734 matches
-
ales dacă au trecut de o anumită vârstă. Se așază și ea pe canapea la capătul celălalt, se îndeasă în perne și își pune picior peste picior; apoi, cu foarte multă prețiozitate, își trece mâna peste părul strâns într-un coc în vârful capului. — Se pare că s-au terminat căldurile anul acesta. — Da, așa se pare. — În curând o să apună soarele. Va trebui să aprindem lumina. — Ceilalți unde sunt? — În sufragerie. — Ce-or discuta? — Nimic interesant. Probabil joacă poker. La
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de a veni în uniforma școlară, ci îmbrăcaseră cele mai delicate și spumoase rochițe. Aruncaseră cordeluțele ce le stăvileau frumusețea părului lor tânăr, și-acum, căpșoarele le respirau în voie, supunând admirației noastre cele mai variate pieptănături: bretoane frumos retezate, cocuri savant aranjate, părul revărsîndu-se bogat în plete pe umeri, întors sub ceafă gen "paj", coafat în inele și bucle ce tremurau la fiece mișcare sau strâns simplu în cozi împletite cu multă artă și legate cu funde bogate de mătase
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
se mângâiau reciproc. Ea îi pieptăna părul când cu cărare, când pe spate, când îl ciufulea și atunci el o gâdila, dar n-o lăsa să plece. El îi aranja buclele după ureche, pe frunte sau i le ridica în coc dându-și cu părerea cum i-ar sta mai bine. Am stat destul. Lasă-mă să mă îmbrac. — Întâi trebuie să plătești tributul. Cecilia înțelegând la ce făcea aluzie, își încrucișează mâinile după gâtul lui, îi mângâie obrazul cu obrazul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pescuită din râu, în vizonul ei umflat de apă. Îi luaseră cerceii și ceasul cu diamante, ca să pară o tâlhărie. O terminaseră nu cu picioarele mângâiate până la moarte, ci în stilul tradițional, cu o gaură de glonț în spatele desăvârșitului ei coc franțuzesc. Un avertisment pentru alde Dirk și Dominique care ar dori să dezerteze. Te sună de la clinică, nu Lenny, ci un alt tip cu accent rusesc, încercând să te trimită pe la clienți, dar nu-l crezi. Paznicii te-au văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Mătanie adâncă, Îndoită încă Norului violaceu, Fumat lung, de soare, La ziua-n vărsare, Când pipăie sufletul meu. ÎNFĂȚIȘARE "Lo! 'tis a gala night."1 Edgar Poe Pudrează râul tragic în oglindă, Cu de-amănuntul, cristalin, de bal; Săltate-n coc, volutele să prindă Perucii de argint - un encefal. Privește, este o noapte de gală (engl.). La balul liniștit, de mare gală, De vrei să placi frumosului tău Domn: Treaz, poleiește-ți masca facială Și dinții înverziți de duh de somn
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Radu, o rezervă. Nu apucă să răspundă și în salon apăru Angela Ulmeanu, îmbrăcată sobru dar și elegant, având un aer distrus. Angela era o femeie de vreo 30 ani, înaltă cu părul negru, pe care îl purta într-un coc, la spate, ochii căprui foarte ageri, fața ovală și mare, nasul lat dar gura frumos conturată, în colțul căreia mereu flutura un zâmbet ironic. Privindu-l pe Radu al cărui chip avea o strălucire palidă aureoalată de părul lui castaniu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
n-a adormit sub duș. Iese alergând, scoate din dulap costumașul galben, nu mai are vreme să se spele pe cap, se va pieptăna, părul a ajutat-o întodeauna, are o claie de păr cârlionțat. Își prinde părul într-un coc meșteșugit, se uită în ciobul de oglindă de pe perete, bronzul și graba au făcut treabă bună. Zâmbește, în fond nu sunt chiar de lepădat, îmbracă sandalele ei superbe, numai curelușe, piciorul arată ca o pasăre fericită, le-a cumpărat "din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fi preferat să cumpăr un tablou kitsch semnat Adolf H., cu zorzoane sub semnătură și înflorituri, sau să mă duc să vizitez o expoziție de pictură cu vaci cu ugere hăhăhă de mari și căpițe de fân rotunjite ca un coc de profesoară, cu frauleine dolofane ce poartă cofițe, flori în cosițe, mă rog, tot arsenalul imagistic. Dar sunt prea obosit, mi-e greu să expir aerul, să producă toate sunetele trebuincioase. Și, în plus, nici n-are rost să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ei. Nu aveam nici o idee cum se Îmbracă, ce fel de coafură are, dacă este slabă sau grasă. O chelneriță Îmbrăcată Într-o cămașă cu mâneci lungi, din acelea purtate de pianiști sau harpiști, cu părul ridicat frumos Într-un coc, a sunat clincănind dintr-un clopoțel, apoi s-a strecurat ceremonios printre mese cu o planșă pe care scria Mister Miyashita. Eram cât pe ce să ridic mâna, strigând ca un școlar care găsise răspunsul mai repede decât toți, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să mai suporte. Singura dispoziție pozitivă în cabinetul acela, plin de mucegai și miros de tutun ieftin, era Ana o femeie bine legată, sănătoasă, îndesată, spornică la toate cele. Ana avea 1.90, 90 de kilograme, blondă, părul prins în coc, sâni mari, ultimii 3 nasturi de la halat desfăcuți, următorii 3 dispuși să se desfacă singuri. Pantalonii albi, strâmți acolo unde trebuie, chiloți albaștri, un fel de contur senin sub care se suprapuneau două emisfere identice. Sandale portocalii, degete alungite, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
uscase părul, fusese trimisă de celelalte unsprezece doamne să ia sticla cu ulei de păr; erau nerăbdătoare să-și maseze capetele cu ulei parfumat înainte de a se apuca de sarcina lungă și dureroasă a pieptănatului și aranjatului în spirale și cocuri. Oh, era oare dragoste? Surorii celei mai mici i se alăturaseră câteva dintre cele mai mari. În cele din urmă, reușiră să deschidă ușa rupând micul cârlig care o ținea închisă și-și descoperiră fratele ghemuit încă lângă peretele jilav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
femeia cu ten deschis, cremos, care stătea la capătul îndepărtat al mesei, în timp ce în mintea mea mă lingeam pe buze. Purta o fustă de culoarea magnoliei și o bluză albă din crep, iar părul ei blond era prins într-o coc răsucit, strâns la ceafa capului ei fin sculptat. Zâmbi la prezentarea mea și își scoase din servietă un dosar, pe care îl deschise. — Când Josef Kahn era copil, zise ea, a făcut encefalită letargică acută, boală care a afectat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dea pe tot corpul cu cremă și spray, începu să se ocupe și de față, masându-se pe îndelete cu o cremă antisolară foarte scumpă, franțuzească, pe obraji, bărbie, frunte, lobii urechilor, pleoape și gât. Își adună părul într-un coc strâns, îl acoperi cu o pălărie de soare mare cât măsuță rotundă de cafea și își puse și-o pereche de ochelari de soare imenși, de culoare neagră. — Mmm, făcu ea, întinzând mâinile deasupra capului, cu grijă să nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că n-ar face decât să izbucnească în plâns dacă și-ar permite luxul să rămână să facă un duș, își trase pe ea o pereche de chiloți curați, jeanșii și o cămașă, apoi își strânse părul încâlcit într-un coc. Doar se spălă pe dinți și, după ce tremină treaba asta, Leigh strânse din dinți ca să nu plângă și deschise ușa. El stătea în prag cu un tricou și un șort pe el și părea trist. Leigh nu dorea altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
tocul cui. În seara asta o singură privire în oglindă confirma că nimic nu se schimbase în săptămânile în care halatul așteptase nedesfăcut și ambalat până la ziua ei de naștere. Încă în fața oglinzii, Emmy își pieptănă părul ud într-un coc șic strâns la ceafă și își mușcă buzele să pară mai cărnoase. Își dădu cu un gloss de buze nou, de culoarea zmeurei din sertarul cu cosmeticale și își lovi ușor obrajii cu palmele. Nu-i rău, se gândi ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se poate reveni asupra mutării? Piesă atinsă, piesă jucată! — Da, așa ne-am înțeles. — Păi dacă-i pe-așa, îți iau pe gratis nebunul ăla. — E-adevărat, e-adevărat, eram distrat. Păi nu mai fi distrat, ori joci, ori castane coci. Și rămânem înțeleși: pièce touchée, pièce jouée. — Ce să zic, e sfârșitul lumii! — Așa trebuie. Asta-i valoarea educativă a jocului de șah. „Și de ce să nu fii distrat când joci ceva? - își spunea Augusto -. Dar viața e sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mi-l prind la loc. Nu m-am mândrit niciodată cu părul meu. E castaniu, de lungime medie, ușor ondulat. Cel puțin așa era ultima oară când m-am uitat. Cea mai mare parte a timpului stă strâns într-un coc. — Planuri pentru o seară frumoasă în oraș ? zice taximetristul, care m-a privit în oglindă. — Sinceră să fiu, e ziua mea. — La mulți ani ! Îmi face cu ochiul. Înseamnă c-o să petreceți. Până-n zori. — Îhm... cam așa ceva. Familia mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ferestre. Vino să-ți fac cunoștință cu cea care te va învăța să gătești. Mama lui Nathaniel nu e deloc așa cum m-am așteptat. Mi-o imaginam ca pe un personaj drăgălaș gen Mrs. Tiggywinkle, cu părul argintiu prins în coc și ochelari cu jumătate de lentilă pe vârful nasului. Spre mirarea mea, mă întâmpină o femeie subțirică și drăguță, cu o față foarte vie. Are ochii albaștri deschiși, conturați cu un dermatograf fin. Are părul cărunt împletit în două codițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
viață. Nu are ce să caute aici. Și, brusc, în clipa în care Eddie mai dă o pagină, nu-mi vine să cred. E o poză cu mine. Cu mine. Sunt îmbrăcată în costumul meu negru, cu părul prins în coc, așezată la masa din sala de ședințe alături de Ketterman, David Elldridge și un tip care venise din State. Dacă mă gândesc bine, îmi amintesc și când a fost făcută. Ketterman a făcut icter că a fost deranjat. Arăt atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ziarul cu fața spre mine și, în clipa în care îl zăresc, mi se strânge stomacul. E o poză cu mine. În ziar. Cu mine. E fotografia mea oficială de la Carter Spink. În taior negru și cu părul strâns în coc. Deasupra pozei, cu litere mari și îngroșate, citesc titlul: MAI BINE SPĂL WC-URI DECÎT SĂ FIU PARTENER LA CARTER SPINK. Ce naiba se întâmplă aici ? Înșfac ziarul de la individ cu mâini tremurânde și scanez rapid textul. Sunt stăpânii universului; colegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu un costum negru, dres negru, cea mai bățoasă cămașă albă pe care am văzut-o vreodată și sunt încălțată cu pantofi negri cu toc. Am fost machiată profesionist și părul mi-a fost strâns bine la spate într-un coc. Hilary este cea care a adus hainele, coafeza și specialista în machiaj. Acum ne aflăm în salon, și ea mă învață ce să spun presei. Pentru a mia oară. — Care este cel mai important lucru pe care trebuie să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Mama ta. O salut pe Iris cu o fluturare a mâinii. E îmbrăcată cu pantaloni de doc trei sferturi, are espadrile și cozile împletite prinse în creștet. Când ajunge lângă mine se mulțumește să-mi măsoare câteva clipe din priviri cocul de la spate, costumul negru, pantofii cu toc. — Dumnezeule, spune într-un final. — Știu. Râd stângherită. Arăt un pic altfel. — Deci, Samantha. Privirea îi poposește blândă asupră-mi. Ți-ai găsit drumul. — Da. Înghit în sec. Da, mi l-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de ziariști, care au deschis poarta și mi-au făcut loc să ies. Iar acum sunt pe stradă și fug fără să mai privesc în urma mea. Ajung la pub cu dresul făcut zdrențe de la mersul desculță, cu părul ieșit din cocul care abia se mai ține, machiajul prelins pe obraz de la sudoare și o durere puternică în piept. Dar nu-mi pasă. Trebuie neapărat să-l găsesc pe Nathaniel. Trebuie să-i spun că e lucrul cel mai important din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Știu că situația pare foarte rea în acest moment. Guy își aruncă ochii pe o hârtie. Dar ai o carieră extraordinară în fața ta. Nu răspund. Stau cu umerii cocoșați, îmi curge nasul și șuvițele lăcuite care mi-au scăpat din coc îmi acoperă fața. — Fii rezonabilă. N-o să te întorci la curățat wc-uri. Nu te mai ține nimic aici. Face un pas în față și-mi pune pantofii lucioși cu toc cui pe masa de lângă mine. Haide, partenero. Toată lumea te așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să divulge mai mult, dar fostul coleg se grăbește. Accelerează pașii, se grăbește să prindă din urmă cometa. Degeaba, superba dispăruse. În fața teatrului, aglomerație. Spectatorul se îndreaptă spre ghișeu. În spatele ghișeului, o păpușă cu zulufi vorbește cu o păpușă cu coc. Spectatorul bagă capul în vizor. Păpușa nu se sinchisește. Spectatorul tușește, provocator. — Ce doriți? Când să răspundă, jucăria rotise deja capul, spre cea de alături. Să-mi spuneți cine este, de fapt, Fănică Olaru, era gata să bâlbâie spectatorul. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]