7,569 matches
-
la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale“ din București. A fost directorul Teatrului „Nottara” pînă în 2011. A jucat atît în piese de teatru pe scenele naționale, cît și în producții cinematografice celebre, precum De ce trag clopotele, Mitică?, Buletin de București, Asfalt Tango, Cum mi-am petrecut sfîrșitul lumii, Legături bolnăvicioase sau Filantropica. A mai publicat: Șugubina (1977), Scaunul de pînză al actorului (1985) și În Bucureștii de odinioară cu Mircea Diaconu (1998).
Viața pare mai frumoasă când îți citește Mircea Diaconu. Unde îți dă întâlnire () [Corola-journal/Journalistic/44904_a_46229]
-
urechea oamenilor, începură să chirăie și să piuie zvârlind pădurii și câmpiei mii de semnale scurte, agitate, zburătăcind de ici-colo, ca-n preajma unei furtuni. Adunându-se în stoluri, se înălțară cu foșnete grele umplând văzduhul de dangăte ca de clopote. Norul zburător întunecă cerul. Lumina stelelor păli. Trupul ei se umplu de dorul desprinderii de pământ. Ar fi vrut să zboare. Să se înalțe. Cu păsările. Poate de asta, trupul ei, în noaptea aceea, toată noaptea cât se perpeli fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
uitându-se la ea ca la o zână, și din ziua aceea feciorul ei nu mai era al ei, i-l vrăjise și i-l luase zâna cea crudă și luminoasă, și după isprava asta neisprăvită au început să bată clopotele, și după clopote, tunurile, și stăpânirea a pus ochii cel dintâi pe băiatul ei învățat, și gata! El într-o parte să facă poduri, să umble războiul pe podurile lui, și Alexandru cu jidovcuța în cealaltă parte, unul la răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ea ca la o zână, și din ziua aceea feciorul ei nu mai era al ei, i-l vrăjise și i-l luase zâna cea crudă și luminoasă, și după isprava asta neisprăvită au început să bată clopotele, și după clopote, tunurile, și stăpânirea a pus ochii cel dintâi pe băiatul ei învățat, și gata! El într-o parte să facă poduri, să umble războiul pe podurile lui, și Alexandru cu jidovcuța în cealaltă parte, unul la răsărit, altul la apus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
își făcu loc până lângă Miluță și Irina: Copii, ah, ce bine că vă-ntâlnesc! Nu l-ați văzut pe prefect? Hei, oameni buni! strigă Miluță. Cine l-a văzut pe prefectul orașului? Ha? Ce? gâlgâi o voce ca un clopot de biserică. Prefectul!? Burjui! S-a zis cu el! Te pomenești că l-au și arestat, se sperie Miluță. Nu se poate! strigă Cerboaica. Acu un ceas m-am despărțit de el. Ce-a fost am văzut, ce-o veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
veghe, bine organizate, care semnalizau prin focuri aprinse, apropierea inamicului. În satul Straja din Bucovina, toți locuitorii apți de a purta arme erau împărțiți în trei grupe pentru a supraveghea cele trei poteci, asigurând paza așezării zi și noapte. Un clopot și o toacă, lângă un stâlp înalt, bine fixat în pământ, uns cu rășină și învelit cu paie, se afla la fiecare trecere. La ivirea dușmanilor străjerii trăgeau clopotele și dădeau foc paielor, care datorită rășinei ardeau vreme îndelungată răspândind
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
supraveghea cele trei poteci, asigurând paza așezării zi și noapte. Un clopot și o toacă, lângă un stâlp înalt, bine fixat în pământ, uns cu rășină și învelit cu paie, se afla la fiecare trecere. La ivirea dușmanilor străjerii trăgeau clopotele și dădeau foc paielor, care datorită rășinei ardeau vreme îndelungată răspândind mult fum. Când pericolul era mare, porunca domnească pentru mobilizarea armatei se făcea cunoscută în toate părțile, prin curieri speciali și prin dregători locali ai administrației de stat. Aceștia
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
mare, porunca domnească pentru mobilizarea armatei se făcea cunoscută în toate părțile, prin curieri speciali și prin dregători locali ai administrației de stat. Aceștia foloseau cai foarte buni pentru a se deplasa ușor și repede, diferite semnale, ca sunete de clopote, de buciume, dar mai ales, focuri aprinse pe înălțimi. Cu asemenea mijloace, porunca domnească era cunoscută în cel mai scurt timp tuturor locuitorilor țării. Astfel, în timpul lui Vlad Țepeș(1448, 1456-1462, 1476) se puteau aduna fără greutate 30.000 de
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
un om înalt, cel mai înalt om din lume. Se furișase tiptil ca un motan încălțat. "Teatrul e pustiu", rosti. Aș putea semnala doar existența lui Barbă-Rară, figurantul care a uitat să plece acasă, el doar, într-un colț, sub clopot de alamă. Dar veghind peste atelierul acesta, Barbă-Rară, cu amnezia lui, a devenit un strigoi și jumătate. Nu te mira, eu sunt doctor, medicul teatrului. Am văzut cum șovăiai pe scenă, cum te clătinai ca un om lovit sau beat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
criză acută a respecti velor sisteme de resurse. Principala destinație a pădurii era creșterea animalelor. Pășunatul în pădure se făcea fie cu pază, fie fără pază - caz în care sătenii obișnuiau să lase animalele libere în pădure toată vara cu clopote la gât pentru ca toamna să poată fi găsite mai ușor. Pășunatul în pădure era puțin reglementat sau chiar deloc, ceea ce înseamnă că nu existau reguli de acces foarte dezvoltate. Reguli de cuprindere destul de stricte apar însă cu privire la practica suplinirii lipsei
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
la care eu am făcut așa: pârț! Așa e el legiuitor și stăpân cum sunt eu popă în cartier. Nu e om, Kant. N-a reușit să fie om cu toată subtilitatea lui. Iar badea Gheorghe, care se sincronizează cu clopotele de la biserică, e laureat al premiului Nobel pe lângă Kant. Eu am citit Critica rațiunii pure ca student și am înlemnit de emoție. Acum am față de ea, ca mistic biblic, considerația pe care am avut-o față de Informația Bucureștiului. Dar a
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
intrată în derutată, când moare!? A murit și satul? În satul meu, câinii nu mai latră, cocoșii nu mai cheamă diminețile. Noaptea nu mai ți-e teamă că vin din cimitire fetele tinere și alte stafii în chip de mire. Clopotele în biserică bat mai rar, bătrânul nu mai are putere; așteaptă ziua de miere și colacii și răchia tare și vinul; dintre toți a rămas vecinul. S-a deșirat ochiul satului spre soare și spre lună, nimeni nu mai citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
lumea lui de slavă, strălucitoare și suavă. Azi la cimitir eu și Minel am fost întâmpinați de iarba crescută înaltă și păgân împodobită cu flori răstignite în miresme, Imnuri înlăcrimate păreau crucile cu fața brăzdată de ploi. Este vecernie și clopotul nu bate. M-am reîntors la casa lor, să mai respir aer de biserică și de omenie, Doamna va aduce dulceața aromată de gutuie. Acum stau amândoi acolo sus, cerul verde ca iarba urcă, boaba de mercur neliniștită ca sufletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
din icoană și vechea cetate Silena și Lida cu sfântul mormânt al războinicului. Un nume măreț a lăsat omenirii și tu l-ai purtat peste anii ce-au fost cu ochii de jar cu umbre de argint ce au atins clopotele care în vreme s-au stins! Recuzita teatrală Recuzita teatrală se rotește în scene în ritm albastru de desene; erau seducătoare, aveau umor când se tânguiau! Figurine de ipsos, sarcofage, turnuri argintii mărgele, rochii de voal și de mătase, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
strâns amintiri inelate; în al doilea joc din loc în loc schimbate, din carul de carne în cel de foc. Uneori întârziem să intrăm în moarte, nu se știe de ce, poate de teamă, nu prea avem ce să mai spunem sub clopotul greu de aramă. Stare în timpuri căzute simultan peste noi în salt, înalt acoperă talerul amiezii liniștit și lucid! Fără dimineață, fără noaptea de jar, rămâne doar gustul amar. Intrăm față-n față, distant, fără mângâieri. Fără ochi, pleoape părăsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
jur, camerele au înghețat, ferestrele și gardul le-au încorsetat cu un brâu opac, cerul s-a ascuns dincolo de veac. Ce o să prind din acest frig oracular, oprit peste vreme, ceasul a înțepenit acele nu mai sar în turnul bisericii clopotul bate mai rar, fără muzică și fără credință; spaima face ocol. Nu va fi nici un sfârșit, decât pentru noi, uitați de toți aici pe pământ, de zei și de zâne absurd de frumoase. Ei sunt veșnici în lumea lor cântând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cetate bătrână de mii de ani; dar nu s-a putut, sufletul a rămas singur și mut, în fața întâmplării tragice pusă în scene magice și atroce. În cercuri ermetice s-a închis, Isus a lăsat iubirea în cetate. De atunci clopotul și toaca va bate prin timpi, prin fața noastră, cei condamnați la o moarte mică și veșnică. * * * N-a fost o întâmplare că a plecat! trebuia mai demult și azi nu eram acasă, ci undeva în lume, într-un oraș, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
la vânătoare urcă sus, la margini de lumi, fără soare în oglinzile mătuite de brumă. Pădurea și cerbii au pierit în apele negre ale ierbii, spunea Dan, poetul, au tot crescut în nămol lăsând în lumină un gol. Când bat clopotele la Athos, se înalță în cer mănăstirile, cetăți ale credinței, harfe de voal, lumini de cristal își schimbă culoarea de ceară, de opal, întunecate ca marea. Călugării și strămoșii se roagă pentru noi, rămași să scriem ce ei au uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
m-a cuprins peste gleznă și a urcat până sus, până m-a îngropat. * * * A trebuit să învăț să trăiesc alături de cei din jur! A fost greu să zâmbesc, când eram absentă ca sunetul gol, rămas în balans în aceleași clopote oprite în dans: când cu fața spre cer, când spre pământul de fier. Un vânt prelins domol mai adie în povestea rămasă în sertarul biroului acasă. Uitată, cu paginile ruginite, fără făptură gura mută, ce să mai spună bântuită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Uitată, cu paginile ruginite, fără făptură gura mută, ce să mai spună bântuită de păcate, de plăceri și înfrângeri? Într-un colț pe copertă erau atâția îngeri, vedenii albe, în nerostite sorți, trăgeau de sunetele celor vii și celor morți; clopotele au rămas cu marginile de cer, cântec de lebădă suav sau de gheață? L-a auzit cineva în ploaia de ceață? * * * După război o duceam prost, eram săraci, umblam de colo, colo, fără rost. O generație de creație fără iluzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de iarnă în drumul lui anotimpuri se răstoarnă, Cine știe ce-o să mai vină, ce frig în orbite, sau ce foc va arde altare învinuite de păcat, de pământul uitat cu soarele îmbrățișat. Singurătatea îmi sună în urechi ca un clopot și mă asurzește de tot. În fiecare colț se mișcă ceva, în afară de ființa mea și nu o pot vedea, oricâtă lumină s-ar strecura pe sub ușă. Pe balcon zâmbesc florile și scrisorile din cutia de lemn, stă ca un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
și la școală. Am îngenunchiat ca Ardealul în coasta istoriei. Un tribun să vorbească în piețe, peste granițe, până departe, despre noi, cei născuți aici, pe Mureș, la Dunăre până la Marea cea mare. În Paraclis sunt scrise destine, pentru ei clopotele vor suna un imn și o rugăciune de Sfânta Marie mare, primind ultima răsuflare spre cer ca un giuvaier. Maria este numele meu. Stea de mare, izvorul tristeților fără margini, puritatea și durerea uitată afară, mă despart de lumea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
poeta avea, în pruncie, sentimentul că, în timpul oficierii cultice, cobora realmente din cer duhul sfânt: Rusaliile au coborât după zece zile de la Înălțare,/ mare sărbătoare pentru creștini!/ Sfântul duh era apa vie,era foc./ O elocventă emoție spirituală comunică dangătul clopotelor de la mănăstirile din muntele Athos: Când clopotele la Athos,/se înalță în cer mănăstirile/cetăți ale credinței, harfe de voal/ lumini de cristal își schimbă culoarea/... Degradarea existenței individuale,în timp, ireversibilitatea eternei treceri, neaderența la prezent, evadarea în vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
oficierii cultice, cobora realmente din cer duhul sfânt: Rusaliile au coborât după zece zile de la Înălțare,/ mare sărbătoare pentru creștini!/ Sfântul duh era apa vie,era foc./ O elocventă emoție spirituală comunică dangătul clopotelor de la mănăstirile din muntele Athos: Când clopotele la Athos,/se înalță în cer mănăstirile/cetăți ale credinței, harfe de voal/ lumini de cristal își schimbă culoarea/... Degradarea existenței individuale,în timp, ireversibilitatea eternei treceri, neaderența la prezent, evadarea în vis, contemplația extatică sunt, desigur, doar câteva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
formează spiritul viitorul trup pe care îl va îmbrăca în viața terestră. Profesorul Scarlat Demetrescu descrie frumos etapele de construcție intrauterine ale corpului uman astfel: spiritul coboară la viitoarea mamă și o înconjoară cu un fluid protector sub forma unui clopot de la gât în jos. Are mare grijă să nu-i atingă capul, ca să nu-i provoace tulburări sau dezechilibre în starea ei de sănătate. După ce și-a format platforma de lucru - clopotul sau trunchi de con - spiritul intră sub acest
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]