1,296 matches
-
văzduhul irizat, apoi se prăvăli cu zgomot înapoi în adîncuri. Azvîrlite la o înălțime de treizeci de picioare în aer, apele scăpărară o clipă ca niște fîntîni arteziene, apoi se sparseră într-o ploaie de fulgi, lăsînd un cerc; care clocotea ca laptele proaspăt, în jurul trupului marmorean al balenei. Ă înainte! răcni Ahab, iar ambarcațiunile se avîntară la atac. Dar, înnebunită de harpoanele din ajun, ce-i chinuiau trupul, Moby Dick părea posedată de toți demonii alungați din ceruri. Lungile șiruri
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
curent de aer rece, sănătos, o prevestire a transformărilor și răsturnărilor pe care viața socială le impune, transformări Împingând istoria oamenilor pe trepte tot mai Înalte, către o viață mai bună. Este vorba de sentimentul de revoltă Împotriva exploatării care clocotește mocnit În mintea și În sufletul oamenilor, izbucnind cu furie În scenele răscoalei din 1907. Pentru prima dată În istoria literaturii noastre conștiința țăranului sărac este redată În complexitatea și bogăția ei de nuanțe. Nu sunt puține romanele literaturii noastre
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
rost În vise și himere. (Ă)./ Din veac creștea spre el mereu/ Un murmur fără nume/ Zadarnic lanțul lung și greu Cerca să Îl sugrume -/Revoltă aprigă mustea Jăratecul sub spuză!/ În beznă se ivise-o stea - Râvnită călăuză./ Poetul clocotea acum De vajnic dor de viață/Setos să Își deschidă drum Prin caerul de ceață;/Și despicând Într-un târziu Însingurării zidul,/În minte Îi pătrunse viu Cu torțe mii - Partidul,/În rând cu trudnicii, porni Cătușele să sfarme/ Și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Pacea războiul îl va-nfrânge. Tu intră dar, în rând, și hai, Pe stângul bate grabnic pasul! E Unu Mai. De Unu Mai Din inimă să-ți fie glasul! Poezia aceasta se caracterizează în general prin versuri care, dacă nu clocotesc de patos, nu sunt în orice caz lipsite de el. Poetul nu își cântă discret cântecul de armindeni, ci scandează un marș hotărât. Este izolată această izbucnire de patos a lui Aurel Rău? Nu! O dovedește Cuvântul lui Blag Zenovie
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
care năzuiește, nu din unghi temperamental, ci ca expresie limpede a unei poziții de militant: Vreau să știu cânta în cântec Ca Beniuc, ca toboșarul Vremurilor ce-or să-mplânte Tot mai sus, stindard ca jarul. Versurile tânărului poet nu clocotesc de tumultul și bărbăția demnă, ostentativă cu care poezia lui Mihai Beniuc ne-a deprins. Nu din acest punct de vedere a învățat Florin Mugur de la dascălul său spre a cărui artă declară că aspiră. Versul lui Florin Mugur e
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
capului. Când reapăru pe celălalt mal, acoperit de bulbuci de spumă, soldații se năpustiră pe urmele lui, iar timpul se precipită, pentru a recupera parcă întârzierea. Țeava unei mitraliere de pe un mirador se îndreptă frenetic spre ei. Spuma se însufleți, clocoti de gloanțe. Trăgătorul se agita în cușca miradorului, luptându-se cu unghiul mort. Cu siguranță, asaltul din direcția aceea nu era prevăzut. Soldații se năpustiră spre sârma ghimpată. Și, ca întotdeauna în luptă, totul se sparse în fragmente tot mai
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
teamă, care se ascunse într-una din cutele acelui zâmbet silit. Înainte să ajungă la poarta cu grilaj, un câine voinic, dar foarte tăcut, veni să se așeze între noi, îndreptând în direcția mea întreg corpul său lung și musculos, clocotind de o energie greu de stăpânit. Vinner mă lăsă să intru, zâmbind mereu, făcând ochii mari și trăgând aerul pe nări, ca o persoană deranjată din primul somn al nopții. — Știți, aici, în Occident, dacă cineva se prezintă la locuința
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cu mirare și spaimă. Unul dintre simbolurile esențiale este seceta, ca în acest tablou antisămănătorist: „Pregătesc femeile mâncarea de amiază; / o fierb cu plămânii și o-năcresc cu sudoare. / Zeama de cartofi cu zăr de oaie, / o bucă de porc clocotește-ntr-o oală albastră. / Oasele scârțâie-holdă pe deal, / ulii pândesc puii de sub cloște, / Cașii în plase de cânepă se coc pe-acoperișe, / Iulie, gol, puturos, se scaldă-n toate fântânile.” La intrarea în acest infern al vieții, avertismentul dantesc al lipsei
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
întări cu hotărâre moșul, clipind din ochi. Își făcuse socoteala că, în actele oficiale, cuvântul „barabule” nu poate fi întrebuințat. VACA Sunător ca sticla, grâul copt e plin de lăcuste care sfârâie zorite în timp ce, alături, păpușoaiele tac. într-un trifoi clocotește prepelița iar ciocârlia cântă în slava cerului. Soarele de după-amiază luminează peste asfințit cu o lumină blândă deasupra spicelor plecate. Vâjâind, trec doi corbi prin văzduh : vju-vju-vju La fântânița lui Costan țârâie un pui de vrabie. Deasupra vitelor se rotește
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
savantă a biroului. Dar, stând și așteptându-l pe doctor, am devenit conștienți de o tulburare tăcută În jurul nostru. Era ca și cum ne-am fi uitat În pământ, și am fi remarcat brusc că mișună de furnici. Biroul liniștit al doctorului clocotea de activitate. Prespapierul de pe biroul său, de exemplu, nu era un bolovan simplu, inert, ci un Priap mititel, cioplit În piatră. La o examinare mai atentă, miniaturile de pe pereți și-au dezvăluit și ele subiectul. Sub corturi galbene de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sub apă. Am văzut chipurile care se uitau la mine și am văzut că nu erau dezgustate. În seara aceea m-am distrat În bazin. Și totul mi-a prins bine - Într-un fel. A fost terapeutic. Înăuntrul lui Hermaphroditus clocoteau tensiuni vechi, Încercând să-și găsească soluția. Traumele din vestiar se ștergeau. Rușinea de a avea un corp diferit de alte corpuri trecea. Senzația de monstru se stingea. Și, o dată cu rușinea și cu ura de sine, se mai vindeca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sunet, dar nu a venit. Până acum nu eram supărat. Nu aveam nici un motiv. Eram doar curios. Curios să știu cine era aici, la chemarea cui. Acum, că aflasem, eram furios, turbat de mânie. Dar oricât de mult ar fi clocotit mânia în mine, nu îi puteam îngădui să iasă fără un motiv bun. Știam de ce fuseseră convocați toți aici. Cancelaria era simbolul puterii profesorilor. Ce alt loc era mai bun pentru a face o declarație de putere, decât acesta? Puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
colțul lui, destins, ca un motan mare ghiftuit. — La ce copil vă referiți? — Păi... cel născut de Hélène... Fiul meu... Fără să vrea, rostise acest ultim cuvânt cu mândrie. — Pretindeți că a avut un copil cu dumneavoastră? — Da, Philippe... Lecoeur clocotea. — A reușit să vă facă să credeți că... Dar interlocutorul lui, răbdător, răspunse: — Nu m-a făcut să cred. Am dovada. — Ce dovadă? — Copia actului de naștere. — Emis de primăria din Mesnil-le-Mont? — Bineînțeles. — Și numele mamei este Hélène Lange? — Evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ar sări peste cal. Îi zâmbește duios. Așa că lasă-mă pe mine să le ofer un banchet bărbaților, iar tu invită le pe fiicele și soțiile lor. Livia pălește sub palma umilinței. Își pleacă totuși fruntea, supusă, deși sufletul îi clocotește de mânie. Are însă o altă victorie de câștigat, mult mai importantă. CAPITOLUL II În picioare, cu snopul de tăblițe așezate pe masa din fața lui, Iulius Ianuarius întoarce preocupat scândurelele cerate din lemn de arțar, legate cu sârmă între ele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-l lămurească ce așteaptă de la el, îndrăznește: — Senatorii ca senatorii, nu se împiedică ei de mine, și nici eu de ei... Augustus încuviințează mulțumit. — ...dar cavalerii știu că sectorul financiar le este rezervat, șoptește secretarul. În momentul următor, vocea îi clocotește de indignare: — Și se împăunează cu asta, stăpâne! Augustus face o strâmbătură mirată. — Vin și-mi dau peste nas cu salariul care-l primesc de la Măria Ta, se vaită șeful cancelariei. Aproape îi dau lacrimile. — Cum să mă iau în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se ascunde în spatele draperiei subțiri. Gallus, soțul ei. Numai el putea ticlui o asemenea murdărie. Stă acolo și-i spionează reacțiile. Își impune să avanseze cu pași calmi și măsurați. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar pe dinăuntru clocotește. Ce-și imaginează? Că o asemenea obscenitate o poate excita? Că va sări de gâtul unui tânăr care se masturbează? Cât primitivism mental și sentimental la acest om! Pentru el nimic nu are mai mult preț - în afara banilor, bineînțeles - decât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pusio mârâie îmbufnat: — La noi, trădătorii și fugarii de oaste sunt spânzurați de co paci. Dar ceea ce văd eu aici, la Roma, nu sunt lupte, nici măcar vânătoare adevărată, ci măceluri inutile. Respiră adânc: — Inutile și josnice. După o secundă, indignarea clocotește din nou în vocea lui: — Chiar crezi că îți trebuie coaie ca să ucizi cu săgețile sute de animale nevinovate, să ți bucuri inima auzindu-le răgetele de durere și să îneci arena într-o hecatombă? Răbufnește și mai aprig: — Noi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Dușmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste; N-avem oști, dară iubirea de moșie e un zid Care nu se-nfiorează de-a ta spaimă, Baiazid! " Și abia plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai sbucium! Codrul clocoti de sgomot și de arme și de bucium, {EminescuOpI 148} Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă; Călăreții împlu câmpul și roiesc după un semn Și în caii lor
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mulți samurai de țară și-au pierdut domeniile pe care le aveau din moși strămoși și au primit în schimb pământuri sălbatice și sterpe hotărâte de Sfatul Bătrânilor. Oricâte petiții au trimis samuraii, n-au primit răspunsul așteptat și nemulțumirea clocotește acum în ei. La fel ești și dumneata, la fel sunt și eu, și Tanaka, și Nishi. Așa că dintre nemulțumiți ne-au ales pe noi patru și ne-au poruncit să plecăm în călătoria asta grea. Dacă o să pierim pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unchiul, vărul și alte rude ale sale, care ascultau cu sufletul la gură. „Oh, mulțumescu-Ți Doamne!” zise el încleștându-și mâinile pe genunchi. „Toate lucrările Tale sunt bune. Ai avut într-adevăr nevoie de mine.” Ciudat, dar bucuria nu-i clocotea în suflet ca un șuvoi, ci îi inunda încet tainele sufletului așa cum valurile scaldă țărmul. Avea chiar impresia că această hotărâre fusese statornicită cu mult timp înainte și că el însuși se așteptase la o astfel de hotărâre. — Înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
încheieturile mâinilor cu sfoară și m-am rugat: „Facă-se voia Ta.” În timp ce mă rugam astfel, mi-am dat seama că palmele, așa cum izbutisem eu să mi le leg, erau umede. Încercam din răsputeri să-mi înăbuș simțămintele care-mi clocoteau în suflet. În clipa aceea am băgat de seamă că în prag stătea cineva. — Ce s-a întâmplat, senior Hasekura? — Senior Tanaka... răspunse el încet fără să se clintească, și-a luat viața. Hasekura rostise aceste cuvinte de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
marea. — Atunci... înseamnă că însărcinarea noastră... Nu mai aveți nici o însărcinare. Samuraiul se lupta să-și stăpânească tremurul genunchilor. Își înăbuși strigătul de furie și geamătul de pe buze. Își strânse pumnii și îndură tristețea și părerile de rău care-i clocoteau în suflet. Seniorul Tsumura le spunea nepăsător că toată călătoria lor n-avusese nici o însemnătate și că nu folosise la nimic. Și atunci, ei pentru ce străbătuseră acele deșerturi nesfârșite din Nueva España, pentru ce rătăciseră prin Spania și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
valea noastră toată viața, râse dinadins samuraiul schimbând vorba. Valea este casa noastră! Trecuseră prin țări nenumărate. Străbătuseră mări întinse. Totuși, în cele din urmă se întorseseră aici, unde nu se găseau decât pământuri neroditoare și sate sărace. Acest adevăr clocotea din ce în ce mai tare în inima samuraiului. Socotea că era mai bine așa. Lumea largă, țările nenumărate, mările întinse. Însă, oamenii erau la fel pretutindeni. Peste tot se duceau bătălii și se foloseau șiretlicuri și viclenii. La fel stăteau lucrurile și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se întindea până unde se terminau casele cu acoperișuri de stuf. — Părinte, iartă-le lor! zise părintele Carvallo și cu acest verset se opri din cântat. Că nu știu ce fac. La ieșirea din acea așezare, vântul se înteți dintr-o dată. Valurile clocoteau zbuciumate în golf. Nu se vedea nici o barcă. Niște pini pricăjiți plantați în pâlc ca să ațină vântul tremurau ca niște pitici. În depărtare se vedea un gard din pari de bambus. Alături stăteau și aici aliniați niște pedestrași cu puști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
are breton și pistrui un milion și este din Sighișoara. Ne-am și împrietenit și-mpreună am construit cel mai minunat castel, cu un turn pe care am pus un steag mititel. Astăzi însă stăm acasă, fiindcă marea-i supărată. Clocotește înfuriată ca magiunul, pe care-l fierbea bunica în ceaunul ei cel mare. De acuma marea-i neagră, valurile ca de spumă parcă-s căpcăuni cu barbă. Soarele de frica lor s-a ascuns și el în nori. Plouă, plouă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]