1,303 matches
-
de sport absurd, divertiv («faceți-mi ce vreți, pot să mor de-acum, m-am distrat bine astea trei zile»; «nu-ți fie frică măi soldat, nu tragem în tine. Ne distrăm și noi puțin!»; un altul, înalt cu mustăcioară cochetă, rănit și arestat la Radiodifuziune, a fost legat cu mâinile la spate. A zâmbit, s-a încordat puțin și a rupt legăturile: «Domnilor, nu ați putea să mă legați mai bine?»). Dezumanizarea care, fie că începea dintr-o copilărie orfană
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Observări sociale și morale (1881). Sunt meditații, copleșite de poncife, asupra nestatorniciei destinului, asupra familiei și societății, a sărăciei și bogăției, a fericirii. În fiziologiile lui (ciclul Tipuri apărute din „Literatorul”), R. configurează în tușe repezi, nervoase, profiluri sugestive (parvenitul, cocheta ș.a.m.d.). Este în această pictură de caractere o pornire pătimașă, disimulată îndeobște sub scepticism ironic, divulgată în accentele de sarcasm. Schițele și nuvelele, alunecând spre melodramă, pendulează între real și ireal. Protagonistul e de obicei un visător, suflet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289083_a_290412]
-
cela vous adorerait, j'en suis sûr! ce serait tendre! charmant!... Oui, mais comment s'en débarrasser ensuite? (Madame Bovary II, 7) [E foarte drăguță! își spunea el; e foarte drăguță nevasta asta a doctorului! Dinți frumoși, ochi negri, picior cochet; și arată a pariziancă. De unde naiba a răsărit? Unde a găsit-o rotofeiul ăsta? Domnul Rodolphe Boulanger avea treizeci și patru de ani; era brutal din fire și de o inteligență pătrunzătoare; avusese de altfel mult a face cu femeile și se
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
vedere asupra obiectului. Astfel se întîmplă în T27, atît cu Emma, cît și cu Charles Bovary, puși în relație în paragraf: T27 E foarte drăguță, își spunea el; e foarte drăguță nevasta ASTA a doctorului! Dinți frumoși, ochi negri, picior cochet; și arată a pariziancă. De unde naiba a mai răsărit și ea? Unde a găsit-o rotofeiul ĂSTA? [...] Cred că-i tare prost. Și ea precis e sătulă de el. Are unghiile murdare și e neras de trei zile. În timp ce el
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Pier Import, în care puteai găsi, printre altele, Fragments d'un discours amoureux de Barthes, Mémoires d'une jeune fille rangée; Quand la Chine s'éveillera... Ce mai, Esther transformase micuța noastră garsonieră într-un cuibușor de îndrăgostiți, modest și cochet! Luxos chiar, aș putea spune... Morgan Sportès, Le Souverain poncif, Balland, 1987 Astfel de enumerări prea puțin ordonate contrastează cu structura descriptivă, fie ea și elementară, a următoarei prezentări dintr-un articol de presă despre Charlie Chaplin: (3). O mică
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
care o desemnăm cu termenul de reformulare 19. În (2), ancorarea oferă mai întâi tema-titlu: "acest apartament", reformulat la sfârșit prin forma "garsoniera noastră" și mai ales "un adevărat cuibușor de îndrăgostiți" căruia i se atribuie trei proprietăți ("modern", "luxos", "cochet"), proprietăți articulate și marcate din punct de vedere argumentativ prin conectorii DAR și CHIAR. În (3), trecerea de la "...amicul public nr. 1" la "Charlot" este marcată prin două puncte, ceea ce determină, și aici, modificarea temei-titlu, semnalând reformularea prin intermediul punctuației. Formele
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
omagiile mele familiei, salutări d-lui prof. Balan, vă doresc multă sănătate și noi succese în arta dv. Cu profundă stimă, Eugen Dimitriu 190 Cu prilejul unei călătorii la Piatra Neamț, am făcut o vizită pictorului Nicolae Milord. Am admirat casa cochetă în care locuiește, plină de pânze în care abundă florile. Multe flori policrome și afară, în grădinița din fața casei. 131 MIRON, Grigore 1 Suceava, 1 ianuarie 1979 Mult Stimate Domnule Profesor Miron, La început de an, prima îndatorire plăcută pentru
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
logodnică. Înflăcărarea pentru Marta (fiica avocatului Domșa, în discursul interior al căruia, raportat în stil indirect liber, presupunem că e înfățișată ca "o fetiță de vreo șaptesprezece ani, drăgălașă și isteață cum nu s-a mai pomenit pe valea Someșului"; "cochetă și ușuratecă", însă, după cum o vede la început mama lui Apostol) îl împinge spre actul de bravadă care va fi înrolarea în armata Imperiului: În trei zile sufletul logodnicului s-a umplut de otravă. Se simțea nenorocit și-l băteau
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
fie ascultate expunerile, iar în caz contrar trec la acuzații adresate celor care nu dau curs cerintelor lor imperative, pentru ca în final, fie să respingă examinarea 10 Se subliniază adesea diminuarea sentimentului de autointeres și stimă de sine. O fată cochetă și îngrijită până atunci nu se mai spală, nu-și schimbă lenjeria, se plimbă într-o ținută neglijentă și urât mirositoare. Familial află cu surprindere că ea se culcă cu orice bărbat din anturajul său, sau se prostituează cu primul
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
Fotografiază pelerini, mai ales pe cei care sunt angajați în rugăciune, familii cu copii, călugări. Nu stătea prea mult timp într-un loc. Fotograful numărul doi : se recomandă simplu „Artistul”, are o figură studiată de hipster punk, cu o pălăriuță cochetă de fetru pe vârful capului, cercei în urechi și ochelari cu ramă groasă optzeciști. Mărturisesc că prima oară m-am înșelat, am crezut că este vorba de un turist occidental rătăcit în zonă, dar nu, este un tânăr antreprenor online
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Facultatea de Biologie. Ne vizitam deseori și mergeam la iarbă verde cu familiile noastre. Prin Marocul anilor '74 Fratelui meu Victor strict autentic Din Oran pornesc spre Safi cînd noaptea își lua tălpășița. Aveam 1300 km de parcurs pînă la cochetul port marocan de pe malul Atlanticului. La 650 km era orașul Fez, vechea capitală imperială a Marocului, ținta primei etape. Fiatul 850 nu făcea nazuri la căldura excesivă din Africa și se angrena cu vioiciune în drumeții de sute și chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bunicică rămasă de la înaintașii săi și chiar dacă evita să facă paradă cu bunăstarea sa, transpira mai peste tot o anume stare de naturalețe, acompaniată de o anumită stare de comoditate și nonșalanță pe care ți-o asigură conturile dolofane. Vila cochetă, lacul, piscina și parcul imens te umpleau de admirație pentru tot ce înseamnă bun gust și rafinament artistic. Nimic nu era la întîmplare, totul era aranjat, dirijat și construit de o minte plină de fantezie. Dirijarea vegetației, explozia de culori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Grecia? Tot așa, dar aici este marea, e mai suportabil. Nu știu ce să spun, mă codesc, toropit de căldură. Nu se poate, sînteți așteptat, devine Dimitri autoritar. Elada cea arsă de soare și scăldată de mări calde, curate. Cu vilele ei cochete, cu frumusețile ei șocante, cu căldura ei apăsătoare și cu oamenii ei, care sînt ca și ai noștri. Nici o țară din lume n-are mai împletită istoria ei cu a noastră. Pe deasupra, avem aceeași credință, care ne unește și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
chiar și pe aici. În jurămîntul meu am spus că voi respecta legea, n-am specificat și țara în care o voi face. Autostrada mîngîie marea cît este ea de mare, iar în stînga este străjuită de dealuri cu vile cochete, cu răni provocate de incendii, cu oleandri care au toate culorile și nuanțele mînuite de pictori mai trăsniți. Te miri cum de un popor de zece milioane de locuitori, din care jumătate locuiesc în Atena, au construit pe tot țărmul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe semnalizarea rutieră, 30 km/h și mă uit la acul vitezometrului. Da, arată 30 km/h. Alergăm apoi prin tunele săpate în spațiul pădurilor. O crestătură a pădurii, croită delicat și numai acolo unde este necesar. Poieni curate, case cochete, animale ocrotite și super-productive. Stînci imense, piatră și iar piatră, ape și iar ape. Clare, albastre, frumoase. O fi pește în ele? Ioo!, confirmă amicul meu. Asfaltul străzilor, al drumurilor, n-are denivelări și mașina aleargă lin, plăcut. Nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de romantic ar fi el. Doar Dumnezeu crează perfecțiunea și omul nu poate decît să se pros terneze în fața desăvîrșirii operei Sale. Căci mare este minunea Creatorului. Micuța insulă Brännö Rödsten (Insula din piatră roșie a lui Branno) adăpostește vile cochete care adăpostesc la rîndul lor vreo șase sute de suflete. Ulițe asfaltate șerpuiesc pretutindeni, oamenii curioși aruncă priviri discrete spre cei nou veniți. Un taxi microbuz ne așteaptă în micuțul port. Să urce oaspeții Ingelei, ne îndeamnă șoferul Sture vesel nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
curte, pe o măsuță, este fixat un polizor acoperit de un praf de culoare albă. Alături, niște rafturi sînt pline ochi de melci (ghiocuri). Mai mari, mai mici și chiar mici de tot, probabil pentru șiraguri de mărgele destinate femeilor cochete. Melcii mari, enormi, de culori diferite, ne sînt prezentați ca fiind viețuitoare ce depășesc frecvent suta de ani. Se remarcă printre aceștia unii de o culoare rozaliu-sidefie, adevărate rarități protejate de lege. Uite, nevastă, cu două ghiocuri din astea ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
orașul Havana. Mai departe se află orașul istoric Matanzas înainte de a ajunge la imensa plajă Varadero, steaua necontestată a turismului cubanez. Ținta noastră se află la circa 20 km de Havana Veche, o mică stațiune turistică numită Tarará, cu plaje cochete și cu o mare nu prea furioasă mai tot timpul. Trecem pe lîngă unele construcții ce au adăpostit un Festival al Tineretului, similar celui de prin 1956 la noi, cînd magazinele serveau cu predilecție praful de pe tejghea. Pe șosea intîlnim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în cele două-trei boscorodeli ale vreunui țăran comori de înțelepciune. El, care, cu cruzimea asta bonomă, a descris ucigător un oraș de provincie unde se exilase după ce terminase facultatea. Vorbește de parcă în fraza lui se aude o muzică monotonă și cochetă. Sunete care par să pătrundă prin catifea. Poate și pentru că a fost înscris un timp la un liceu de muzică. L-a văzut taică-su cu o cutie de pantofi în mână și i s-a părut lui că parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în sus pe Calea Victoriei, mi-a povestit câte ceva despre dânsul. De fapt locuia la Cluj, unde cânta la vioară în orchestra Operei. Acum, în vacanță, venise la București la părinții lui, care stăteau în apartamentul unui prieten - Dan Nasta - în cochetul bloc de pe strada Puțul de Piatră, care aparținuse chiar soției acestuia - Rori, o hiperintelectuală... După o oprire protocolară la cofetăria de pe Calea Victoriei colț cu Grivița, ne-am îndreptat alene spre casa de pe Puțul de Piatră, în care găzduia, alături de părinții
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
curând o ambianță neutrală - ca a aerului pe care îl respiri zilnic: nu tot atât de necesară, dar la fel de ne-simțită. Dar faptul este: mă simt bine! Notiță a lui Pierre Pentru Dânsul mă înscriam în peisajul liniștit, patriarhal și pe alocuri cochet al străzii pe care locuiam... De altfel, mi-a mărturisit chiar de la început simpatia pe care o nutrea încă de mult pentru strada aceasta. Așa că era fatal să-mi acorde o oarecare atenție... 18 februarie 1953 Încă o pagină din
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
făcut slujbe de pomenire și parastase, au împărțit colive și câte ceva din lucrurile celui mort. Eu am primit un halat de casă de mătase roșie și un batic, de asemenea roșu, ținuta de interior a lui Mihai când se voia cochet... și, totodată, Alice a început să-mi dea cu porția și pe numărate din hârtiile vechi ale lui Mihai, adunate cu sfințenie într-un geamantan, pe care eu le copiam bătându-le în câte trei exemplare la mașina de scris
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
țin minte ce... Aceeași atmosferă ca și la noi... nimic deosebit de relatat de aici... La cofetărie. Cu ocazia unei alte plimbări, am intrat într-o cofetărie: voiam să văd, să cumpăr și să gust. O cofetărie luminoasă, curată, îngrijită și cochetă, aș putea spune. Galantarele erau asortate cu tot felul de bunătăți specifice (adică indiene). Foarte greu de ales dintr-o gamă atât de variată și atât de... necunoscută nouă. Am preferat o promițătoare prăjitură cu ciocolată. Excesiv de prudent, le-am
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
la ambasadă am putut să admirăm străzi, parcuri, magazine, oameni fel de fel. Ambasada era situată într-un cartier select, "Las Condes", Calle Benjamin, o stradă liniștită, cu case arătoase și multă verdeață. Clădirea ambasadei era proprietatea statului român, un cochet imobil cu două etaje, o grădină în față, teren de tenis în spate și câteva rânduri de lămâi și portocali. Colaboratorii aranjaseră o masă de bun venit și n-am putut să n-o onorăm. Am avut noroc să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
muzee, plimbări pe malul oceanului, ascensiuni pe Corcovado, la statuia lui Isus, și pe Cabesa de Azucar. Am făcut chiar și baie în ocean, apoi ne-am plimbat ca nababii pe Copacabana și am "luat masa" la terasa unui restaurant cochet, "Meia pataca" ("Jumătate de ban"), față în față cu Atlanticul. Am plecat din Rio încântați de cele văzute, dar și triști de despărțire, nebănuind că în 1992 aveam să revin în "Cidade maravilhosa" în calitate de Consul General și s-o părăsesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]