833 matches
-
cu ramă de fier forjat încrustat cu cristale de sticlă sclipitoare, își atârna de gât lănțuguri de perle adevărate, șiraguri de mărgele din plastic și sticlă colorată sau din boabe de porumb vopsite, schimbându-le necontenit între ele într-un clinchet adormitor și fulgerări curcubeice răsfrânte de argintul viu al oglinzii. Nemaiexistând nimic în lume în acele clipe decât foșnetul mângâietor al rochiilor de mătase și tafta mulate pe curburile trupului ei tânăr - extraordinar, nu-i așa? un trup care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe care i-o întorcea oglinda și bucurându-se de desăvărșirea acelei imagini cum n-ar fi crezut că poate fi în stare. Zicându-și că se poate simți într-atât de îndestulată de imagine și de foșnet și de clinchete, încât nici nu trebuie să-și mai aștearnă în jurnalul început nu de mult gândurile, pentru că nici n-ar mai avea vreun rost să aibă altfel de gânduri decât cele din fața oglinzii. Luând chiar caietul și dându-i-l lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
chip de ghirlande din frunze de laur și flori albe de măceș și păsări, înlăuntrul căreia își privea fața nobilă licornul... Pe gâtul, umerii și sânii Doamnei răsunau clopoțeii de argint strânși în sfere de filigran și apoi sferele, cu clinchet, în mănunchiuri înșiruite după liniile înalte și subțiri de-a lungul cărora aluneca lănțugul. Ea își întinse mâinile și le trecu în jurul gâtului meu și din apele lacului, întunecate, a ieșit către oglinda pe care, îmbrăcată în brocarturi, după vechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
al fiecăruia. Pentru potârnichi, Marioritza, Stimo și Grigore-Feirat. Pentru fazani, Manuc, Mariam și Dimitrie Moruzi. Nicolae și toți ceilalți abia așteptau le vol du lièvre. Preotul înălță spre cer crucea și, în liniștea dimineții, rugăciunea lui fu acompaniată doar de clinchetul zurgălăilor prinși la piciorușele șoimilor. Încheie stropind cu agheasmă spre cer, spre pământ, spre începutul și mântuirea omului. Atunci Nicolae ridică olifantul. Scolioza lui era mai puțin vizibilă sub mantia roșie. Arăta ca un chipeș cavaler într-un moment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
clădire aproape ruinată. Așteptau, în speranța că va ieși cineva să-i întâmpine. Nu apăru nici măcar o slugă. Babic luă caii și îi priponi de craca unui copac din apropiere, apoi trase de mânerul care atârna lângă ușa de la intrare. Clinchetul strident al clopoțelului trezi câteva șoapte undeva, în spatele ușii. Peste câteva minute se auzi o cheie răsucită în broască și, în cadrul ușii deschise, le zâmbi însuși D’Autrey. În picioarele goale, îmbrăcat doar cu un fel de pijama din mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
laș de câte ori scapă condeiul pe jos. Atunci i se pare că aude un pas greoi, care amenință să-i zdrobească penița subțire ca un vârf de ac din care totuși, câte odată, se preling pe hârtie, patruzeci de litere cu clinchet autentic. De douăzeci de ani ridică o casă fără acoperiș. - Bun! zic eu, așa trebuie să fie casa creatorului. Dar cărămizile de împrumut și tencuiala umedă, miroase prea puternic a pământ și mucegai. - ăAllo, Mister Black! De ce aștepți cu pipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cocon aurit. Din el vibrează o melodie vaporoasă ce mă va legăna mereu. Din vraja acelor nopți, păstrez cascada sprintenă de râsete voioase, trupurile legănate în ritmul unui vals de Strauss, și mai cu seamă, acel ciripit de exclamații în clinchet, pornite ca din castaniete de cristal, ale copilelor blonde și cărămizii, cu ochii ca de diavolițe. E un farmec ce nu se poate reda, împreună cu patina singulară a clădirilor vechi și scunde, cu ferestrele lor, asemănătoare ochilor întunecați și triști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în localul acesta, din moment în moment. Fornăi tare și își drese vocea. Mulțumesc lui Dumnezeu că mustața mea filtrează puțin duhoarea aceasta. Glandele melc olfactive au și început să trimită semnale de alarmă. După un lung răstimp umplut de clinchet de pahare și zgomot de uși de frigider care se închideau în umbră, barmanul apăru din nou și le puse berea în față, prefăcându-se că i-o trântește pe a lui Ignatius în poală. Cei doi Reilly aveau parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
am ajuns la izvor, bătrânul mi-a arătat iarba coaptă, numai bună să te așezi pe ea.. --Uite aici e cel mai potrivit loc unde te poți aciua să citești în tihnă. La masă ai să mergi când îi auzi clinchet de clopoțel. Îți spun toate acestea fiindcă eu am să lipsesc o vreme... Sunt chemat la Înalt Prea Sfântul. Să dea bunul Dumnezeu să ajungem a ne vedea cu bine, dragule. L-am condus pe bătrân până la poarta mănăstirii, unde
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Și... atât. Mi-am strunit cât am putut gândurile și am pornit din nou pe căile necunoscute ale veacurilor ce au trecut peste Iași. Când soarele s-a oprit în crucea cerului, să-și tragă sufletul, a răzbătut până la mine clinchet de argint... M-am ridicat și, după ce am pus cărțile în ordine, am plecat spre chilie, cu nenumărate întebări în minte... Cea mai stăruitoare era cea privitoare la ființa care mă aștepta cu masa întinsă... Îmi imaginam că voi fi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cărți și am plecat pe malul iazului. Mi-am adunat cu greu gândurile și am citit până am simțit că soarele s-a oprit să mă întrebe dacă nu-i vremea să mă opresc, moment în care s-a auzit clinchet de clopoțel. În scurtă vreme, am ajuns la chilioara mea. O tocăniță de ciuperci aburindă, alături de felii de pâine pufoasă și ulciorul cu vin, mă așteptau cuminți pe măsuță... Totul ca în poveștile cu zâne bune... Când am plecat din
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
așeză pe pat, Înălțînd lumînarea pîlpîitoare. În lumina tulbure a flăcării văzu pentru o clipă, doar pentru o clipă, În oglindă, privirea Înspăimîntată a fiicei celei mici. (Daca nu erau chiar ochii ei Înspăimîntați.) Atunci alergă la dulap. Se auzi clinchetul cristalului. După care, zgomot de sticlă spartă. Doamna Brener se Întoarse ținînd În mînă o sticluță cu oțet sau apă de colonie ori săruri. Fetița ședea pe pat, trupșorul ei era convulsionat de spasme, ochii-i priveau În gol. Fetița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
auzise deja cum acel ofițer povestise la popotă: „Domnilor, tînărul Esterhazy a dormit buștean astă-noapte, fără suflare, de parcă-l așteapta Însurătoarea, nu execuția. Vă dau cuvîntul meu de ofițer! Domnilor, să-i aducem omagiul nostru!“ Atunci se auzi (el auzi) clinchetul cristalin al paharelor. Cin! Cin! Extazul morții, ca și autocontrolul Îl vor ține Încordat toată dimineața, Își va păstra sîngele rece prin rugăciune, cu Îndîrjire, cu dinții Încleștați, ÎnfrînÎndu-și viscerele și sistemul simpatic, În ciuda pornirii lor trădătoare, căci Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
spre bar și ridică un decantor de whiskey. Buzz schiță un croșeu în perete, oprindu-și pumnul în ultima fracțiune se secundă. — Povestește-mi despre Loftis, ce naiba! Ajută-mă să plec dracului de-aici! Sticla lovită de sticlă produse un clinchet, după care se auzi o respirație grăbită și urmară clipe de tăcere. Buzz se zgâia la perete. Hartshorn vorbi cu o voce spartă, moartă: — Reynolds și cu mine am avut doar... o chestie de moment. Ne-am întâlnit la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care duce spre Arroyo Pass, la zece mile spre sud de Mountainside. Un mare număr de avioane au trecut pe deasupra din zori. Dacă nu le-ați văzut, înseamnă că se mențin în afara zonei de vizibilitate a fermei. Asta-i tot. Clinchetul slab se repetă. Se așternu tăcerea. Anrella o întrerupse cu o voce încordată. - Lesley, cred că trebuie să revenim la realitate. Șocul lua proporții. Nu era vorba numai de copil, își spuse Craig. Era prea neclar, deși se surprinsese vizualizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
acasă. Da, inima mea e acasă.“ Își rotea șoldurile în cercuri perfecte. Aventurându-se din încăpere spre locul unde petrecerea începuse deja, prinse curaj datorită mirosurilor de biryani și kebab, fu încurajat de sclipirea hainelor elegante și a bijuteriilor, de clinchetul farfuriilor și al castroanelor pentru spălat pe mâini, de râsetele oaspeților care intrau în cort și de dulciurile apetisante care se prăjeau în ulei limpede chiar afară. Un covor roșu se întindea de la intrarea în cortul nupțial până la fântâna din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
VOCILOR MECANICE: "A FI ACUM ORA DOUĂZECI ȘI DOUĂ, 26 AUGUST, 2140 E.N.". PUȚIN MAI TÂRZIU, ACEEAȘI VOCE FĂCU CUNOSCUT CĂ "VREMEA A FI FOST RECE PENTRU LUNA AUGUST" ȘI CĂ "CERUL A FI FOST PUȚIN ÎNNORAT". SE AUZI UN CLINCHET DE TALGERE, URMAT DE ACELAȘI SUNET CA DE CLOPOT CARE DESCHISESE ÎNTREGUL RITUAL, DUPĂ CARE SE FĂCU LINIȘTE. MARIN, CARE FUSESE TOTAL CAPTIVAT DE CEEA CE VĂZUSE ȘI AUZISE, ÎȘI DĂDU SEAMA CĂ FATA SE UITA LA EL. PĂREA UȘOR MIRATĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
fi trebuit să fie luată ca atare, dar la fel trebuia să fie pusă problema și-n cazul refuzului lui Mike. Se părea că amândoi se pronunțaseră prea devreme. Jina a făcut un pas înapoi. Din cabană s-a auzit clinchet de vase, un alt hohot de râs, apoi o umbră a trecut prin fața ferestrei, după care a făcut cale întoarsă. Cineva s-a uitat afară, înspre grădină, iar Jina a simțit c-o ia cu frig. S-a gândit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o încăpere pătrată, cu pereții metalici, care avea încă o ușă drept în fața celei pe unde intraseră. Grosvenor ieși pe ușa aceasta, dar când Corl dădu să-l urmeze, usa i se închise în nas; în aceeași clipă, auzi un clinchet metalic înapoia lui: se închisese și cealaltă ușă. Când înțelese că fusese atras într-o capcană, Corl se schimonosi de ură, dar nu-și trăda prin nimic furia. Își dădea seama că reacționa altfel acum decât reacționase în ascensorul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să fie găsite în apropierea cuștii sale. Era singura lui șansă. Zguduit până în străfunduri, conștient de enorma greșeală pe care o săvârșise, incapabil să-și adune gândurile, Corl se întoarse în temnița lui, a cărei ușa se închise cu un clinchet metalic. Prin încuietoarea electrică începu din nou să circule curentul. Corl se făcu ghem, ca și cum ar fi dormit, căci auzise zgomot de pași și glasuri ațâțate. Deși cu ochii închiși, își dădu seama că cineva îl privea prin display-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
avea să devină fortăreața lui, în zilele rele ce se anunțau. Nu-și dădea prea bine seama ce măsuri puteau fi luate împotriva lui, dar era pregătit pentru orice eventualitate. La vreo oră după plecarea doctorului și a infirmierului, auzi clinchetul căsuței poștale. Era un mesaj din partea lui Kent, în legătură cu o ședință convocată, chipurile, "la cererea domnului Elliott Grosvenor". Mesajul cita din prima scrisoare trimisă de Grosvenor lui Kent, fără a pomeni nimic de cele întâmplate mai adineaori, și se încheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
îl întrerupse Grosvenor, încruntându-se. Dacă aș merge mai departe pe linia asta, unii dintre oameni ar ajunge să stea chirciți, ca în burta mamei... Dar acum? întrebă el apăsând pe încă o tastă, care declanșa un sunet ca un clinchet de clopoței. - Parcă aș fi iar copil și aș fi trimis la culcare murmură McCann. Tii, ce somn mi s-a făcut! Și, fără să vrea, căscă. Grosvenor deschise sertarul unei măsuțe de lângă instrument și scoase de acolo doua caschete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
încercau să înainteze sprijinindu-se de perete, dar înaintau foarte încet, căci mâinile li se înfundau în perete. - Ce-ai de gând să faci? îl întrebaă McCann. - Am de gând să-i adorm, uite-așa! Și apăsă pe-o tastă. Clinchetul de clopoței răsună la fel de slab ca și data trecută, dar oamenii de pe coridor se cufundară într-un somn adânc. - Asta se va repeta din zece în zece minute spuse Grosvenor, ridicându-se. Am instalat peste tot difuzoare care preiau sunetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nivel mental — Aiurea, Margotte, nu vorbi prostii. Nu te băga la nivelul mental. Îl farmeci. Te găsește exotică. Nu te angaja În discuții lungi. Lasă-l pe el să vorbească. Dar Margotte continuă să vorbească. Băgă iarăși fise. Se auziră clinchete și dăngănit. Nu Închise. Nici nu ascultă. Analizele suplimentare pentru Elya le interpretă ca fiind o tactică a doctorilor. Își apărau prestigiul dând impresia că Într-adevăr fac ceva. Dar Elya Însuși era doctor. Trăise apelând la asemenea gesturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a evada din viitorul imediat. Dar sesiză și altceva. Schimbarea multor chipuri la vederea celor treizeci de Apărători. Apropierea tropotelor de cal Îi făcea pe mulți pribegi să ridice privirile. Iar imaginea mantiilor albe cu semnul scutului și spadei și clinchetul ușor al săbiilor aducea ceva nou În expresia lor. O undă de speranță. Ca și cum, deodată, pribegia lor dobândea un sens. Ca și cum totul ar fi făcut parte dintr-un scenariu al apărării, iar acea apărare avea sorți de izbândă. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]