636 matches
-
ce se Înălța spre cer; ritmul muzicii, lent la Început, apoi din ce În ce mai alert, vârtejul acela oriental pe care copiii Îl urmăreau doar admirativ de pe margine. Muzica era urma cea mai vie lăsată de educația sa. Barsam cântase ani buni la clarinet Într-o formație armenească și dansase Îmbrăcat În costum tradițional, pantaloni bufanți și cămașă galbenă. Își amintea cum pleca de acasă Îmbrăcat În costumele acelea, În timp ce toți ceilalți copii din cartier care nu erau armeni Îl urmăreau cu priviri batjocoritoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trecu pe obrazul chinuit. Acuși avem să facem logodna... zise Sanis cu liniște, închizând încet un ochi. De mult n-am băut eu, de mult nu m-am mai veselit... Da’ la nunta fetei mele am s-aduc talgere, și clarinet... ș-am să zvârl sticlele goale peste case... Am să mă uit la tine, Haie, cum umbli legată la ochi... Atuncea se cade să umbli legată la ochi... așa-i legea... Ș-are să cânte muzica, și toți prietinii au să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
respectiv sârba și jocuri de pereche. 14 Dansurile sunt acompaniate de orchestra în componența specifică zonei noastre, având un număr nu prea mare de instrumentiști. Predomină instrumentele de suflat tradiționale, fluierul și naiul, cărora li se adugă pentru diversitate sonoră clarinetul și trompeta. Dintre instrumentele tradiționale cu coarde, se folosesc cobza și vioara, ele fiind susținute, mai nou, de violă și contrabas. Percuția se realizează cu toba și / sau țambalul. Dar, fără o abordare complexă a fenomenului folcloric românesc, Ansamblul Folcloric
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_494]
-
sa, ajunge să se urmărească scara descendentă pentru a Înțelege raționamentul nostru, sala de muzică, camera pianului, camera violoncelului, până aici Încă ar mai fi acceptabil, dar să ne imaginăm unde ne-am opri dacă am Începe să spunem camera clarinetului, camera fluierului, camera tobei, camera trianglului. Cuvintele au și ele ierarhia lor, protocolul lor, titlurile lor de noblețe, stigmatele lor de plebeu. Câinele veni cu stâpânul și i se culcă alături după ce făcu cele trei ture În jurul lui Însuși care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
un vîrtej infernal, alți muzicanți, la fel de iscusiți dar atinși de păcate, de plăceri, chiar aflați după un pahar-două de vin negru, debordanți, cu gîndul la Margaretele lor năbădăioase și nerăbdătoare. Epuizați, după o vreme, ar fi aruncat viorile, tromboanele și clarinetele, ar fi spart toba, s-ar fi dus În lumea largă, lăsînd În urmă, nădușiți, unul În brațele celuilalt, un alt Faust și o altă Margaretă, izbăviți, dogoritori. Pentru așa ceva, Thomas era gata să-și vîndă, de s-ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
noi, polonezii erau o mulțime, îmbrăcați frumos, cu copii mici, cântau colinde de-ale lor. O comunitate. La noi a fost o adunare, plăcută, e drept. Cristina continuă să fie inițiatoarea acestor reuniuni de young Romanians. Erau toți graduates, de la Clarinet la Computer Sciences. Nici unul nu vrea să se mai întoarcă. Clarinetistul fiindcă ce artă să facă, mediciniștii că nu sunt copii de șefi de clinici, ca să ajungă la practică, pacienți, prestigiu și bani, computeriștii fiindcă asta e... specialistul în literatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ăsta. Îți amintești când i-am ascultat la Ronnie Scott ? O clipă, nu sunt În stare să rostesc nici un cuvânt. — Uau ! reușesc să spun, cu mare efort. Cvartetul... Dennison ! Da, Îmi amintesc, cum să nu. Sunt unii care cântă la clarinet. Și au ținut-o așa la clarinetele lor cam vreo două ore, fără măcar să-și tragă răsuflarea. — Eram sigur c-o să fii Încântată. Îmi pune mâna pe braț cu afecțiune, iar eu Îi zâmbesc pierit. Sunt. Foarte ! Ideea e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la Ronnie Scott ? O clipă, nu sunt În stare să rostesc nici un cuvânt. — Uau ! reușesc să spun, cu mare efort. Cvartetul... Dennison ! Da, Îmi amintesc, cum să nu. Sunt unii care cântă la clarinet. Și au ținut-o așa la clarinetele lor cam vreo două ore, fără măcar să-și tragă răsuflarea. — Eram sigur c-o să fii Încântată. Îmi pune mâna pe braț cu afecțiune, iar eu Îi zâmbesc pierit. Sunt. Foarte ! Ideea e că probabil, Într-o zi, chiar o să ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În timp ce ne grăbim pe scări. — A... da. E incredibil. La gândul de a-l revedea pe Jack Harper, simt că mi se pune un nod În stomac. N-am mai fost atât de agitată din clasa Întâi, la ora de clarinet, când, În momentul În care examinatorul m-a Întrebat cum mă cheamă, am izbucnit În plâns. — Păi, ne vedem mai târziu, spune Katie când ajungem la etajul Întâi. Și mulțumesc, Emma. Pentru nimic, spun. Mai vorbim. Pornesc pe coridor spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
în amestecata lor psihologie le provoca numai bucurie când scăpau neascultați chiar și cu nota nepusă la ora de latină. Își amânau verdictul! În clasa 9-a a venit la muzică un alt profesor; l-a chemat să cânte la clarinet într-o trupă. Îi plăcea acest instrument cum suna, avea degetele subțiri adecvate și Kemy îl îndemna mereu să meargă la orchestră. Dar mamă-sa nici nu a vrut s-audă: - Tu costelivule, cu plămânii tăi imediat te poți îmbolnăvi
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în numele mirelui. Surpriza cea mare o produse Nichi Stelescu însuși, care, în toiul petrecerii de nuntă, își demonstră multiplele-i talente, compunând ad-hoc lied-uri, canțonete și romanțe și interpretându-le tot el, ca un adevărat om-orchestră, la vioară, la clarinet, la muzicuță și la pian, de se cruciră de mirare rudele miresei. Apropae toți studenții din grupă și din an luară parte la această nuntă de pomină, ținută în orășelul natal al tinerilor casătoriți, care se cunoșteau de pe vremea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dovedească faptul că interesele ei acoperă o paletă variată pentru a obține un loc la un gimnaziu bun. Concurența din Londra este feroce, după cum știți, doamnă Shattock. V-aș sugera un instrument, nu vioara, care a devenit prea banală. Poate clarinetul, care are multă personalitate, și ați putea să vă gândiți și la un sport mai puțin obișnuit. După părerea ei, rugbiul pentru fete Începe să câștige teren. —Emily are nevoie de un CV la vârsta de șase ani? Poate ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a televizorului n-ar fi dispărut de pe ecran ca să facă loc obișnuitei imagini a drapelului fluturând în vârful catargului, leneș, ca unul care abia s-a trezit, în timp ce imnul făcea să răsune tromboanele și tobele, cu un ușor tril de clarinet pe la mijloc și câteva râgâieli convingătoare de trombon. Crainicul care apăru avea nodul la cravată sucit și afișa o figură acră, ca și cum tocmai fusese victima unei ofense pe care nu era dispus s-o ierte, nici s-o uite prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și Încerc să mă ridic, Însă mâna lui Édouard mă ține strâns. Cei doi supraveghetori au auzit zgomotul și Își Îndreaptă simultan lanternele spre noi. Încremenesc cu privirea spre scenă, atentă să nu mă dau de gol. Începe soloul de clarinet, iar pe urmă cel de oboi. Ceva clipocește dedesubt și mă descalț discret, pipăind podeaua cu vârfurile degetelor. E udă. Lanternele supraveghetorilor Încep din nou să se-agite și cei doi se Îndepărtează, astfel că sala rămâne cufundată În lumina
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Într-o cameră unde, pe colțul unei mese, e un telefon care sună. Ridic receptorul și ascult. — Cine-i la telefon? — Nimeni. La-nceput, se-aude un foșnet slab, ca reverberațiile mării Într-un ghioc. Apoi, dinăuntru crește sunetul unui clarinet. E un firicel trist de melodie, care poartă-n el o hotărâre finală, de nestrămutat, ca a unui animal plecat În căutarea locului În care să moară. Când izbucnește valul viorilor, al cornurilor și al contrabasurilor, receptorul devine din ce În ce mai greu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a intra direct în Hans. În gândurile sale tocmai își spusese: fac ceva pe voi, cu gustările voastre la pachet și burțile voastre umflate, sunt uriaș și merg pe tavan, toți mă vedeți foarte bine, da, da, eu sunt! Smulge clarinetul împachetat din labele lui Hans, lacheul, care tocmai se grăbește să‑l ducă afară, și‑i dă una‑n cap cu cutia clarinetului care răsună și în care instrumentul începe să se tânguie. Muzicianul afectat zbiară: Te‑ai tâmpit sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
umflate, sunt uriaș și merg pe tavan, toți mă vedeți foarte bine, da, da, eu sunt! Smulge clarinetul împachetat din labele lui Hans, lacheul, care tocmai se grăbește să‑l ducă afară, și‑i dă una‑n cap cu cutia clarinetului care răsună și în care instrumentul începe să se tânguie. Muzicianul afectat zbiară: Te‑ai tâmpit sau ce?! Clarinetistul amator, student la drept, nu înțelege următoarea expresie de pe fața lui Rainer (impenetrabilă, inexpresivă) și, ca atare, o ignoră. Dac‑ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
monument cu un vultur de ciment în vârf, cu aripile desfăcute, închinat bărbaților din Lisa căzuți în primul război mondial. Numele lor erau săpate cu litere aurite pe patru plăci de marmură. Acolo se ținea, duminica, hora. Țipetele vesele ale clarinetului și bufniturile tobei, amestecate cu praful stârnit de cizmele flăcăilor și de sandalele fetelor, luau monumentului orice nimb de solemnitate. Nimeni nu se gândea la cei "căzuți". Noi, copiii, cu atât mai puțin. Când ne săturam să căscăm gura la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
specială pentru latină, băieților ca Stani, în combinata lor psihologie le provoca numai bucurie când scăpau neascultați și cu nota nepusă la latină. În clasa 9-a a venit la muzică un alt profesor; l-a chemat să cânte la clarinet într-o trupă, îi plăcea acest instrument, avea degetele subțiri și Kemy îl îndemna, dar mamă-sa nici nu a vrut s-audă, - Tu cu plămânii tăi imediat te poți îmbolnăvi! și astfel a pierdut ultima șansa să devină un
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mă gândeam la Radio, ori la Elvira Popescu? Unde vrei tu. Unde-o fi mai cald, Alexandru. ─ Bine, atunci hai la Radio. Am un fost coleg de cămin care cântă în seara asta și intrăm cu el. ─ La ce cântă? ─ Clarinet. ─ Bine, atunci unde ne întâlnim? ─ Te aștept eu în stație la Romană peste cât? O oră? Mă îmbrac repede. O jumătate de oră? ─ Cam așa. O jumătate, trei sferturi de oră. Vin cu 331. Așteaptă-mă la Cosmonauți. ─ Atunci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de la bibliotecă, mânca de prânz acasă, citea pe verandă până se plictisea și apoi se ducea la sala de biliard, răcoroasă și Întunecoasă, ca să-și petreacă acolo cele mai calde ore din zi. Era nebun după biliard. Seara exersa la clarinet, hoinărea prin oraș, apoi mai citea ceva și se culca. Pentru cele două surori mai mici rămăsese Încă un erou. Maică-sa i-ar fi adus micul dejun la pat dacă ar fi cerut așa ceva. Venea deseori lângă patul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dovada vie a intersectărilor armonice fiind mai ales aranjamentul orchestral, unde, pe lîngă inevitabilele ghitare și mandoline portugheze se aud, În mod neobișnuit, instrumente care nu cîntă aproape niciodată Împreună, trompetă, saxofon sopran și alto, c-un sunet răgușit, descompus, clarinet, oboi, muzicuță, pian, acordeon, vioară În solo-uri amintind de Grappelli, maracase și inedite ustensile de percuție, de Petit pays, unele refrene se fluieră, și cele mai impresionante piese au inflexiuni de jazz latino slow adînc albastru, pe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
deșert spre mașină și sînt instantaneu Înconjurați de șerpi În scopul de a-i remușca, asta ce-o mai fi, vreo trimitere ascunsă de clopoței la originea omului, la surditatea animalului, la indienii adevărați, din India, care-i Îmblînzesc cu clarinetul, profesie deloc dificilă avînd În vedere că șarpele-i surd tun, ca Beethoven, dacă n-ați știut, destinul, pam, pam, pam, paaam, a V-a, așa că degeaba se preface fachirul că-i cîntă ca să-l hipnotizeze, șarpele habar n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pușcă de regizor Într-o scenă renascentistă cu instalația pelviană Îndreptată spre cameră, adică spre noi, spectatorii, care avem un fior, vizionăm și nunta trasă pe casetă de Florian ce-și filmează cam lasciv nora, aflăm că Mihăiță cînta la clarinet, Într-o discuție mai aprinsă Flo Încearcă să-i avarieze colonelului imaginea despre armata română la momentul 23 august, Îl pisează, Îl irită, făcîndu-l să se simtă inutil și imbecil, fata Îi scrie lui taică-su doar o ilustrată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
recomand. O să pun la gramofon vechile plăci ale tatei. Recitesc, a cîta oară, inscripția: Columbia. Made în England. Vita-tonal. Grafonola. Da, Invitație la vals de Weber, exact asta voiam. Mai încolo, o gavotă de Lulli. Și mai încolo, Sonata pentru clarinet și pian de Brahms. Poate și Concertul pentru două viori și pian de Bach. Sau Andante cu variațiuni în si bemol de Robert Schumann. Ascult mai bine muzică acuma. Pe "clasici", spune G. Călinescu, îi înțelegi la bătrînețe. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]