2,135 matches
-
nu sfânt... Căci astfel poți vedea mi șelia în care ne nevoim aici, noi dezmoșteniții, la hotarul barbari lor... - Având asemenea vinuri și asemenea rețete de plăcint e, puteți fi nefericiți? întrebă cu nevinovăție abatele, fără să izbutească a se clinti din loc. - Putem fi, căci nimic nu poate răscumpăra de zechilib rul nostru. Ai putut să te încredințezi că trăim, domnule de Marenne, într un loc unde nasc și trec vârtejurile lu i Dumnezeu ș-ale oamenilor; unde calamitățile stau
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
domnul de Marenn e. - Ești deci în stare de a mă înțelege și poți să mă compătimești. - Pot! întări abatele și vru să i dea un semn de simp atie și de legătură eternă între ei, însă nu se putu clinti din locul în care se afla. Se priviră amândoi ca din depărtări, întinzân d brațel e pe deasupra mesei, găsindu-se și strângându și mâinile. - Pot să-ți povestesc - întrebă cu ochii umezi Ruset - cum s a întâmplat această nefericire a
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
nou chipul acestei lumi, când s-a bucurat de apă și de soare, de pietrele calde și de mare, n-a mai vrut să se întoarcă în umbra Infernului. Nici chemările, nici mânia și nici amenințările divine nu l-au clintit din hotărârea lui. A mai trăit mulți ani încă, privind linia rotunjită a golfului, în fața mării strălucitoare și a pământului surâzător. Spre a-l supune, a fost nevoie de o poruncă a zeilor. Mercur a venit să-l înșface pe
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
mai târziu scoate revista „Floarea de foc” (1932-1933, 1936) și este directorul ziarului „Credința” (1933-1937). Cu o psihologie febrilă, cu un temperament inflamabil, sceptic în privința capacității filosofiei și științei de a formula adevăruri esențiale despre existență, dar având o încredere neclintită în posibilitatea de cunoaștere prin revelație, T. a devenit un contestatar tot mai vehement al modului de viețuire contemporan. Apropiat, inițial, de cei mai de seamă frondeuri „bântuiți de patima de foc a Duhului înnoitor” (Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Emil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
concentrăm pe modul cum ne tratează aceștia. Când suntem bogați sufletește, ne credem imperfecți și nesemnificativi, de neluat în seamă; ne concentrăm pe sărăcia noastră sufletească (pe nevoință și smerenie). ... Și când ne gândim că singura bucurie fundamentală, profundă și neclintită în viață este copilul. Orice lucru neîngrijit se strică. Lumea (ne) cere mereu să o îngrijim. Atât de mult vom ajunge să ne grăbim, încât picioarele ne vor deveni - la un moment dat - inutile, dacă nu, chiar, un impediment sau
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
se folosească de propria lor rațiune sunt egali din punctul de vedere al capacității de a discerne între bine și rău. Rațiunea morală comună este în măsură să ofere un răspuns la întrebarea „Ce trebuie să fac?”. Prin încrederea sa neclintită în discernământul moral al omului de rând, Kant ni se recomandă și astăzi drept un autentic democrat.10 Împotriva asigurărilor insistente ale lui Kant că principiul suprem al moralității este ferm ancorat în rațiunea morală comună se poate obiecta și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cât mai mult bine a fost una eroică. Nu este însă vorba de eroismul unei fapte unice, singulare, ci de un eroism mai puțin spectaculos și impresionant, dar într-un fel de unul care cere mai mult, de eroismul consecvenței neclintite cu principii liber asumate asupra vieții bune de-a lungul zilelor, lunilor, anilor și deceniilor, în cenușiul vieții de fiecare zi. NOTE 1. Immanuel Kant, Religia în limitele rațiunii pure, ed. cit., pp. 90-91. 2. Ibidem, p. 87. 3. Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
dezordonat. Așa Încât ceea ce numim enthousiasmos pare că rezultă din combinația a (F) două impulsuri simultane sosite din partea sufletului: unul datorită acțiunii la care este supus, iar celălalt datorită stării lui naturale. Este imposibil să mânuiești corpuri inanimate 3 și de neclintit, În contrazicere gravă cu natura lor. Să luăm un exemplu: mișcarea cilindrului, rostogolirea unei sfere sau a unui con, căderea unui cub. Un alt exemplu: să cânți la liră melodia care se cântă la un flaut; sau la o trompetă
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
obiect pe care poate conta, adică a unui „obiect intern bun”. Dar această pierdere nu este nici acceptată nici chiar recunoscută totdeauna. Atunci când „obiectul intern bun” n-a devenit destul de solid încât să-i permită adolescentului să aibă o încredere neclintită în acesta, orice pierdere riscă atunci să-l dirijeze, în cel mai bun caz, spre o neglijență, o absență niciodată satisfăcută sau, mai rău, spre un „obiect intern rău” persecutor, făcut responsabil de starea de rău. Într-un anumit număr
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Ondine ar fi dibuit oriunde un punct slab dacă și-ar fi pus mintea, la fel cum, de partea lui, Ian al ei ar fi găsit probabil pretutindeni un punct solid. El nu-l cerea, ca Arhimede cel gata de clintit universul, ci-l găsea copilărește de inocent, după care, în loc să strige "Evrika!" păstra discret secretul descoperirii; din câte pricepea ea, asta-l făcuse să pară subversiv. Dar socotea că și vinovați de subversiune oamenii pot fi iubiți; nu ține de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
-o vraiște, de nu mai știa dacă se găsește înăuntrul sau în afara sinelui său, nici cine era ea de fapt și ce voia de la viață. Adevărul cu neputință de admis era că asediul lui foarte exotic - nu prin ziduri, ci clintind zmeiește zidurile din temelii întru reașezarea lor - îi amenajase în ființă spații mult mai primitoare și promițătoare decât ar fi putut-o face singură, sau vreun altul oarecare. Adânc înăuntrul ei șerpuiau acum obscure culoare chemătoare și se insinuau răspântii
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
grozăviei. Domnea în ea liniștea profundă a foselor marine abisale, la care zbuciumul stihiilor nu răzbește; regina sacralizase locul prin abstragere. Violul divin nu întâlnise în cale decât trupul unei imense și serene absențe cvasi-divine, ce-l absorbise majestuos de neclintit. Mai mașinală decât mașinăria, mai neînsuflețită ca neînsuflețitele din născare, mai absentă ca divinitatea absentă a atenienilor - astfel sărise Pasife în gol din calea taurului lui Poseidon după ce el îi țintuise, neînduplecat, trupul de propriile-i limite cu virilitatea-i
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fără nume o prinsese cu mâna în buzunarul lui cel mai secret, și nu ca să-i șparlească ceva, ci ca să-i îndese pe șest o imensă bancnotă de încredere în sine. Și-acum acest membru-fantomă al ei se pusese pe clintit din temelii toată zidăria lui lăuntrică, întorcându-i lumea cu susu-n jos. O imperceptibilă atingere reverberată nefiresc de spațiul lui interior, intrată în rezonanță prin galerii neexplorate ale sinelui și amplificată primejdios. Ce modificare de densitate aduce un membru-fantomă scufundat
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
născare. Îi vorbi, bineînțeles, mongola veche, la care ea îi răspunse ascuțit, cu păsări de pradă cântătoare. Doar lovitura talazului naște cu adevărat albatrosul. Într-un târziu, lăsă din gheare femeia pe perna de alături. Multă vreme ea nu se clinti de lângă el, căci, abia adusă pe nou-născuta lui lume, reperele și reflexele îi lipseau cu desăvârșire. În plus, somnul fără vise în care intrusul părea cufundat o strivea cu masivitatea lui impunătoare, de sculptură minimalistă. O imensă liniște răcoroasă se
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
IX-lea și al X-lea ? Tabloul pe care-l înfpțișează D. Drăghicescu, în lucrarea amintită deja , nu este deloc încurajator: „Completați aceste însușiri prin formalismul fățarnic, gol și cu desăvârșire superficial, al credinței lor religioase, cu credința adâncă și neclintită în nemurirea sufletului, în viața viitoare, cu tot cortegiul de prejudecăți și superstiții religioase păgânești și bizar, veți avea portretul românilor din veacurile al IX-lea și al X- lea” . Să nu uităm că s-au scris multe cărți despre
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
căpătării domniei. În cartea lui Constantin Mavrocordat din 1742, de întărire a dreptului Episcopiei de a-și stăpâni moșiile se zicea: „și oamenii pe care i-au apucat banii steagului pe moșiile Episcopiei să nu fie volnici nici unul a se clinti din loc". adică să rămână locului și să-și plătească banii datorați steagului domnesc. Mucarelul. Domnul Cantemir, în Descrierea Moldovei, spune că mucarelul era taxa pentru înnoirea domniei. Se aplica la fiecare 3 ani și se chema „mucarelul cel mare
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
membru corespondent al Academiei Române, iar la 7 iunie 1919 avea să devină Onorariu al Academiei. „Domnilor colegi, salut, în numele Domniilor voastre, prezența în mijlocul nostru a domnului I. Uban Jarnik, care în sesiunea actuală, pentru serviciile aduse limbii române și pentru dragostea neclintită față de neamul românesc, a fost proclamat, cu unanimitate membru de onoare al Academiei Române, după ce fusese de 40 de ani membru corespondent. Rog pe domnul Jarnik să ne păstreze mai departe aceeași caldă prietenie cu care ne-a întreținut aproape jumătate
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
îi transformă existența în minune și lumea în paradis. Trandafirul sălbatic (1978) reconfigurează tema eroului anonim care supraviețuiește tocmai prin modestia sa încrâncenată, condiție evidențiată de o alegorie în care arborilor prăbușiți de topoare li se opune „trandafirul sălbatic” ce „neclintit rămâne” și „se apără cu spinii”. Ajuns aici, R. își alcătuiește prima retrospectivă lirică, Nordul obiectelor (1979). Pasul următor este Accente (1981), o culegere totuși eterogenă, în care autoportretul se estompează, tonul e mai blând, confesiunea răzvrătită devine notație aparent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
nu erau purceluși din aceia grași și rozalii, atât de vesel reprezentați pe siglele fabricanților de mezeluri, ci ditamai porcii, care depășeau cu mult un chintal și care ar fi mâncat de viu pe oricine ar fi vrut să-i clintească stăpânei fie și un fir de păr. Doamna le-a dat gărzilor sale dragi și feroce nume fermecătoare. Se numeau Nif-nif, Naf-naf și Nuf-nuf, ca în poveste. Contesa cunoștea engleza, latina și greaca, așa că a hotărât să-și îmbogățească vasta
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
nici un beneficiu, pentru că nu vor produce o restaurare „acceptabilă” a stării de sănătate. Cu alte cuvinte, ceea ce medicul apreciază drept inutil poate să nu fie privit la fel de către un pacient sau decidenții surogat. În consecință, dacă un pacient rămâne de neclintit în solicitarea unei anumite intervenții și dacă intervenția este în acord cu valorile și scopurile sale, atunci cererea ar trebui onorată. Totuși, dacă implementarea intervenției violează conștiința medicului, atunci acesta ar trebui să aranjeze transferul îngrijirilor de sănătate într o
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Maura-Gabriela Felea, Liana Rada Borza, Cristina Gavrilovici () [Corola-publishinghouse/Science/91973_a_92468]
-
Trebuie să apere poziția de pe care a pornit inițial și la fel trebuie să facă și partea adversă. Nici una dintre părți neputând să se retragă sau să avanseze, apare un „fals război” al pozițiilor. Ambele tabere se înfruntă fără a clinti, fiecare știind că cealaltă nu poate să cedeze și nu o va face. Pentru a oferi publicului impresia că fac ceva, trag în aer cu gloanțele oarbe ale cuvintelor, care explodează cu zgomot și, după cum știe toată lumea, nu au țintă
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
dărâmaserăm împreună cele mai mărețe imperii ale culturii. Și asta ne făcuse bine. Îmi place să trăiesc cu credința că pagina aceea nimicitoare din Jurnal nu a fost doar un act de cruzime comis în public, ci că ea a clintit ceva în resorturile lăuntrice ale ființei sale. Poate chiar i-a tăiat viața în două, făcându-l să se despartă de Petru cel boem, de risipitorul harnic care era, și care nu putuse pune laolaltă nici măcar câțiva 12 bănuți din
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
la țărm. Între timp, în noaptea dintre a doua și a treia zi a ostilităților, căpeteniile trimiseseră o delegație la Ahile, ca să-l determine, în schimbul restituirii lui Briseis și a multor altor daruri, să reintre în luptă, dar Ahile rămâne neclintit în hotărârea lui. Acum însă, văzând dezastrul, se lasă înduplecat de Patrocles și îl trimite, în locul lui, și îmbrăcat în armura lui, să întoarcă soarta războiului. Dar Patrocles moare de mâna lui Hector, iar Ahile se hotărăște în sfârșit să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ca a lui și se oprește, ca în fața unui râu ieșit din albie, înspumat și crâncen, peste care nu poate trece și trebuie chiar să dea înapoi și, de spaimă, să fugă. În schimb, când ai putere, înduri și rămâi neclintit: ca norii grei și nebătuți de vânt, ca un stejar înalt cu rădăcini vânjoase și adânci, ca un pinten de deal care abate apele puhoaielor sălbatice către câmpie, ca o stâncă izbită de nesfârșite valuri; sau ca un măgar îndărătnic
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
lui Patrocles, iar de caii nemuritori ai lui Ahile el se îngrijea cu drag, scăldându-i, ungându-le coamele cu untdelemn. Iar caii aceștia, nemuritori cum sunt, când Patrocles, străpuns de Hector, 83 cade mort, nu mai vor să se clintească din loc, rămân ca de piatră, piatra a două veșnice monumente funerare, cu capete aplecate până la pământ, cu coamele în pulbere; numai că, de durere, plâng cu lacrimi fierbinți. Îl iubeau toții aheii, cu Menelau în frunte, care, împreună cu Nestor
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]