678 matches
-
în fata ei. Din plafon atârna un imens cocon. Semăna cu un hamac închis, tanslucid, urzit dintr-un fel de fibră albă foarte fină și foarte solidă. Degetele-i accentuară involuntar apăsarea pe trăgaciul armei. Înaintă. Lumina lanternei traversă învelișul coconului. Un corp înăuntru... Dallas! Terorizată, Ripley îi văzu ochii deschizându-se și privind-o țintă. Buzele se dezlipiră, conturând cuvinte. Ea se apropie mai mult și scârbită și fascinată. ― Ucide-mă, se rugă vocea. ― Ce... ce ți-a făcut? Dallas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
scârbită și fascinată. ― Ucide-mă, se rugă vocea. ― Ce... ce ți-a făcut? Dallas încercă încă o dată să articuleze sunete, dar în van. Își întoarse atunci încet capul spre dreapta. Ripley orientă raza luminii în direcția aceea. Un al doilea cocon atârna din plafon, diferit de cel al lui Dallas în privința culorii și texturii. Era mai mare și mai întunecat. Era Brett! Se întoarse spre nefericitul prizonier. ― Vă scot eu de aici! (Ea murmură aceste cuvinte, cu fata scăldată în lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ei coleg, căpitanul ei. Acesta își coborî pleoapele. Buzele-i tremurară un moment de parcă se pregăteau să slobozească un strigăt de oroare și suferință. Nu ar fi avut curajul să-l suporte. Țeava lansatorului de flăcări își îndreptă gura spre cocon. Ripley apăsă pe trăgaci, convulsiv; curând corpul celui care fusese Dallas dispăru în vâlvătaie. Arse fără nici un vaiet. Cu sălbăticie apăsă pe trăgaci de mai multe ori, în toate direcțiile, carbonizând totalitatea antrepozitului. Focul vuia sub ea când escaladă barele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Paradisului, Bau, Ghiborț și Cargobot. Eu speram, dar mă mințeam pe mine însumi, ca să o apăr pe Mioara, cu toate că nu merita atâta protecție. Am iertat-o, deși nu uitasem că mă învăluise ca pe un vierme de mătase într-un cocon din care nu puteam nici să văd, nici să mai aud. Gogoașa mă făcuse prizonierul propriilor mele controverse. Un hățiș țesut încet și sistematic destinat mătăsii celei mai fine, dar fără să-mi dau seama că țesătorul eram eu. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vechea maternitate din Deva, o zonă rarefiată în aer, ca și cum acolo s-ar fi petrecut ceva important (pentru mine), așa simt acum, în spitalul ăsta cristalin din centrul Elveției, cum se deschide o breșă semnificativă în plictiseala apăsătoare, ca un cocon de vată, a ultimelor luni, un interval distinct care ne cuprinde pe toți trei și care se luminează semnificativ în jurul micului pat cu geamuri de sticlă prin care Dora mă privește ca pe singura ființă din lume care contează. E
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
somn, formă pentru întrupare, ziua și noaptea, două surori ursitoare, din tolba lor fără fund, deapănă lumina și întunericul în zeci de gheme aromitoare, albul vrâstat cu negrul în proporții infinitezimale, în dulci și aspre ninsori îngroapă totul într-un cocon. în mijlocul lor își dau rând miezul zilei și miezul nopții, ca niște azimi aburind, ca niște spini adânc îngropați în germenul abia înfiripat, în viața fără ochi, fără picioare, în viața ce suflă din greu ca un viscol în turbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
dăruiți nimic de ziua mea, lăsați-mi libertatea de-a visa că abia urmează să mă nasc, că tot ce sunt abia va fi, că lumea abia se va-ntrista, că-i loc și pentru steaua mea. lăsați-mă-n coconul arvunit, să-mi fie pântec născător, să cresc acolo până la finit, să fiu întreagă, cum mă vor aceia toți ce au văzut în mine arcașul ce-l doreau cu-argint în vine. iar de-mi veți dărui un gând, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
am rămas țeapănă, incapabilă să-mi adun curajul. Hai, m-am îmbărbătat. îl doream așa de tare încât am început să transpir. într-un final, simțind în stomac niște furnicături ciudate de parcă un roi de fluturi ar fi ieșit din cocon, am reușit să-mi înclin capul către el, savurând parfumul curat, de detergent pe care-l degaja cămașa lui. Nu miroase ca Luke, mă gândeam leneș. Atunci am simțit cum durerea mă împunge, dar asta numai până când mi-am amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke atenția. E mai bine să fim pregătiți. Acum hai să-ți luăm temperatura. —TREIZECI ȘI NOUĂ! a urlat el îngrijorat. După care a început frenetic să îndese marginile păturii sub mine, chiar și sub picioare. Parcă stăteam într-un cocon. — Femeia de la farmacie a zis să te țin la căldură, dar ție ți-e deja cald, a bolborosit el. La miezul nopții, temperatura îmi urcase la patruzeci, așa că Luke a chemat doctorul. Ca să chemi acasă un doctor, în Manhattan, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Eladă, înconjurându-se și cu boieri de neam elin, veniți, pe meleagurile bogate ale Moldovei, tocmai din Fanarul Stambulului. Cu așa pază, domnul își adusese și familia, slujitorii de taină, încercând ca nimeni să nu ducă dorul Ieșilor. Numai Alexandru Coconul era trimis să slujească în Țara Românească, domnind după povețele tătâne-su și sub privegherea mitropolitului Anastasie și a maicii sale Arghira. Țigăncile lustruiră podelele și înfășară paturile, coșarii curățară hornurile, alungând cucuvelele, care-și făcuseră cuib tocmai acolo, baba
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
domnitorul. „ Totmai cred că a avut ceva de câștigat din pricina focului de la Iași!” rosti gânditor Radu Mihnea, îndreptându-se bucuros să-l întâlnească pe misteriosul călugăr grec, căruia trebuia să-i încredințeze taine, ce urmau să ajungă doar la urechile coconului său, uns ca domn în Muntenia. În timp ce Vodă și călugărul Neofit se întreceau în vești tulburi, ce veneau atât din partea turcilor cât și din partea creștinilor, domnița Catrina, uitându-și rangul, îl îmbrățișa pătimaș pe tânărul diac: Cât te am așteptat
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
din București”, unde „el se odihnește supt o piatră frumoasă, pe care se povestește, în limpede grai românesc, istoria vieții lui”. Așadar, domnitorul n-a avut liniște nici după moarte, nu și-a mai văzut feciorul cel drag, pe Alexandru Coconul, care, după domnii efemere, s-a stins devreme, fiind „boliacu”, Catrina a rămas în mănăstire, suspinând după dragostea diacului, nu a mai putut ajuta numeroșii călugării greci oploșiți în săraca țară a Moldovei, singura lui dorință îndeplinită fiind alegerea ca
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
nimeni nici o vină că persiști în ideea ta, de a dezvolta în grădinile tale suspendate o nouă mică unitate de producție, îți confecționezi pe loc, fără să mai cobori, un coșuleț de nuiele de dud, în care așezi cu grijă coconii strălucitori, numai pe aceia din care a zburat fluturele, pentru că nu ai călcat nici gâze cu tălpile tale ușoare, umpli coșulețul, cobori cu grijă scara din crengi de baobab-bătrân capricios și dai fuga pe prispă, să vezi ce găsești pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
trebuie să ajungă mireasă, așa cum vântul poate trece pe sub cer, nu prin cer, și oricum corzile de nylon întinse pe aici vibrează și pot tăia. nouă în al doilea loc: pentru a avea copii trebuie să te înfășori într-un cocon de dragoste. firele subțiri ale dragostei sunt produse de o guriță mică, invizibilă, a insectei memoriei tale. când femeia este gravidă mireasa regală vede în vis această insectă cu picioare albastre, lucioase, din gurița căreia iese un fir foarte subțire
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
viață. doi fulgi sunt ochii noștri, pentru că ei văd fulgi. fulgi canibali, fulgi care mănâncă fulgi, născuți din fulgi, printr-un fulg, de către o mireasă de fulgi. nouă în al patrulea loc: aici e numai plasă, fără pește înăuntru. numai cocon de dragoste, fără copil. numai fulg, fără fulg în fulg, într-o lume de fulgi care fulguiește fără sens, fără să te continue pe tine, fără să prindă nici un nou suflet. schimbarea dragostei fără găsirea dragostei. bea laptele cu fulgi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fără sens, fără să te continue pe tine, fără să prindă nici un nou suflet. schimbarea dragostei fără găsirea dragostei. bea laptele cu fulgi, bea cafeaua cu fulgi, cu posmagi, cu crutoane, du-te la sală, fă ceva, să răsară în coconul dragostei tale un fulg. un fulg mic care să crească, hrănit de matca splendidă a memoriei. amintește-ți în vis de toți fulgii pe care i-ai ronțăit. mângâie fesele fulgilor, umple-ți traheea albastră cu fulgi albi, dizolvă fulgii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
inamic. Armata avansa pas cu pas, apropiindu-se, cu fiecare oră, de castelul principal al clanului Tokugawa. Ieyasu, desigur, lipsea, la fel ca toți generalii și soldații săi, care plecaseră pe linia întâi, la Muntele Komaki. Spre acea casă pustie, coconul gol în care se preschimbase miezul provinciei natale a clanului Tokugawa, avea să-și îndrepte Shonyu lovitură mortală. Comandantul Castelului Oteme, care fusese aliniat cu clanul Tokugawa, dar era ispitit de Shonyu, acceptase deja de la Hideyoshi garanția unui domeniu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bunului mers al Întreprinderii. Debarasat În mod dureros de matriarhatul strivitor care Îl anihila, el se dovedi un om eficace, fericit să descopere că era capabil de performanță. CÎt despre Marie și Lucas, aceștia doi trăiau ca Închiși Într-un cocon, petrecîndu-și zilele la postul de jandarmi unde continuau să facă cercetări complementare, În special În legătură cu copilașul abandonat la Brest În mai 1968. Trăgeau perdelele peste nopțile lor și Învățau să se cunoască unul pe celălalt. Nu-și făgăduiau nimic, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
1968. Trăgeau perdelele peste nopțile lor și Învățau să se cunoască unul pe celălalt. Nu-și făgăduiau nimic, nu vorbeau niciodată despre viitor, trăiau acel moment În suspensie, Încercînd să nu savureze decît clipa prezentă, conștienți de faptul că acel cocon fragil se putea rupe dintr-o clipă În alta. Veni și ziua Întoarcerii lui Pierric. La debarcader, Philippe, Juliette și Ronan veniseră să-l aștepte. Marie se Încruntă văzînd că și Ryan era de față, dar nu făcu nici un comentariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spartă, răspunse vocea. Tanda și Manda. — Asimilarea unui limbaj rudimentar nu conferă vreun soi de libertate, zise Virgil. Orice intelect care se izolează în structuralism, e sortit să rămână prins în propriile mreje. Cuvintele nu-ți servesc decât ca să țeasă coconi în jurul propriei tale irelevanțe. Era ceva ce i se întâmpla lui Virgil Jones atunci când se enerva: vorbele-i deveneau pompoase și încâlcite. Asta îi venea din teama de a nu trăda faptul că-i lipsea stăpânirea de sine. Când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
deveneau pompoase și încâlcite. Asta îi venea din teama de a nu trăda faptul că-i lipsea stăpânirea de sine. Când era nervos, se simțea extrem de slab și foarte ușor de păcălit, așa încât vorbele lui țeseau în jurul lor tocmai acei coconi pe care-i atribuia gorfului. Era mai furios decât își amintea el să fi fost vreodată. O mare parte din furie, își spuse atunci, reprezenta o reacție. Se supusese unei riguroase examinări fizice și mentale. Fusese în joc însăși supraviețuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
până la ultimul, sub vraja Dimensiunilor. Cei care supraviețuiseră șocului erau aceia îca Irina) pentru care calea aleasă de K devenise nu numai un mijloc de apărare, ci și un scop în sine, un fel de viață ce îi menținea în coconul trecutului și al detaliilor neînsemnate din prezent. Asta era ceea ce voiau. Astfel, Irina pur și simplu anexase pierderile suferite la propria ei imagine tragică, iar Peckenpaw făcuse din Vânător o parte a propriilor legende atât de des povestite. Pentru acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
scoțiană....” 1. Arătarea aceasta bizară, Înconjurată de oglinzi, perii de cap, pomezi și parfumuri, e Terez Gogor. În curând apar Alexandru Paloti și Colan, creditorul armatei de crai care se Întâlnesc seară de seară la Forian. Mai exact, În casa coconului Tache Forian, unde, În jurul meselor de joc, se strânge o lume ciudată, gata să Își irosească timpul și banii cu nespusă plăcere. Suntem deocamdată acasă la Terez, care Își face toaleta, admirat de Paloti și Colan, Într-o scenă demnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nimic din ceea ce ar fi putut să-mi tulbure plăcerea pură a fiecărei clipe. Descoperisem o libertate care mă amețea. O trăiam din plin, fără să-mi dau seama că libertatea aceea mă înlănțuia încet, încet, fără scăpare, închizându-mă, cocon năuc, în gogoașa nimicului. A rămas acea noapte de la „Melody“ închisă în mine ca urma unui cuțit despicându-mă, împărțindu-mă pentru totdeauna între cel ce am fost și cel care am devenit. A rămas cu toate ale ei, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nimic din ceea ce ar fi putut să-mi tulbure plăcerea pură a fiecărei clipe. Descoperisem o libertate care mă amețea. O trăiam din plin, fără să-mi dau seama că libertatea aceea mă înlănțuia încet, încet, fără scăpare, închizându-mă, cocon năuc, în gogoașa nimicului.“ Aici e situat chiar începutul: graba spre o ședință a viitorilor comuniști din facultate, plină de promisiuni, va devia într-o izbucnire rebelă, ce conduce firul Textului în chiar inima întunericului: prima beție solitară, plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]