640 matches
-
e un bun exemplu; urmează aerul). * La modul ideal structurile argumentative ale societății sunt organizate ierarhic, având în vârf filosofii; filosofului toate cele petrecute sub el îi par comicării, desfășurate în cadrul tragi-comediei ce se conturează pe fondul posibililor existenței omului. Cochetăria unor din noi cu diferite forme acerbe de critică socială și anarhism dispare foarte repede dacă suntem puși într-un mediu de băieți cu cefe late în rândul cărora ierarhia se stabilește cu pumnul, iar a muri pentru locul tău
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
propriilor copii. Rolul filosofiei e de a te vindeca de tot ceea ce școala și societatea au inoculat fără sens în mintea ta. Începutul gândirii, în sens tare, este legat întotdeauna de eliberarea față de ceea ce au sădit în tine anii de cochetărie cu impersonalul se. * În spiritul pariului lui Pascal: chiar dacă toată "istoria" lui Iisus nu este decât o poveste, rămâne totuși cel mai frumos ideal al omenirii. * Dintr-o perspectivă laică, esențial pentru o religie este impactul pe care-l are
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
l imput reporterului, poet el însuși, care, bănuiesc, a cam folosit pe alocuri expresii din sacul propriu, pentru a le atribui celui intervievat. „Nu sînt decît pentru mine” e o vorbă de la începuturile poeziei romînești, reluată apoi, adesea ca o cochetărie, pentru a preîntîmpina ori barem de a atenua reproșurile criticilor. Chiar și un poet băcăuan contemporan cu Bacovia, Corneliu Budu (care semna Badea Pletea) și-a făcut din ea pavăză în prefața volumului Așchii (1904): „Dacă am scris atîta (adică
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din el" (la fereastră variantă). Autorecluziunea nu e forțată, autoscopia este resimțită ca necesară, și de aceea poeta nu cade niciodată în ispita patetismului. S-a vorbit, undeva, despre nefeminitatea poeziei sale; Mariana Codruț refuză, categoric, într-adevăr, dulcegăriile feminine, cochetăriile jocului de-a vulnerabilitatea sau exhibarea frustrărilor de gen. Dur, tăios deci... viril verbul ei sancționează fără drept de apel excesul de subiectivitate forțată. Profilul pe care și-l schițează preferă, dimpotrivă, accentul forței brute, deși una dintre obsesiile ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
revolta care a dus aproape instantaneu la formarea unui program revoluționar, faptul se explică, cel puțin în parte, prin radicalismul măsurilor coercitive luate de regim de-a lungul anilor, măsuri care au interzis practic structurarea de soluții alternative. În plus, cochetăria cu "independența" și un naționalism sui generis au lărgit o vreme baza socială a regimului, creând iluzia unei legitimități. Specificul istoriei noastre nu e mai puțin demn de pus la socoteală când e vorba să ne explicăm evenimentele din ultimii
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sugerează mobilitatea psihică și continua devenire a eroinei). Nonconformista adolescentă pare capricioasă, instabilă, luând decizii care dezarmează. Acestea ascund însă o mare luciditate, o judecată matură, o justă apreciere a circumstan țelor și a oamenilor. Sub aparența frivolității sau a cochetăriei se disimulează convin gerea fermă a eroinei că, întro lume a bărbaților, o fată fără zestre nuși poate afla un loc acceptabil decât prin lumina frumuseții, a tinereții, a spiritului și sensibilității. Cu o intuiție remarca bilă, Otilia se comportă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
nuvelă Le Signe de Maupassant, baroana de Grangerie imită o fată de purtări ușoare și se prinde în joc. O altă soție legitimă ajunge să fie plătită ca femeie de moravuri ușoare de către soțul ei, pe care il excită prin cochetării frivole: Îl est bien plus bête, quand on a une femme légitime, d'aller payer des cocottes" [Maupassant, Au bord du lit, în La parure, p.393]. Duroy ajunge la o concluzie misogina: "Toutes le femmes șont des filles, îl
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
explicații, el ține de momentele de suspans și de tensiune ale discursului 367. Zâmbetul politicos însoțește și dezorientează. Un anumit joc în relațiile umane se manifestă și în limbaj. Teatralizarea vorbirii Parizienei se exprimă prin tonalitate, dialoguri intime, tentația declamării, cochetăria refuzului, emotivitatea (pe care n-o resimte, dar o provoacă)368. Efectul de surpriză, rapiditatea și abilitatea întrebărilor pot fi puse sub semnul unei cunoașteri intelectuale, caracterului sociabil și curiozității Parizienei: "Juliette, qui avait la mânie des questions, même avec
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
iar inscripția pe care o afișează la gât nu mai are nevoie de nici un comentariu, deoarece deviza ei în viață este mai mult decât elocventă: „Amor vincit omnia” 483 . Portretul stareței, care reliefează preocuparea personajului pentru tot ceea ce este amănunt, cochetărie, emoție, ne-o înfățișează ca pasionată de moda timpului și nu de canoanele bisericești.484 Criticii literari au remarcat frecvent că autorul a îndrăgit în mod deosebit acest personaj, deși o satirizează cu blândețe în portretul făcut în Prologul general
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
exemplu despre comportamentul insolit al Cristinei „ Nu a durat mult până când Papa Alexandru al XVII-a a înțeles că cea mai specială dintre persoanele convertite de el nu intenționează să fie o fiică docilă a Bisericii[...] Regina cea lipsită de cochetărie a început brusc să poarte rochii foarte decoltate[...]și, astfel îmbrăcată, participa la întrevederile cu cardinalii[...] Reacția Cristinei la criticile care au urmat a fost una caracteristică: pur și simplu și-a acoperit sânii cu perle.“ (trad. n.) Ultima descriere
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
planurile lor pe sprijinul Spaniei. Regele a aflat despre această conspirație, și fără multe regrete l-a condamnat pe tânărul marchiz la moarte. Pe 12 septembrie 1642, Cinq Mars avea să ia drumul eșafodului: „fostul arbitru al eleganței își regăsise cochetăria pentru ultima sa paradă. A îmbrăcat un costum de postav maro, acoperit cu dantele mari aurite, pantofi de mătase verde legați cu o panglică albă, haina lungă era tivită cu nasturi mari de argint, o pălărie neagă a cărei boruri
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
actelor (E. Régis). Majoritatea autorilor recunosc existența unei structuri mintale caracteristice isteriei (Babinski, Janet, Régis, Colin, Gilbert-Ballet). Încă din perioada adolescenței, tinerele isterice se remarcă prin trăsături particulare de personalitate. Ele au o mare vivacitate intelectuală, precocitate, impresionabilitate, tendință către cochetărie căutând să atragă atenția celorlalți asupra lor, tendință la reverie și mitomanie. Afectiv sunt instabile, imprevizibile, cu o mare tendință la imitație datorită unei sugestibilități excesive. Caracter bizar, capricios, reacții afective disproporționate în raport cu evenimentele vieții trăite, cleptomanie, nevoia de a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și ea reprezintă o variantă clinică a demenței senile, fiind caracterizată prin următoarele aspecte psihopatologice: amnezie de fixare, dezorientare temporo-spațială, fabulație, deteriorare mintală lejeră. Această afecțiune apare în special la femei, cu conservarea aspectului exterior, a ținutei și chiar a cochetăriei. Tulburările de memorie constau într-o amnezie de fixare, în special a datelor recente. Ea este însă compensată de producții fabulative și de false recunoașteri de tipul paramneziilor. Deficitul intelectual este construit, dar el nu are gravitatea pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un titlu dedus din conținutul poemului, Corabia pe valuri. Înzestrat cu simț de observație și nu lipsit de umor, D. a compus și versuri satirice, mai izbutite decât cele elegiace. Sprințara scenetă O adunare a trii cucoane, unde sunt ironizate cochetăria și mania clevetelii, vădește predispoziții de autor dramatic. În colaborare cu Costache Conachi și Dumitrache Beldiman, scrie Comedie banului Costandin Canta, ce-i zâc Căbujan și cavaler Cucoș, unde e creionată figura grotescă a unui avar. I s-a atribuit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286768_a_288097]
-
a-și trăi ideile în același chip, oricât de nefiresc ar fi fost un astfel de gest. Deși nu poate fi substanța unui reproș, această discontinuitate i-a tulburat pe mulți. Eu nu sunt atât de drastic, iar micile lui cochetării, poza sau strategiile de self marketing, defectele omenești (era amuzant de ipohondru pentru cineva care făcea apologia sinuciderii!) mi l-au făcut, dimpotrivă mai cald și mai uman. Mai simpatic. Îmi aduc aminte cum, în septembrie 1989, colegul meu de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
O dovedesc atâtea proiecte arhitectonice, dar și atâtea jurnale ale scriitorilor. Intimitatea e, oricât ar părea de paradoxal, și un acoperământ al scrisului, forma „Îmbrăcată” de acesta În actul confesiunii. Sintagma jurnal intim se dovedește a nu fi o simplă cochetărie, o potrivire de cuvinte, ci descrierea și identificarea unui gen literar și a unei stări a textului: starea de imponderabilitate dintre ficțiune și real. Cu alte cuvinte, o permanentă stare de război. Singurele momente care ar conta În această confruntare
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
chiar dacă ne-am strădui să le redăm vechile contexte. Dar În egală măsură ele se dovedesc extrem de grăitoare la o analiză de caz. Puse sub microscopul lecturii, ele reconstituie imaginea ascunsă a scriitorului camuflat, mai bine sau mai neîndemânatic, din cochetărie sau perversitate, Între rândurile paginii de jurnal. A doua componentă a autoportretului se leagă de Îmbrăcăminte. Veșmântul, devenit, la un Thomas Carlyle, pretext pentru edificarea unui sistem filozofic „Poate că de mai multe ori În viață li se Întâmplă bipezilor
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de femeie/ nespus de iubit - amintire ori vise.// Iar mâinile mele sunt roșii, sunt roșii,/ întocmai ca steaua carnagiului, Marte,/ spre care pluteam amândoi, ticăloșii,/ pe care nimic nu ne poate desparte”. Ideea de enigmă, foarte prezentă, e simultan o cochetărie cu o ambianță și o recuzită enigmatice (onomastici, operații și aluzii alchimice ori alte aparențe de cifru; simbolurile nu păstrează din valoarea curentă de circulație decât virtuți formal-eufonice), dar și un mod coerent de a menține aproape tot timpul un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
epistole În versuri, primește răspunsuri În același fel, poezia fiind, pentru el și pentru alții, o formă de comunicare cu o sferă largă de cuprindere: de la amor la politică. Neîncrederea În formele de expresie, manifestată ici-colo, pare mai degrabă, o cochetărie de om instruit sastisit de citera lui. CÎnd În Primăvara amorului Iancu spune că: „La simțirile-nălțate Al meu glas e neajuns”. se Înțelege ușor că este vorba de o obișnuită figură de stil. Dimpotrivă, glasul exprimă totul, citera zbîrnîie, coardele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de capriciile inspirației. Inspirația poate veni sau nu, soarta poemului nu poate depinde de această necunoscută. Sincer sau complezent, Grigore Alexandrescu interoghează pe Voinescu, II: „Cum să scap de muze, de vechea tiranie, De ale lor capriții, d-a lor cochetărie, Care Întotdeauna mi-au fost supărătoare Și pricini felurite de lungă Întristare?” Întrebare, totuși, retorică. Îngrijorare puțin jucată. Poetul cunoaște remediul: tehnica de a versifica bine „stilul deslușit”. Pentru a evita o tiranie incontrolabilă, acceptă cu bucurie o tiranie controlată
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sînt plăcute Și iar cu tine pot a nu-mi fi.” O pace, totuși provizorie, o contestație care ascunde deja promisiunea unei alte aventuri. Orgoliul viril al poetului („fălirea”) Îl Împinge spre o nouă cursă a vicleniei feminine: „După atîta cochetărie Și necredință și viclenie, În sfîrșit, Nino, simț că trăiesc. Inima-mi astăzi e izbăvită D-acea robie nesuferită; Mai mult asupra-mi nu m-amăgesc.” Poezia (Nina) din care am citat este o imitație, Însă imitația aduce elemente ce
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a femeii ușoare: „Fost-ai lele cînd ai fost, Dar acum ești lucru prost; Ai fost floare, trandafir, Dar acum ești borș cu știr; Ț-a mers vestea, cînd ț-a mers, D-acum lețcaia-ți s-a șters. Geaba cochetării faci, Că la nimeni nu mai placi. Te-au lăsat toți ș-ai rămas Ca un odorog de vas; CÎt să te dregi la obraz, Te-ai trecut, nu mai ai haz. GÎndeai că chipu-ți frumos O să stea tot
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
participa la Congresul al X-lea al PCR, amânat tocmai pentru a îl putea primi fastuos pe liderul de la Washington. Brejnev nu va uita gestul, petrecut într-un context internațional delicat, în special datorită războiului din Vietnam caracterizându-l drept "cochetărie cu puterile imperialiste" și afirmând tranșant că "Vizita a fost utilă imperialismului american" ("Note de convorbire...", în Mizil: 2001, 526-527; subl. în orig.). Pe scurt, prin toate gesturile sale disidente la nivel extern, PCR "a întreprins demonstrativ pași pe arena
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
celelalte universuri, ale semenilor noștri. Picasso, invitat la o acțiune de binefacere. Se sugerează/solicită fiecărui participant suma de 5000 dolari. Picasso scoate din buzunar o schiță de-a lui și spune: domnilor, aveți aici 10 000 dolari. Stil Picasso. Cochetăriile domnului Paleologu. Recunoscîndu-i-se, cu oarecare jovială maliție, preferința de a-și etala elegantu-i baston atunci cînd e filmat, estetul caută imediat, nu fără acceptabila doză de histrionism, motivația cea mai plauzibilă. Și o găsește: bastonul deși foarte șic, deci pasibil
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
înzorzonat...". Același, apodictic: "Îți vine să crezi că pentru a avea succes trebuie neapărat să fii plicticos". Cam drăgălășenii din astea își livrau bărboșii coloși ai picturii moderne de la cumpăna secolelor XIX-XX. Tiranici și mofluzi, își jucau teribil de convingător cochetăriile menite a le augmenta legenda. Dialogurile unele în registru de-a dreptul savant divulgă, pentru urechea atentă, lecturi la zi din moștrii sacri ai momentului, altminteri, avizați frecventatori ai atelierelor. Ceea ce nu-l oprea pe Renoir să condamne literatura, atunci
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]