, aurit al clanței ; nu-i venea nici să-l sărute, de luni de zile, Muti îi interzisese s-o facă, și iată că simțea și ea o ciudată strângere de inimă la gândul că el se apropie. O ciudată strângere de inimă, o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
revoir, Papa, spusese, și vocea șoptită și-o auzise stridentă, nefiresc de tare și grăbită. Se răsucise brusc, învârtejindu-și fusta écossaise, de călătorie, sub pardesiu ; era gata să coboare scara de lemn, tropăind ușurată. Încă mai ținea mâna pe clanța al cărei mâner striat i se încălzise sub palmă când îi auzise șuieratul înfundat : — Drum bun... în viață... Da, sigur că da, atunci când ea își desprinsese ochii de el, vizibil grăbită să plece, el îndrăznise să-i șuiere fraza lui
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
albastru, și privirile curioase, admirative ale tuturor, da, în ziua aceea, ea, nu Muti, era cea mai importantă persoană a casei ! Auzea ploaia lovind ferestrele, lovind pavajul, în timp ce urca treptele spre camera ei. A pus mâna pe mânerul complicat al clanței, a intrat, a tras un taburet și s-a așezat la oglindă. S-a așezat la oglindă sperând c-o să întâlnească pe altcineva. De fiecare dată când se ducea la oglindă, spera, la fel de nelămurit și absurd, că într-o zi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
deloc de frică ! Vezi că mai are și omu-meu dreptate : — Tu știi numa să te plângi de mine, da aș vrea să văz ce-ai zice dacă i-ai vedea și pe alții... Săracu omu meu, ursuz, mut, rău de clanță cum e, da stăm noi împreună de patruj-nouă de ani ! ? Stăm. Ursuz, mut, rău de clanță, da, după ce-am închis prăvălia, s-a băgat el la fabrică să avem și noi o pensie la bătrânețe ? Și când îl vedeam
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de mine, da aș vrea să văz ce-ai zice dacă i-ai vedea și pe alții... Săracu omu meu, ursuz, mut, rău de clanță cum e, da stăm noi împreună de patruj-nouă de ani ! ? Stăm. Ursuz, mut, rău de clanță, da, după ce-am închis prăvălia, s-a băgat el la fabrică să avem și noi o pensie la bătrânețe ? Și când îl vedeam la amiază cum vine, ditamai namila, în salopeta aia albastră a lui, și se mai și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zile. Când îl vedeam cum apare în capu-străzii și cum vine așa, lipa-lipa, ca ursu, mă apuca, dracu știe ce mă apuca. Dracu știe ce mă apuca, așa, din senin, că-mi venea să plâng. Ursuz, mut, rău de clanță cum e, da-n ziua lefii scotea banii dân buzunar și mi-i dădea toți în mână. Io-i număram, io-i împărțeam : care la chirie, care la televizor, care la cărbuni și la lemne. El săracu nu-și oprea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
putea de fapt și acum să cânte sau să meargă jos, în salonul cu șemineu, să vadă dacă nu cumva Ștefan își pune la punct corespondența. Coboară iarăși scările, strângându-și tare albumul la piept. Ciocănește, apasă cu precauție pe clanță, ia te uită ! Ce stranie zi ! De uimire a greșit reverența. — ...despre ce i-ar fi răspuns Brătianu ambasadorului austriac, Czernin, à propos de zvonurile cu războiul ați auzit ? întreabă Titi Ialomițeanu. Ce șarmant îi este tăiată mustața blondă, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să-ți aplici principiile politicii tale interioare. Și totuși, nici aici firea și obișnuințele nu te lasă să ripostezi fățiș. Nici măcar aici nu știi să lupți altfel decât cu ochii fugind în lături, neliniștiți, cu zâmbetul pieziș. Apăsând ușor pe clanță, întredeschizând ușa. Și doar acum, când piciorul ți-a pășit în întunecosul antreu, poți să strecori o aluzie la bijuteriile vechi, vârâte laolaltă cu cocoșeii și cu argintăria în cufărul din pivniță - avem oare vreo garanție (o întrebi pe mama
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
printre pastiluțe, până prinde una. — Aidi, donșoară, lăsați în pace măsuța, c asta nu-i jucărie... Madam Ana prinde degețelele fetiței și reușește să o ducă spre ușă, câțiva pași ; dar tocmai când se întinde, greoaie, să pună mâna pe clanță, Yvonne, nesigură pe piciorușele ei strâmbe, dar cu o viclenie agilă, dispare deodată pe după mobile, spre marele amuzament al domnului Ialomițeanu. — Yvonne ! Știi unde trebuia să fii la ora aceasta ! Lumea străină o tulbură și o obosește și, cu cât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că mergi să te prepari pentru sindrofie, că ai să revii - ai să revii ? Mergi spre ușă cu pași grăbiți, cu dinții strânși, cu nările atât de larg deschise încât simți cum ochii ți se albesc, când pui mâna pe clanță auzi cum se prăvălesc în spatele tău bătăile pendulei... Am uitat să vă întreb dacă a ajuns până la dumneavoastră zvonul demisiei lui Brătianu, aruncă tânărul. — Demisie ? ! Profesorul repetă plictisit, după el. N-are nici un chef să-i mai răspundă, după ce toată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
io. Da chiar așa era : îi bătea inima ca niște ciocane. Așa s-a făcut de fricos de când a îmbătrânit ! Haidi, haidi, lighioană bătrână, i-am zis, acu ți-e frică să nu mor, și toată viața ce rău de clanță ai fost ! Lasă, face, că e alții mai răi, că altfel am fi stat patrujnouă de ani împreună ? Ei, să vă dea Dumnezeu la fel, și dumitale, și lu domnu Niki ! Că orice-ai zice, și dumneata, numa cu ochii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dă-i și lu ăla, dă i și lu ăla, și la frați și la nepoți, pune masă ntinsă care cum vine, să fi zis omu meu o vorbă numa, îi scoteam ochii ! Da cât e el de rău de clanță, lighioana bătrână, n-a deschis pliscu ! Așa c-am rămas tot în cojmelia asta, să mă chinui la bătrânețe cu lemnele și cu cărbunii, și iarnă-vară, du-te-n fundu curții și stai și-nghite toate mojiciile la moapsa de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]