1,286 matches
-
umedă, care a afectat ochiul în proporție de treizeci la sută, dar care poate s-ajungă până la lezarea totală a câmpului vizual. Vom încetini asta mult, cât de mult se poate. Omar era în ochi, se urcase ca-ntr-o cochilie netedă, spiralată și de-acolo privea spre un peisaj ce era făcut doar din irizări și inele de ceață prin care trecea un abur albastru. Macula suna ca un strat de iarbă, parcă doctorița așa i-ar fi spus: „Peste
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
sufragerie veche, plină de tablouri cu flori: lăcrămioare, miozotis, petunii, toate culorile de trandafiri pictate corect și în mod evident de aceeași mână. Pe bufet, strălucea stins, plin de praf, un Cupidon mare, din porțelan, călare pe un melc cu cochilia de aur. Marin Vâlcu apăru în halat. Avea barba nerasă și o expresie arogantă a gurii. Ochii însă priveau blând, fără ostilitate, poate puțin surprinși. ― În ce chestiune... Cristescu îi arătă legitimația. Celălalt se uită superficial și îi împinse un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ansamblul cimitirului) posedă inventar funerar: vase, fibule, brățări, cercei, perle, piepteni, monede etc.; 5) inventarul funerar este specific necropolelor de epocă romană din secolul IV, conținând și unele elemente de origine barbară: perle de lapis, de coral și pandantive din cochilie de scoică și os de animal (aceste piese de inventar determină cercetătorul necropolei să atribuie mormintele unor elemente sarmato-alanice). În cimitir s-au descoperit și morminte datând de la sfârșitul secolului V - începutul secolului VII, contemporane cu bazilica situată extra muros
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
perete interior din jurul ei era lucrat din același metal, foarte frumos polisat. Hedrock păși prin ușa exterioară și se opri locului, dîndu-și seama ce nefiresc este efectul de ansamblu. Zidul interior era din oțel frusching, aliajul structural folosit exclusiv pentru cochiliile de mare rezistență ale navelor spațiale. Deci această clădire ciudată era un hangar pentru o navă cosmică. Și această navă se afla înăuntru. Nava lui Kershaw! Se prea poate să fi fost doar o ipoteză, dar iuțeala cu care trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
marque jaune devine, pe cale de consecință, scena pe care se dispută cele două viziuni despre umanitate. Între autonomia individuală și libertatea de a opta, pe de o parte, și distopia unui univers populat de fantoșe vidate de conținut, asemeni unor cochilii goale, pe de altă parte, alegerea este lipsită de ambiguitate. Căutările lui Blake și Mortimer sunt destinate nu doar elucidării misterulului, aparent insondabil, al acțiunilor temerare ale criminalului ce poartă misterioasa marcă galbenă, dar și apărării acestui viitor al lumii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
o violasem, se purta din ce în ce mai rece cu mine; preferam uneori să înfrunt această răceală din ce în ce mai evidentă decât să mă uit în ochii Laurei. Dinu nici atât nu era un obstacol. El însuși avea viața sa dublă, nelăsând să se vadă, din cochilia în care se retrăgea ca un melc, de cum simțea un pericol, decât o politețe lipicioasă și fadă. Cât privește bătrânii, ei mă ajutau din toate puterile să fiu mulțumit de mine. li interesa tot ce spuneam și mă ascultau sorbindu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o tavă de tablă pusă pe patul pliant, strâns și acoperit. Santa luă în mână fotografia de pe cămin, care reprezenta o bătrână cu expresie dușmănoasă, îmbrăcată în rochie neagră și cu ciorapi negri, stând pe o alee întunecoasă acoperită cu cochilii de stridii. — Biata maică-mea! spuse Santa cu sentiment, dând fotografiei un sărut sonor și umed. Petele unsuroase care acopereau sticla fotografiei indicau frecvența acestui atac afectuos. Nu ți-a fost ușor, fetițo! De pe fotografia la minut, cărbunii mici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
domnișoara Trixie să scrie ceva atât de inteligibil cum era scrisoarea respectivă? Domnul Levy spera că da. Trecu repede prin cartierul domnișoarei Trixie, prin fața barurilor și a firmelor care se vedeau la tot pasul anunțând RACI FIERȚI și STRIDII ÎN COCHILIE. Ajungând la blocul căutat, se luă pe urma dârei de petice și urcă scările până la o ușă cafenie. Bătu și îi deschise doamna Levy, spunând: — Ia privește cine s-a întors. Amicul nostru amenințat de idealist. Ai rezolvat problema? Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o violasem, se purta din ce în ce mai rece cu mine; preferam uneori să înfrunt această răceală din ce în ce mai evidentă decât să mă uit în ochii Laurei. Dinu nici atât nu era un obstacol. El însuși avea viața sa dublă, nelăsând să se vadă, din cochilia în care se retrăgea ca un melc, de cum simțea un pericol, decât o politețe lipicioasă și fadă. Cât privește bătrânii, ei mă ajutau din toate puterile să fiu mulțumit de mine. Îi interesa tot ce spuneam și mă ascultau sorbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Compresia Maximă. E așa-numitul tsimtsum. Și acolo, iată gloria Big-Bang-ului, Explozia și Expansiunea. Țâșnește o Scânteie, amestecul scapără și ia foc, asta este, zice manualul, unica Fază Activă a Ciclului. Dar vai, vai și-amar dacă În amestec pătrund cochiliile, acele qelippot, stropi de materie impură cum ar fi apa sau Coca-Cola; Expansiunea nu are loc, sau are loc prin declicuri abortive...“ „Shell n-o fi Însemnând qelippot? Căci, În cazul ăsta, nu-i de Încredere. De-acum Încolo numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
găsească pe undeva o cruce oarecare, pentru a descoperi o urmă a Cavalerilor. După aceea ghidul nostru ne duse să vedem fereastra manuelină, o janela prin excelență, o măiastră broderie spartă, un colaj de motive marine și submarine, de alge, cochilii, amfore, odgoane și lanțuri, destinate să celebreze faptele Cavalerilor pe oceane. Însă, pe cele două laturi ale ferestrei, strângând ca Într-o centură cele două turnuri ce o Încadrau, se vedeau sculptate Însemnele Jaretierei. Ce căuta oare simbolul unui ordin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
adoptată de o familie de evrei din New Jersey, dar la 18 ani a plecat În Haiti, unde a fost inițiată În voodoo de un babalao pe nume Audevie și a Învățat artele divinației, așa că poate citi acum În cărți, cochilii, monede, zaț de cafea, frunze de ceai, mîini, picioare și frunți. A trăit apoi un an În Telluride, Colorado, unde și-a găsit și numele. Acum, În afara faptului că umblă noaptea În chip de Înger, are În grijă spirituală o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mi-a părut rău, Însă nu i-am spus. Sunt violentă. Tb să mă schimb. Eseul meu i-a plăcut profului. Mi-a dat un optim cu felicitări. A citit cu voce tare fraza mea despre tridacna, „cea mai mare cochilie din lume Între valvele căreia s-ar putea ghemui un om, pentru a muri“. Am glumit apoi pe seama faptului k ar fi frumos să fim Îngropați În câte-o cochilie, În loc să ne bage În sicrie. Eu am subliniat k mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu voce tare fraza mea despre tridacna, „cea mai mare cochilie din lume Între valvele căreia s-ar putea ghemui un om, pentru a muri“. Am glumit apoi pe seama faptului k ar fi frumos să fim Îngropați În câte-o cochilie, În loc să ne bage În sicrie. Eu am subliniat k mai există foarte puține tridacne deoarece sunt victime ale braconajului celor care le colecționează și oricum, din motive igienice și din lipsă de spațiu, În ziua de astăzi e mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ar fi fost simbolul cel mai intim al mortalității noastre, Îl afișau zi și noapte. Purtau bluzițe prea scurte, prea Înguste sau prea strâmte, sau pantaloni prea coborâți pe șolduri și prea largi. Buricul Emmei. O cavitate perfect circulară. O cochilie. O cută mai Întunecată a pielii de culoarea piersicii, pe suprafața căreia se ivea ca o gaură de proiectil. Un orificiu viu care Îi aminti, În aceeași clipă și cu aceeași intensitate imaginea unei urechi sau a unui sfincter. Pana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai vorbit cu el de la Paști, rezumă ea, răsuflând oarecum ușurată. Rezemați de balustrada cheiului, scrutau depărtarea - poate, poate l-ar fi văzut pe Antonio plimbându-se acolo Împreună cu copiii, pierdut și rătăcit, Închistat În obsesia lui ca Într-o cochilie. Erau atât de apropiați, Încât părul Emmei Îi atingea din când În când fața. Cândva, tatăl său Îi spusese lui Sasha că pentru el era o plăcere de nedescris să stea la rând În magazin sau la poștă. În anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fiului. O Înghiți. Acum erau din nou o singură ființă. Și nimeni nu avea să-i mai poată despărți. — Încearcă să dormi, comoară mică, e târziu, șopti Elio. În lumina roșie a abajurului, urechile Camillei aveau transparența și fragilitatea unor cochilii. — Dar nu pot, mă tot gândesc la diferite lucruri. — Nu te mai gândi, nu fi supărată pe tata. Lui tata Îi pare tare rău, cântăm karaoke Împreună altădată, de fapt, știi ce zic eu? Mâine mergem să-l cumpărăm, vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Meryt mi-a adus mostre din fiecare floare și tulpină care se găsea de vânzare pe chei. Unele îmi erau cunoscute, dar altele pur și simplu puțeau, mai ales licorile locale făcute cu mortăciuni: bucăți de animale uscate, pietre și cochilii de scoici, excremente. Vindecătorii egipteni puneau balegă de hipopotami sau de crocodili și urină de cai sau de copii pe diverse părți ale corpului în diverse anotimpuri. Câteodată, cele mai odioase amestecuri păreau să funcționeze, dar eu eram uimită cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Ar fi destul să dau un singur telefon unei singure persoane... Dacă aș avea cea mai mică dovadă... Orice... Mintea începe să-mi treacă din nou în revistă toate faptele, ca o pasăre care întoarce cu pliscul iar și iar cochiliile goale ale unor scoici. Dacă o mai țin mult așa, o să înnebunesc. — Mă întrebam dacă... Deodată, îmi dau seama că Nathaniel îmi vorbește. De fapt, cred că e posibil să vorbească de mai mult timp - și eu nu am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
culoare la păr.. încep, însă doamna Farley scutură din cap. — Te vedeam mereu cum intri și cum ieși grăbită, cum ajungi acasă noaptea târziu, și mereu arătai foarte obosită. Și îmi amintesc că mi se părea că arăți... ca o cochilie goală, și nu ca o persoană. Ca o frunză uscată. Ca o păstaie. Ca o frunză uscată ? Repet în minte indignată. Ca o păstaie ? — Dar acum ai înflorit pur și simplu ! Arăți mai în formă, mai sănătoasă... arăți fericită... Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-l presără peste apa ce dăduse În clocot, apoi o acoperi cu o piatră netedă de prundiș. Aburul prinse a ieși În fuioare subțiri de sub piatră, iar el mai așteptă câteva clipe Înainte să deșerte apa și praful Într-o cochilie mare de melc În care Îndesase un snop de frunze de mentă. - O să te răcorească, Îmi zise Înainte să-mi Întindă cochilia. - Ție, Aban, am spus și am Întins spre el palma cu degetele rășchirate. - Ție, Krog, răspunse el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fuioare subțiri de sub piatră, iar el mai așteptă câteva clipe Înainte să deșerte apa și praful Într-o cochilie mare de melc În care Îndesase un snop de frunze de mentă. - O să te răcorească, Îmi zise Înainte să-mi Întindă cochilia. - Ție, Aban, am spus și am Întins spre el palma cu degetele rășchirate. - Ție, Krog, răspunse el și, În clipa aceea, femeile ieșiră din adăpostul lor. Începea să se răcorească, În sfârșit, dar trebuia să așteptăm ca luna să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ne-a vizitat Dogon. Pe Dogon n-ai să-l vezi niciodată, dar ai putea să vezi leul dacă vii cu mine, Îmi zise Tuni, surâzând. M-a tras după el pe o altă peșteră care urca, răsucindu-se precum cochilia unui melc. Pământul de pe jos nu era drept, ci avea un fel de lespezi puse una peste alta, ca să te ajute când pășești. - Logon mi-a spus că nici măcar Dilc al lui nu s-a gândit la așa ceva, se făli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai are ceva de luat, o carte, pe care i-a împrumutat-o mai demult. Surâsul Giocondei. O vâră în geanta cât un hârdău. Trage ușa după ea și coboară iute-iute cele patru etaje de trepte răsucite în formă de cochilie de melc marin. Iese în stradă cu grijă, strecurându-se printre porțile mari de fier forjat și uitându-se în dreapta și stânga pentru a se feri de privirile trecătorilor. Nu prea mulți fiindcă e târziu și e ceață. În lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
îngrijorător. Îmi aduce aminte de o poezie, zice delfinul. De unde știi tu atâtea poezii? se miră Arion. Din mare. ─ Ce poezie? ─ O poezie care se cheamă Melcul din lună. Începe așa: „Cel mai trist lucru din lună e melcul fără cochilie Îl depistezi după bocet, un bocet sfâșietor și teribil” Nu începe bine, zice Arion. Se termină și mai prost, zice delfinul. Acuma spune, dacă tot ai început, zice Arion. ─ Toată poezia? ─ Zi doar sfârșitul. Ultimele câte versuri? Păi câte are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]