1,113 matches
-
Londra, 1960); Rupert Croft Cooke, The Verdict of You All (Londra, 1955); Michael De-la-Noy, Denton Welch: The Making of a Writer (Harmondsworth, 1984); Mary Baker Eddy, Science and Health: With Key to the Scriptures (Boston, 1906); Jill Gardiner, From the Closet to the Screen: Women at the Gateways Club, 1945-85 (Londra, 2003); Pete Grafton, You, You & You!: The People Out of Step with World War II (Londra, 1981); Jenny Hartley (ed.), Hearts Undefeated: Women’s Writing of the Second World War
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
criminaliști dezasamblase patul, probabil pentru a separa rămășițele carbonizate ale nepoatei de bucățile de saltea. — Unde au găsit-o? am Întrebat. Era Întinsă pe pat? — Nu - și ea tot În baie a murit. Deși nu În jacuzzi. Era așezată pe closet - o postură macabră, semăna cu GÎnditorul lui Rodin. Am simțit În braț fiorul care a cutremurat-o pe Paula. — Cel puțin, adăugă Cabrera, a murit fericită. Am descoperit o seringă hipodermică... — Ce era-n ea... heroină? — Cine-ar putea ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
chicotind, hârjonindu-se, procedând, în munca lor de luminare a țăranilor, încredințată de Partidul clasei muncitoare, cu o răbdare atât de statornică, încât îți venea să-i pupi de entuziasm. Rareori, bărbatul ascuns în disconfortul fetid din hasnaua dedesubt a closetului, mai rezista să nu iasă la iveală, de bună voie și nesilit de nimeni, în aerul geros de afară, pufnind, scuipând și înjurând rușinat și fără adresă. Ptiu, ptiu, ptiu! că tare mai pute, mărturisi, încurcat, Marin Tărniceru, leat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
acelea croite din doc brun (veston cafeniu cu nasturii smulși, de demult, și pantaloni spălăciți, cârpiți și adăugați cu bazoane), alții decât cei cinci amatori de minge și, evident, mai nevârstnici decât ei, grăbesc, urmărindu-l, prin aceeași curte cu closete de scânduri, date cu var și pruni muribunzi. Sunt prea mici ca să devină niște inamici redutabili, pentru unul ca mine, raționă Mircea. Totuși, se gândi din nou să-și ia avânt pentru un zbor peste zid. Însă era, deja, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
stărui mult, ca să-i stimuleze înțelegerea: Mă, bombălăule, asta-i o cântare ovreiască, prin care cei plecați în Israel își amintesc de România, de mămăligă, de pastramă, de cașcaval, de patlagele, de cârnați... Da, măi, când e-rai tu la closet, a zis și de cașcaval și de pat-lagele! confirmă Nae conținutul secvenței de la care Vladimir lipsise. Trebuie să mai luăm, adică tu să mai dai, măi, câte un scotch! hotărî Vladimir. Scotch-ul limpezește mintea, măi! îi explică el lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dureroasă. Chiar dacă uneori cuvintele pot să șocheze, mesajul poemului este unul cât se poate de diafan: "Elevi cu unghiile murdare/ Și cu dezordini grave-n inemi,/ Ce desenați pe garduri pule/ Și pizde, ne'nțeleși de nimeni,// Voi, fumătorii din closete,/ Veșnic căzuți la matematici,/ Cu visurile -n debandadă/ Pe globii ochilor extatici,/ Înzăpeziți de vreo femeie/ În sâni rotunzi ca Polul Nord,/ Sarcastic rași în cap cu briciul,/ Cu absolut nimic de-acord,// Ieșiți din datele fixate/ Pentru examene și teze
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]
-
și așezasem perele înăbușite în unt printre păstăile de fasole verde fiartă. Chiar și atunci când Ilsebill îmi spunea, cu gura încă plină, că s-ar putea să se prindă, sau să reușească, pentru că, așa cum o sfătuise medicul, aruncase pilulele în closet, mi se părea totuși că patul are prioritate iar povestea cu bucătăreasa neolitică vine după aceea. Deci ne-am culcat, îmbrățișați ca întotdeauna și cu picioarele împletite. Ba eu, ba ea deasupra. Egali în drepturi, chiar dacă Ilsebill este de părere
Günter Grass by Corneliu Papadopol () [Corola-journal/Journalistic/8688_a_10013]
-
a capitalei noastre...). Bătrâna, prima-prima, nu mai recunoscuse pe nimenea, nici pe fiica, nici pe fiul său, nici pe... strănepoata, pe aceea pe care o chema M. R., care povestea, asta, strănepoata, tânăra, că bunica sta toată ziua pe colacul closetului, că acolo îi plăcea ei să șadă toată ziulica și din când în când să urineze vorbind cu cea de a doua bunică și prin aceasta cu toți ceilalți, până la acel Tată de început, cel mai aproape de 1848 sau de
Genealogii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8703_a_10028]
-
și mai rău, femeie de serviciu, să spălați coridoarele! Gîndiți-vă bine, astea nu sânt glume!'' Și ce, a zis Matilda, o femeie de serviciu nu e un om? Dacă țara nu mai are nevoie de arhitecți, spălăm și coridoarele și closetele..." " Vedeți, a reluat activistul, spuneți că sînteți calmă, dar nu sînteți deloc. Eu zic să vă calmați și să vă gîndiți."" Avea dreptate. Oricât ai crede tu că ești calm, de fapt nu ești, mi-a spus Matilda. "Dacă vroiați
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de la mine o confirmare că nu va muri, deși corpul lui era plin de ceva vopsit, pe burtă, pe brațe, pe picioare... Numai ochii îi erau curați. Pe rândul celălalt era unul care în timpul nopții băuse apa din rezervorul de la closet, fiindcă apa din robinete se oprise: un diabetic care intra mereu în comă... Iar eu eram unul care n-avea glas. Nu-mi făcea rău nicidecum faptul că mi se dăduse aci un pat printre acești condamnați: eram și eu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și tentațiile vârstei. Fără îndoială, suflam și eu, laolaltă cu golanii de-a opta, în prezervativele chinezești cu talc, până le transformam în dirijabile transparente, plutind prin curtea școlii către explozia pufoasă și indecentă. Mergeam cu gașca după ore în closetul fetelor, la o „pipăială“ și-un „mamelit“. Mă cățăram și pe gardul Sălii Floreasca, să le prind seara pe voleibalistele de la „Penicilina“ sau „Flacăra Roșie“ cum se dezechipează după meci și intră două câte două în aburii dușului. Dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nevătămată. Nimănui nu i-ar fi trecut prin cap că războiul, de fapt, se poartă din interior. Dintr-un motiv doar de ei știut, locatarii se întreceau în a-și sabota propriul habitat. Bătrâna de la 3 deșerta mâncarea direct în closet, transformând băile etajelor inferioare în delicioase săli de prezentare a vinetelor, conopidei și verzei dulci. Nepoata ei de la demisol bombarda holul cu semințe și chiștoace. Cât despre chiriașii de la scara B, ei își trimiteau periodic chiloții și cârpele murdare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
anual o găleată de vopsea, cretă și bani cât să-ți dea iluzia că te-așteaptă o pensie liniștită. Locul arăta ca-n filmele lui Tarantino. Pereții erau plini de tălpi, ușile ciobite sau pătate de mucuri de țigară. De closete nu te puteai apropia, ceva clipocea întotdeauna sub picioare, capacele și mânerele fuseseră furate cu atenție și precizie. Flotoarele urcaseră în tavan; cele de jos dispăreau mereu. Rămăseseră doar lănțișoarele, dar cineva le luase și pe ele, așa că decanatul le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
țâșnească viața veșnică a senzațiilor și percepțiilor. Era prea simplu; supraimprimarea nu mergea până la capăt. Proust dispăruse într-un accident de tren, Blecher zdrobit de cămașa de ghips care-i îmbrăca epava corpului, Culianu împușcat de-un glonț necunoscut în closetul universității din Chicago. Mințile lor geniale se făcuseră una cu pământul; cineva sau ceva avusese grijă să le „stingă“ la timp. În locul focului sacru, capsula magică își eliberase cianura. Dincolo de metafore, lucrurile se puneau singure cap la cap; clare, tăioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se cerea acum să facem copii, să întemeiem familii (ca Ștefan cel Mare, odinioară, biserici), să ne bucurăm de viață, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Să ne pregătim pentru ziua de mâine, acasă, la serviciu, în concediu, pe closet, mereu o altă zi, niciodată la fel cu cea de dinainte, obositor de diversă și de schimbătoare; nici nu știai la ce surprize să te mai aștepți. Mergeai să-ți ridici salariul, dar nu-l mai luai de la casierie. Băgai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înghețaseră perpetuu, ca dinozaurii, cuprinse de-o glaciațiune totală și ireversibilă. Îți crăpa obrazul de rușine când băgai mâna-n portofel. Așa dispăruseră și multe alte lucruri, despre care elevii, și-apoi studenții mei citiseră doar în cărți. Zburaseră bideurile (closete mai mici și joase, cu robineți și fără capac, puse-n fața adevăratelor closete) și jaluzelele (niște planșe lungi de lemn, rulate-n perete deasupra geamurilor și lăsate vara, să țină răcoare). Se evaporaseră șanurile de la pantofi (cu arcurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de rușine când băgai mâna-n portofel. Așa dispăruseră și multe alte lucruri, despre care elevii, și-apoi studenții mei citiseră doar în cărți. Zburaseră bideurile (closete mai mici și joase, cu robineți și fără capac, puse-n fața adevăratelor closete) și jaluzelele (niște planșe lungi de lemn, rulate-n perete deasupra geamurilor și lăsate vara, să țină răcoare). Se evaporaseră șanurile de la pantofi (cu arcurile lor groase, ca niște mânere), andrelele (nu vă puteți imagina ce se făcea cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în continuarea bucătăriei, ca o moștenire firească și necesară, lăsată din moși-strămoși. Și le mai venise o idee. Baia nu rămăsese baie decât cu numele. Chiuveta lipsea, iar cada nu fusese montată; nici n-ar fi încăput pe ușă. În locul closetului, o adâncitură dreptunghiulară la nivelul picioarelor, decupată în ciment, ca o platformă de lansare. În mijlocul ei, pe drept, o gaură rotundă și două tălpi metalice cu striuri, ca niște pedale. Te așezai pe vine și apăsai când frâna, când accelerația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Curtea se bălăcea în frunze. În pivniță, dacă deschideai grilajul, te împiedicai de-un motor de Isuzu. Lângă el, fiecare vecin pusese câte ceva la păstrare: un sac cu ciment, două fotolii, placaje, un monitor de calculator ars, o canapea, un closet, niște anvelope uzate. Instalasem și noi un dulap mic, de bucătărie, nu ocupa mult spațiu. În rest, totul părea normal, mai ales noaptea. După 7 dimineața, nu se mai putea dormi: începea concertul claxoanelor și-al alarmelor auto. Te năuceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu funcția etern-provizorie de administrator. Becurile din tavan lipseau, iar televizorul zăcea pe covor, acoperit cu-o față de masă. Apartamentul nu mișca. Dacă totuși reușeai să intri, nu știai cum să plonjezi afară mai repede. Mirosea a gaz, sulf și closet, iar pe hol și în sufragerie te împiedicai de șisturile de praf și întuneric. De două ori pe an, doamna Matei uita apa deschisă (în baie sau bucătărie, după inspirație) și inunda apartamentul de dedesubt. De Crăciun, dispărea până după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
securist, patron, Mihai Viteazul (ca-n filmul unde, în lupta de la Călugăreni, sclipește un ceas electronic pe mâna călărețului). Aventurile noastre doborau paturi și fotolii, străbăteau culoarele pline cu pantofi și se terminau pe balcon sau în baie, pe capacul closetului. Nu puteai găsi locuri mai potrivite pentru deghizările noastre mizerabile: făceam sex în praf sau în mirosul de conopidă emanat de sifon. Nimic nu durează însă la nesfârșit, nici măcar jocurile. Cu cât petreci mai mult timp în preajma cuiva, cu-atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
stins. Acum, toată clădirea părea atinsă de icter: brațele de var, aruncate generos cu găleata, se-amestecau cu petele de urină, într-o hartă neagră-gălbui pe care pășeai cu grijă, căutând ieșirea ca dintr-un sanatoriu. Puțea tare, ca-n closetele liceelor unde ne sărutam pe vremea lui Ceaușescu. Nu știai dacă să mergi mai departe sau să te-oprești să-ți numeri transaminazele. Am luat-o pe mijlocul străzii, ferindu-mă de trotuare. Felinarele nu mai funcționau de la pașopt; Filimon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de-a se abate de la traseul prestabilit (care lega culoarul de aulă și aula de titlul honoris causa), pentru a-și satisface o nevoie urgentă, era ținut de vorbă un sfert de oră pe holuri, până se curăța unul din closete. Despre closetele reci și înguste, pe pereții cărora se întindeau ca niște autografe organe desenate naiv, numere de telefon și descrieri de tehnici sexuale în sonet sau epopee, am mai vorbit. Și astăzi îmi feresc capul, când trag de sârma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se abate de la traseul prestabilit (care lega culoarul de aulă și aula de titlul honoris causa), pentru a-și satisface o nevoie urgentă, era ținut de vorbă un sfert de oră pe holuri, până se curăța unul din closete. Despre closetele reci și înguste, pe pereții cărora se întindeau ca niște autografe organe desenate naiv, numere de telefon și descrieri de tehnici sexuale în sonet sau epopee, am mai vorbit. Și astăzi îmi feresc capul, când trag de sârma flotorului. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
facultatea noastră făcea obiectul unei „acțiuni operative“. Cine știe ce direcție specială, dotată cu echipamente sofisticate de detecție și interceptare, mă spionase de la naștere și până-n prezent, vârând microfonul în stetoscopul medicului pediatru sau trăgând cabluri și mini-amplificatoare de sunet prin porțelanul closetelor. Toate casele și instituțiile prin care treceam sau urma să trec erau controlate la sânge, verificările se efectuau periodic, pe teren, prin „urmărirea comportării în timp a clădirilor“. Aveam cu toții fișele noastre, îndosariați în catastife pe care nu se așternea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]