1,628 matches
-
umbra lor. Cu mădulare mai fibroase decît ale miriapodelor, diverse plante luptau să trăiască pe solul sărac, străduindu-se din răsputeri să se sufoce una pe cealaltă. între rădăcini mișunau insecte, viermi și crustacee minuscule: lucruri îmbîrligate cu ace și clești, burdufe cu guri tari și vorace, viețuitoare cu picioarele din spate tari și ochi și organe de pipăit multiple, toate săpînd înverșunate găuri, depunîndu-și ouăle, împroșcînd veninuri spre plante și unele spre celălalte. în decăderea grădinii, vedea ceva asemănător cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înșela singur...). „Voiai să mă umilești, de-asta n-ai dat, nu-i așa ?“ Mă simțeam blând și agresiv în același timp. De fapt, folosesc cuvinte diferite pentru o stare egală pe care limbajul se sfiește să o prindă în cleștele lui. Poate că așa făceam și în pântecele mamei sau înainte sau după (nu mai știu după ce). Intuiam neîndoielnic de ce insistase Zenobia să vin aici și așteptam să ajungă la capăt o întâlnire care pentru mine era gata încheiată. „De ce
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Gorgzidului. Examenul feței și al sicriului fu diferit de cel al lui Ashargin, mai ager și mai intens. Își dădu seama de lucrurile rămase neobservate de prinț. Sicriul cuprindea numeroase elemente. Corpul era menținut de o serie de brațe și clești în formă de menghină, ale căror destinație o ghici: păstrarea supleții mușchilor. Dacă vreodată Zeul Adormit se va trezi din lungul său somn, nu va fi anchilozat și slăbit ca Gilbert Gosseyn după o lună de inconștiență la bordul distrugătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ac înroșit îi împunge fiecare vertebră. La jumătatea spinării, acul se prefăcu într-un țurțure de gheață, care începu să se topească și să-i curgă ca un șuvoi rece spre sale. Ceva (o mână? o bucată de metal? un clește?) îl apucă de braț și aproape că-i smulse mușchii. Lui Grosvenor îi veni să urle de durere și fu cât pe ce să-și piardă cunoștința. Senzația aceea dispăru, ca și celelalte, dar el rămase profund zdruncinat, deși știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
fu azvârlit înapoi spre grupul de oameni, făcându-l să-și piardă echilibrul. Morton se ridică numaidecât și puse mâna pe armă, dar încremeni brusc. Ca printr-o lentilă deformată, Grosvenor văzu că monstrul îl ținea pe von Grossen în cleștele a două brațe de culoarea focului. Bietul savant se zbătea zadarnic: brațele acelea subțiri, dar vânjoase, îl strângeau zdravăn, deși von Grossen era un bărbat voinic. Grosvenor ar fi vrut să tragă, dar n-avea cum să-l nimerească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Erau toate rupte: Când fugea În potloage se oprea, Când alerga În ațe se-mpiedeca. Și citiră carte cu mare jale 309 {EminescuOpVI 310} Și se amărâră țiganii foarte tare, Și scriitorilor îndată porunciră, Și veniră Cum auziră, Cu ciocanele, Cu cleștele Și cu stropitoarele, Doi foi, două baroase, Cu pilele, Și rupseră legile Și scriseră la Moidit, Mitropolitul cel vestit, Carele ține douăsprezece țări vestite, Adică de la pusta secreată, Că acolo era țara bogată, Și le trimise popă pre Mătrăgună Cel
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
masă, sprijinit în brațe. Profesorul o fixa lung, cu o privire de câine. Se întreba cum i-a dispărut cuțitul, sau poate că visase, probabil nu avusese niciodată curajul să-l subtilizeze. Se simțea paralizat, o durere ascuțită ca un clește îi prinsese ceafa și își pipăia mereu buzunarul. Șerbănică Miga tresărea în somn. Adormise cu gura căscată. Melania se uită pe furiș la Scarlat. Părea că se gândește intens la ceva." Știi tu le ce, fetițo..." Mută motanul mai jos
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a-l ruga să-i lovească cu ciuma pe acești necredincioși care voiau să combată răul trimis de Dumnezeu. Și nici, dimpotrivă, să fie imitați călugării din Cairo care, în timpul epidemiilor din secolul trecut, dădeau împărtășania ținând azima cu un clește spre a evita contactul cu gurile umede și calde în care putea să zacă microbul. Ciumații persani și călugării păcătuiau în mod egal. Căci pentru cei dintâi, suferința unui copil nu valora nimic, și pentru cei din urmă, dimpotrivă, teama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
proprietarul liniștit, de culoare café au lait, era singura autoritate care dispunea de puținele mărfuri. — Chestia-i că n-am meserie, îi spunea Jones lui Watson. Stătea cocoțat pe un scaun de lemn și ținea picioarele îndoite dedesubt, ca niște clești de luat gheață, gata să ridice scaunul și să plece cu el sub ochii bătrâni ai domnului Watson. Să am și eu, bre, o calificare, n-aș mai șterge podelele unei curve bătrâne. Fii cuminte, răspunse vag domnul Watson. Poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cheia franceză, te rog, s-a auzit o voce frustrată. Asta nu pare să meargă. Atmanoush s-a strâmbat la geanta cu scule de pe podea, În care scânteiau peste o sută de scule de toate mărimile. I-a Întins un clește cu lanț, un lărgitor de țevi și o pompă hidrostatică de testare HTP300, Înainte să dea din Întâmplare peste cheia franceză. Din nefericire, s-a dovedit că nici cheia aceea „nu mergea“. Văzând că Îi era imposibil să facă duș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Sticluțe verzi, un amfitrion sadic Îmi oferea chintesențe de otrăvuri. Mașini de fier pentru sticle, se deschideau și se Închideau cu două manete, dar dacă cineva, În loc de sticlă, Își vâra acolo Încheietura mâinii? Țac, probabil că așa se Întâmpla cu cleștii aceia, cu ditamai foarfecele, cu bisturiele acelea cu ciocul curbat care puteau fi introduse În sfinctere, În urechi, În uter, ca să extragă fătul Încă proaspăt, bun de pisat cu miere și cu piper pentru a satisface setea Astarteei... Sala pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
veste un colț din acea dantelărie a lui de plumb și m-ar fi Înghițit, aș fi dispărut Într-o cută a minciunii lui, transferat În Altundeva. Dacă aș mai fi rămas câtuși de puțin sub broderia lui, marii lui clești s-ar fi strâns, s-ar fi curbat ca niște colți, m-ar fi supt, și apoi animalul și-ar fi reluat poziția lui posomorâtă de ascuțitoare criminală și sinistră. Un alt avion: ăsta nu venea din nici o parte, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
soțul doamnei nu era deloc ca Nakht-re. Era un tiran îngust la minte și nervos, care câteodată se răcorea pe spinarea servitorilor, și chiar și Ruddedit se ținea departe de el. Viața mea ar fi fost strânsă ca-ntr-un clește și ascunsă dacă m-aș fi dus în acea casă. Mi-aș fi pierdut cumpătul dacă nu mi-aș fi găsit consolare în vise, acolo unde înfloreau grădini cu sute de lotuși, râdeau copii și brațe puternice mă țineau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe-acolo unde înainte trebuia să fi fost cotul, și copilul era încărcat cu umerașe și cuțite și linguri de lemn, avea cel puțin o sută de umerașe la el, și avea și făcălețe, iar în jurul taliei, un șirag din clești de rufe, multe și acestea, cel puțin cinci sute, zău. Și atunci, de cum m-a văzut, m-a și întrebat dacă-i maică-mea acasă, dar eu i-am spus să se care că tot nu cumpărăm nimic, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
un soi de hamuri și, cât le-a așezat pe covor, a început să-i explice mamei cum taie taică-su lemnele și cum le usucă pe urmă în pod și cum cioplesc, el și cu frații lui, umerașele și cleștii și cum că în ziua de azi sunt tot mai rare așa finisaje manuale. Vorbea întocmai ca un adult, fără să se-oprească, arătându-i mamei când un umeraș, când un clește, ca unul care e pe bune mândru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cioplesc, el și cu frații lui, umerașele și cleștii și cum că în ziua de azi sunt tot mai rare așa finisaje manuale. Vorbea întocmai ca un adult, fără să se-oprească, arătându-i mamei când un umeraș, când un clește, ca unul care e pe bune mândru de ele, și în tot acest timp mama nu spunea nimic, îl privea numai, iar când copilul a tăcut în fine, l-a întrebat doar atât, cine l-a învățat să vorbească așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și încă foarte bine, mai ales să adune, iar când va trebui să calculeze prețul umerașelor, atunci o să vadă doamna că din prima o să-i spună prețul corect, și a și întrebat câte umerașe vrea să cumpere mama, și câți clești, și dădea să-i zică iar de calitatea bună a lemnului, dar deodată mama l-a întrebat dacă-i e foame și Marius, evident, a zis că da, și încă cum, și atunci mama l-a luat de după umeri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ospăț, dar acum să-i spună dacă vrea să cumpere umerașe sau nu, pentru că el trebuie să plece, pentru că n-a vândut mai nimic în ziua aia, și atunci mama a spus că bine, va cumpăra cinci umerașe și zece clești, dar numai dacă Marius le dă ieftin, și atunci au început să se tocmească, mamei îi plăcea tare mult să se tocmească, poate că a acceptat să cumpere doar ca să se poată tocmi, căci la urma urmei, cum fuseserăm nevoiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mărginea bazinele. Strigătul Mariei la telefon Îi răsuna Încă În urechi. De departe Își văzu sora În brațele lui Milic, bătrînul fixa mereu bazinul pe care Îl acoperea acum o prelată veche de doc. Cu pieptul strîns ca Într-un clește, alergă spre ei și, fără să mai aștepte ca unul sau celălalt să-i spună ceva, trase de prelată ca să descopere bazinul. Rămase uluit În fața cadavrului pe care crabii Îl sfîrtecaseră și Îi mulțumi lui Dumnezeu. Cel care zăcea În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de casete video cu crime și scene de tortură, triate și etichetate cu grijă; În unele, David apărea cu fața descoperită. Caseta proiectată În fața juriului prezenta supliciul unei bătrâne, Mary Mac Nallahan, și al nepoatei sale, un bebeluș. Cu niște clești tăioși, Di Meola tranșa bebelușul În fața bătrânei, apoi, după ce-i smulgea acesteia un ochi cu degetele, se masturba În orbita sângerândă; În același timp, cu telecomanda, acționa un zoom ca să-i apropie chipul. Bătrâna stătea ghemuită, prinsă de zid cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mai puțin simțitori să le spună: „E legea vieții. Trebuie să mâncăm. Și crustaceele nu sunt la rândul lor canibale?” Dar toate astea constituie o evaziune. Îți stropești „interpretarea” cu știința scoasă din manualele școlare. Oare la homarii ăștia armați, cleștii pe care‑i pierd se regenerează? Se pare că de asta urmărim cursuri științifice, ca o acoperire pentru lipsa noastră de simțire. Sau, cel puțin, ca să‑i conferim un lucru de rafinament. Polonius ia parte la un ospăț, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Îmi pare rău, i-am zis eu. — Și eu mă întrebam, continuă O’Hare, ce înseamnă toate astea? Unde mi-e locul? Ce sens au toate astea? Întrebări bune, am murmurat cu glas stins și m-am plasat lângă un clește mare de cărbuni. — Și după aceea cineva mi-a trimis un număr din ziarul cu articolul în care se spunea că mai ești încă în viață, zise O’Hare redându-mi crâncena emoție pe care istorisirea i-o pricinuise. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
că m-am născut exact pentru ca să te fac bucăți chiar acum, pe loc. M-a făcut laș. M-a făcut nazist. Și mi-a adresat cel mai insultător cuvânt compus din limba engleză. Așa că i-am strivit brațul drept cu cleștele de cărbuni. E singurul act violent pe care l-am comis vreodată în ceea ce a ajuns să fie o viață foarte, foarte lungă. L-am înfruntat pe O’Hare într-o luptă în doi și l-am bătut. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
provocată de fractura multiplă i-a invadat tot sistemul nervos și din ochi i-au țâșnit lacrimi. Ieși afară, i-am spus. Sau vrei să-ți frâng și brațul celălalt, să-ți crăp capul, i-am spus punându-i capul cleștelui la tâmpla dreaptă. Și înainte să pleci o să-ți iau pistolul sau cuțitul sau ce naiba ai la tine. A clătinat din cap. Durerea era atât de cumplită, că nu putea vorbi. Cum, nu ești înarmat? m-am mirat eu...? Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
își privește cu mulțumire de sine propriul abdomen plat. Fusese la sală în acea după-amiază pentru a-și lucra „pătrățele de ciocolată“. Bill era un exemplu perfect de cât de deconcertanți puteau fi actorii; în afara scenei îi scoteai cuvintele cu cleștele din gură, astfel că, pe lângă el, William Hague 1 ar fi părut un fel de Stephen Fry1. Totuși, deși îl văzusem de multe ori jucând, în seara aceea nu numai că mă făcuse să mă tăvălesc pe jos de râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]