6,629 matches
-
din greșeală, mă împușcă pe mine! Fiindcă-s minor. Dacă mă omoară sau, și mai nasol, mă arestează? Ce mă fac cu-ai mei? Uite ce-i, vrei sau nu vrei să vezi o pizdă? — Vreau! Vreau! — E acolo o coardă, băi, piciule, care fute cortina cu păsărica goală. — Bine, fie - o să risc un sifilis! O să risc să mi se-mbrânzească creierii și să-mi petrec restul zilelor la balamuc, jucând handbal cu propriul meu căcat - da’ ce mă fac dacă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
am și imaginat viața trepidantă și minunată de totală decădere pe care-am duce-o pe-o cergă ponosită, într-o cameră igrasioasă de hotel, eu (dușmanul naționalismului american) și Gagica Cea Mai Adevărată, apelativ pe care i-l atribui coardei cu cea mai moacă de coardă din trupă. Oho, și ce mai viață ne așteaptă sub becul fără abajur (în timp ce la fereastra noastră clipește firma pe care scrie HOTEL). Îmi unge pula cu Drake’s Daredevil Cupcake (ciocolată umplută cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
minunată de totală decădere pe care-am duce-o pe-o cergă ponosită, într-o cameră igrasioasă de hotel, eu (dușmanul naționalismului american) și Gagica Cea Mai Adevărată, apelativ pe care i-l atribui coardei cu cea mai moacă de coardă din trupă. Oho, și ce mai viață ne așteaptă sub becul fără abajur (în timp ce la fereastra noastră clipește firma pe care scrie HOTEL). Îmi unge pula cu Drake’s Daredevil Cupcake (ciocolată umplută cu cremă albă) și apoi se apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pașnice), trei luni am tot asaltat-o cu argumente și am tot tras-o de urechi noapte de noapte. Pe urmă, într-o seară, m-a invitat la Biblioteca Congresului, unde avea loc un recital Mozart susținut de Cvartetul de Coarde din Budapesta: în timpul ultimei părți a cvintetului cu clarinet, m-a luat de mână, obrajii au început să-i strălucească și, când ne-am întors la ea acasă și ne-am băgat în pat, Sally mi-a zis: — Alex... vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bărbați în toată firea. Burtoși! Musculoși! Cu brațe păroase! Cu țeste pleșuve! Și ce voci mai au - răsunătoare ca tunul, de le auzi hăt până pe veranda casei noastre, care-i cu o stradă mai încolo. Îmi închipui că au niște coarde vocale groase ca frânghia de rufe! Niște plămâni cât dirijabilele! Nu trebuie să le spună nimeni niciodată să nu mai mormăie și să vorbească mai tare! Și ce poante scandaloase aruncă din ei! Trăncăneala de pe terenul de joc nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la un spectacol ușurel, cu trei colegi, conduși de o femeie, un spectacol în care se glumește, se cîntă, se bea, într-un cuvînt, un spectacol ce dă actorilor posibilitatea unui relache pe scenă, un hai să ne jucăm. Întinzi coarda, Vic! se supără directorul adjunct. Nu denigra un efort depus. Pentru ce s-a depus efortul? Revistă ? Luați un text de revistă, ori pe Shakespeare. Lui Vlădeanu nu-i facem un serviciu dîndu-1 astfel pe scîndura scenei. Nemaivorbind, să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
albă, Maria se oprește și-l privește insistent, pînă îl vede cum se pierde tot, ca un puști. Soțul meu și-a spălat greșeala... Cu alde Coca Muraru... pufnește Mihai ironic, dar imediat își dă seama că prea a întins coarda, așa că murmură un "scuză-mă, te rog!", dar cînd observă că Maria a devenit neliniștită, gîndește că cel mai bine este să atace, înainte de a da femeii posibilitatea să găsescă forță în ea și să-l dea afară, sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
măturând strada, Sima Yi a rămas nedumerit. Uitându-se spre turnul porții, l-a văzut acolo pe vechiul său adversar, Zhuge Liang. Acesta, potrivindu-și hainele cu calm, s-a așezat în fața unui guqin (un instrument muzical tradițional chinezesc cu coarde) și a început să cânte. Toți ofițerii și ostașii statului Wei au rămas cu gura căscată, neînțelegând cum poate cânta Zhuge Liang într-un moment atât de critic. În fața unui oraș cu porțile larg deschise și a unui comandant de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
evidentă prin apariția diferitelor curente, dintre care mai importante sunt patru: linia melodică Fuxiang din zona Kaifeng; Yudong din zona Shangqiu; Yuxi din zona Luoyang și Shahe din zona Luohe. Principalele instrumente muzicale folosite la Yuju sunt cele tradiționale cu coarde: banhu, erhu, sanxian, pipa și cele de suflat, ca fluierul, shengul și suona. În Yuju predomină cântecul ca mijloc de exprimare scenică, în general melodiile vesele. Intrigile dezvoltate au mare legătură cu viața cotidiană a populației, iar personajele au temperamente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
arc, o mână sigură îi ține calul, o alta îl ajute să descalece, indianul se furișează (ca o pisică, ca un linx) pe după stânci, ochește, țintește, vâjj!, o săgeată imaginară a pornit spre Bil, cealaltă, reală, a rămas înțepenită în coarda nefiresc de întinsă a arcului, un răcnet, aaa, inuman aproape, și Bil se prăbușește secerat, l-a împins se pare aceeași mână, agonizează, cere: apă, Frenc, apă, m-a nimerit o săgeată, Frenc îi dă apă, deși este ângenuncheat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-a, erau pricăjite și verzi ca broaștele, încât toată lumea aștepta să fie înghițite de șarpe. După ce fluiera arbitrul și după ce mingea începea să se învârtă, conta doar cum mânuiau instrumentele lăutarii din teren. Dacă Nae Manea avea chef să ciupă corzile viorii pe extrema stângă, dacă piticul Paraschiv se îndemna să bată la țambal în linia de mijloc sau dacă plăvanul ăla, Damaschin, trăgea de acordeon prin careu, se încingea un chef pe cinste, cu strigături. Câteodată însă, cântăreții erau obosiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fapt de înțeles din moment ce el era primul care se încumeta pe acel traseu, iar despre stâncă s-ar fi putut spune că aducea mai mult a bloc), fără să se fi gândit măcar o clipă la utilitatea unei bucăți de coardă sau de cordelină (indispensabilă atunci când ai de-a face cu un rapel), fără să fi folosit ham și chingi, ci doar scutece și bretelele de la bluzița cu rățușcă, fratele meu mai mic a început să se strecoare tacticos, întocmai ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cărți, caiete, foi mâzgălite și fotografii, dacă sub pat zac laolaltă un ciorap roșu, o minge de tenis, o riglă, un cotor de măr, coji de alune, o insignă de pionier, un creion cu vârful tocit și un extensor (între corzile căruia păianjenii țes ca la gherghef), în fine, dacă toate sunt așa cum sunt, nu înseamnă că lucrurile se petrec alandala. Dezordinea e una, iar haosul e alta. Exemple: 1. pe Elena Ceaușescu o chema, de fapt, Ramona. Dar, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
le Înghițisem, fragmente disparate din romane, piese de teatru, poeme epice, jurnale intime și confesiuni scandaloase - toate erau bune de aruncat la gunoi, mute, inutile și irosite În zadar. Problema e una de ordin fiziologic : nu am genul adecvat de corzi vocale. Mi-am petrecut ore Întregi declamînd versurile lui Shakespeare. N-am reușit niciodată să trec dincolo de cîteva variațiuni total neinteligibile ale chițăitului de bază. Iată-l pe Hamlet, cu pumnalul În mînă : chiț chiț chiț. (Și iată-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
reușise. Era cam șapte și un sfert dimineața. Eram furios. - Bine, mișto, am îngăimat, trăgându-mi pătura peste urechi. - Zău? - Da, da... - Am mai învățat ceva, zise ea, pocnind de veselie. - Bravo, Mona, dar e șapte... - Ascultă! Începu să zgârie corzile cu furie. Știam prea bine ce încerca să împletească din notele zbuciumate: Ashes To Ashes al lui Bowie. Dar nu era bine, nu, nu era bine deloc, hotărât lucru. - Mona, am zis, termină. Înnebunesc. Nu m-a auzit. Mânuia vioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
aflam înăuntrul ei. Asta chiar imediat după moarte. Interiorul arăta ca un aeroport: ghișee, indicatoare de direcție, oameni grăbiți, oameni mai puțini grăbiți, cozi, spații pentru fumători. Lipseau doar cărucioarele pentru bagaje, bagajele și panourile cu reclame. Un cvartet de coarde interpreta Vivaldi. După ce am citit instrucțiunile pentru nou veniți, am luat o bandă rulantă către ghișeul 433 din terminalul C. Spre mulțumirea mea, coada de la ghișeu nu era formată decât din trei persoane: un copil nigerian și două surori gemene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
un vas cu jeratic, unde ard bietele arome, relicve ale unei drogherii armenești a cărei faimă - uzurpată de localul în care se fuma opium - provocase mulțimea, care voia să răzbune bunele moravuri, s-o jefuiască; liniile se răsucesc, ca o coardă invizibilă care ne ține legați, pe noi trei, și care, cu cât ne zbatem mai mult să ne desprindem, cu atât își strânge nodurile, înfigându-le în carnea noastră. În mijlocul acestui nod, în inima dramei acestei asocieri secrete, se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de altceva, apoi de multe alte lucruri. Iată-mă, deci, parcurgând această suprafață goală care este lumea. Un vânt la nivelul solului târăște în rafale de lapoviță ultimele resturi ale lumii dispărute: un ciorchine de struguri, cules parcă acum de pe coarda de viță, un ciorăpel de lână de nou-născut, o articulație cardanică bine unsă, o pagină smulsă parcă dintr-un roman în limba spaniolă, cu un nume de femeie: Amaranta. Când a încetat lumea să existe, acum câteva secunde sau acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
singuri-singurei. Din motive greu de imaginat, mulți albi sunt singurateci, nu par să-și dorească să aibă rude și-s fericiți în solitudinea lor. Cât de singuri trebuie să fie - ca astronauții în spațiu, plutind în întuneric, dar fără acea coardă argintie care-i leagă pe cosmonauți de micuțul lor pântec de oxigen și căldură. O clipă se lăsă furată de metaforă și își imagină dubița albă în spațiu, plutind încet pe un fundal de stele, și pe ea, pe Mma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
căpitanul a implorat-o pe tînăra pasageră să cînte singură, căci avusese ocazia să constate, În timpul croazierei, că știa să facă asta cu gust și voce frumoasă. Fata Încercă la Început să se Împotrivească, Însă din penumbră subofițerul atacă imediat coardele chitarei, scoțînd primele note ale unui cîntec tipic latino-american, iar asta păru s-o facă să se hotărască; se ridică În picioare, făcu un gest de Încuviințare către acompaniatorul ei spontan și Începu să cînte Într-un fel grav și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
distingeau urme proaspete care trădau o prezență omenească, ceea ce i-a dus la convingerea că, de fapt, nu numai un om, ci mai mulți - poate chiar și o femeie - se ascundeau pe undeva. Trei voluntari se lăsară să alunece În corzi pe peretele de stîncă, iar Oberlus le văzu umbrele trecînd și le ascultă glasurile prin minusculele găurele din cuiburi, calculînd că unul dintre ei trecuse la mai puțin de șase metri de intrarea În peșteră. Îl Încolțeau, știa asta. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ea, înfășurat într-o bucată de tricot elastic cu imprimeuri leopard, strigă să fie lăsat liber. Logopeda zice: — Ține glota parțial deschisă în timp ce vorbești. Așa i-a cântat Marilyn Monroe Happy Birthday președintelui Kennedy. În felul ăsta, respirația îți ocolește corzile vocale și obții o sonoritate mai feminină și neajutorată. Infirmiera mă duce mai departe în saboții mei de carton, cu bandajele mele bine strânse și frica mea profundă, iar Brandy Alexander ridică privirea chiar în ultima clipă și-mi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și ocupată să strâng rămășițele. Lucrurile sunt încă o harababură și lăsate-n aer, dar nu sunt pregătită să le orânduiesc. Zona mea de confort creștea cu fiecare minut. Standardul meu de dramatism creștea. Era momentul să continui să întind coarda. Simțeam că pot face orice, și eram de-abia la început. Pușca era încărcată și aveam primul meu ostatic. Capitolul 14 Sari mult înapoi, la ultima dată când m-am dus acasă să-mi văd părinții. Era ultima mea zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și mi-o întinde, trecutul privindu-mă în față, și Dia Rhea zice: — Așa, așa a vrut să arate Brandy, ca târfa aia de soră-sa. Asta a fost acum doi ani, înainte să facă operație cu laser pentru subțierea corzilor vocale și-apoi răzuirea traheii. Și-a făcut scalpul să avanseze cu trei centimetri ca să aibă linia potrivită a părului. Noi am plătit pentru răzuirea frunții ca să scape Domnișoara Mascul de puntea osoasă pe care o avea deasupra ochilor. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
invizibilă. Măcar de data asta, ceea ce se întâmplă e ceea ce-mi doresc. Chiar mai bine decât mă așteptam. Nimeni n-a observat. Lumea noastră gonește val-vârtej drept spre viitor. Flori și ciuperci umplute, oaspeți de nuntă și cvartet de coarde, mergem cu toții împreună pe Planeta Brandy Alexander. În holul de la intrare e Prințesa Prințesă, care încă mai crede că deține controlul. Senzația e de control suprem și extrem asupra tuturor. Sari la ziua când vom fi cu toții morți și nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]