889 matches
-
al stereotipului și, implicit, al cauzelor prejudecății și ale discriminării este relevat de teoria categorizării sociale, formulată de H. Tajfel. Potrivit acesteia, gândirea În stereotipuri nu se datorează unor motivații afective, ținând de structura personalității, ci este, În general, proprie cogniției sociale stereotipul fiind, de fapt, o structură cognitivă care intervine În mod inerent În procesul comunicării sociale. Fundamental pentru cogniția socială este fenomenul categorizării prin stereotipuri, respectiv procesul prin care diferitelor obiecte individuale percepute li se atribuie Însușirile unei anumite
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Potrivit acesteia, gândirea În stereotipuri nu se datorează unor motivații afective, ținând de structura personalității, ci este, În general, proprie cogniției sociale stereotipul fiind, de fapt, o structură cognitivă care intervine În mod inerent În procesul comunicării sociale. Fundamental pentru cogniția socială este fenomenul categorizării prin stereotipuri, respectiv procesul prin care diferitelor obiecte individuale percepute li se atribuie Însușirile unei anumite categorii, datorită unei judecăți prealabile, unei prejudecăți, inerentă În orice formă de categorizare. Abilitatea de a gândi În categorii conduce
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
este esențială. Spiralogia consideră "frumusețea femeii" ca rezultatul procesului milioanelor de neuroni și trilioanelor de sinapse care văd, aud, miros, datorită unității creierului (rațional/emoțional) care stabilește imaginea obiectivă a femeii și reacția subiectivă de "plăcere în a o privi". Cogniția noastră este un act obiectiv-subiectiv atâta timp cât creierul rațional nu poate fi despărțit de cel emoțional. Subiectivitatea poate fi prevăzută de cei ce te cunosc mai bine. Un prieten sau o prietenă poate să anticipeze cu o certitudine de 80% dacă
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
nevoia de a integra teoriile bazate pe sine existente în literatură. Sinele perceput în cadrul unei organizațiii include percepțiile celor trei tipuri de atribute individuale: trăsături, competențe și valori. Autoarea ne explică structura conceptului de sine ca fiind un set de cogniții relativ stabile care oferă fundamentul pentru așteptări, instrumente și valențe în cazul motivației de tip instrumental sau calculativ. Lucrarea își propune să dezvolte un model al conceptului de sine ca o construcție unitară, capabilă să reunească procese motivaționale cognitive și
Atitudinea față de bani by Gabriella Losonczy () [Corola-publishinghouse/Science/843_a_1654]
-
socială, cu atât va investi mai mult din conceptul de sine în acea identitate (Scholl, Beauvais, Leonard, 2002). 3.3.3 Influența conceptului de sine asupra mediului organizațional Structura conceptului de sine poate fi considerată ca fiind un set de cogniții relativ stabile ce oferă o bază pentru așteptări, instrumente și valențe în cazul motivației de tip instrumentale sau calculative. În orice caz, există și o componentă expresivă a conceptului de sine, care se referă la modul în care individul procesează
Atitudinea față de bani by Gabriella Losonczy () [Corola-publishinghouse/Science/843_a_1654]
-
metafore și imagini, etc. Jodelet (1989) definește RS ca "o formă de cunoaștere elaborată și Împărtășită social, având un scop practic și concurând la construirea unei realități comune unui ansamblu social". Pentru Flament (1995) RS este un "ansamblu organizat de cogniții relative la un obiect, Împărtășite de membrii unei populații omogene În raport cu acest obiect". Abric (1987) apreciază că RS este “produsul și procesul unei activități mentale, prin care un individ sau un grup reconstituie realul cu care este confruntat și-i
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
milenii în urmă, că oamenii se înspăimântă nu de realitate, ci de imaginea pe care o au ei înșiși (și-o crează) despre aceasta (motiv pentru care vom dezvolta, în ultima parte a lucrării, exact o terapie ce se adresează cogniției și reprezentărilor realității din mintea oamenilor). Omul, în întreaga sa activitate, folosindu-se de factorul de producție munca, urmărește permanent crearea a ceva util, folositor, adică desfășoară activități productive, acțiune care, nu numai că ne înnobilează - după celebra expresie a
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru TRIFU, Carmen Raluca IONESCU () [Corola-publishinghouse/Science/83167_a_84492]
-
intelectuale ale creativității: a) transformarea; b) gândirea analogică / metaforică; c) gândirea regresivă / ludică. a) Transformarea este considerată de J.P. Guilford tot atât de importantă pentru creativitate ca și gândirea divergentă. Transformarea este o abilitate care aparține dimensiunii „ conținuturi ” și implică operații de cogniție, memorie, producție divergentă, convergentă și evaluare. Subspeciile transformării importante în stadiul inițial al procesului creativ sunt: definirea și redefinirea. Definirea este o abilitate complexă care permite identificarea problemei, stabilirea aspectelor importante și neesențiale, simplificarea problemei, separarea de subprobleme, abordarea dintr-
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
în cadrul modelelor creativității și modelul tridimensional al intelectului elaborat de către Guilford. Pe baza unor cercetări personale și a unor considerații teoretice, el a stabilit existența a 120 de factori. Folosind trei dimensiuni clasificatorii: operații (evaluare, gândire convergentă, gândire divergentă, memorie, cogniție), conținutul activității intelectuale (figural, simbolic, semantic, comportamental), produsele activității intelectuale (unități, clase, relații, sisteme, transformări, implicații) - Guilford construiește un sistem tridimensional al intelectului, cu o deosebită valoare euristică. La nivelul modelului pot fi identificate următoarele caracteristici generale/indicatori: fluiditate, flexibilitate
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
a ceva ca adevărat în baza unor principii sau temeiuri ale subiectivității (sensibilități, activități) umane. Trecerea distincției din domeniul cunoașterii în domeniul discursivității, limbajului este justificată prin faptul că prin discursivitate putem înțelege caracterul discontinuu, “pas cu pas” al gândirii, cogniției sau oricărei producții lingvistice, dar și de faptul că, cunoașterea izvorăște și din interacția discursivă, precum și de actuala deplasare a atenției de pe cunoaștere pe discursivitate în cultura contemporană. Asumam mai sus argumentarea ca intervenție discursivă ce oscilează între două extreme
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
rând copiilor preșcolari pentru a le mări șansele integrării școlare, pornește de la încrederea în deosebita plasticitate fizică a copiilor sub vârsta de 5 ani. În analiza eficienței unor astfel de programe, această concepție a înclinat însă balanța în favoarea evaluării nivelului cogniției și a semnificației creșterii inteligenței. Cu toate șansele pe care cred că le au acest gen de intervenție, orientarea prin excelență spre laturile intelectuale, ca unic criteriu al evaluării, a avut ca urmare o serie de critici care constatau că
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
nevoia de a integra teoriile bazate pe sine existente în literatură. Sinele perceput în cadrul unei organizațiii include percepțiile celor trei tipuri de atribute individuale: trăsături, competențe și valori. Autoarea ne explică structura conceptului de sine ca fiind un set de cogniții relativ stabile care oferă fundamentul pentru așteptări, instrumente și valențe în cazul motivației de tip instrumental sau calculativ. Lucrarea își propune să dezvolte un model al conceptului de sine ca o construcție unitară, capabilă să reunească procese motivaționale cognitive și
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
socială, cu atât va investi mai mult din conceptul de sine în acea identitate (Scholl, Beauvais, Leonard, 2002). 3.3.3 Influența conceptului de sine asupra mediului organizațional Structura conceptului de sine poate fi considerată ca fiind un set de cogniții relativ stabile ce oferă o bază pentru așteptări, instrumente și valențe în cazul motivației de tip instrumentale sau calculative. În orice caz, există și o componentă expresivă a conceptului de sine, care se referă la modul în care individul procesează
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
ne amintim pasiv lucrurile care ni se întâmplă, ci ne gândim și elaborăm teorii referitoare la ele. Susținea că dezvoltarea continuă a acestor mici teorii și testarea lor din perspectiva factorilor pe care îi adunăm în experiența noastră zilnică reprezintă cogniția socială.Kelly afirma că fiecare dintre noi își elaborează un set de constructe personale pe care le utilizează pentru a înțelege lumea. Aceste constructe sunt bipolare. Deși constructul propriu-zis este bipolar, orice persoană poate fi plasată undeva, între cele două
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
al copilăriei, se caracterizează mai cu seamă prin creștere și dezvoltare. El cuprinde subiectul de la naștere până la adolescență inclusiv. În copilărie are loc constituirea și apoi dezvoltarea conduitelor fundamentale adaptative, se constituie și se structurează însușirile personalității, se dezvoltă caracteristicile cogniției și cele intelectuale, ale afectivității și motivației, ale atitudinilor și sociabilității. Accesul mai important la cultură se realizează o dată cu procesul alfabetizării, proces care în societatea modernă începe, de cele mai multe ori înaintea intrării copilului în școală. În ciclul primar se trasează
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
La doar două decenii după retrospectiva psihologului consonantist se Întâmplă, Însă, o „importantă schimbare de perspectivă“ : grație informaticii, se reactivează și chiar se amplifică interesul pentru cunoaștere. Ivite printr-un extraordinar feed-back al tehnicii de „procesare automată a datelor“, științele cogniției (mai exact, „științele și tehnologiile cogniției“ ) - de care se discută din 1973 - se raportează frontal la studiul inteligenței și al sistemelor inteligente, iar cum acestea din urmă sunt naturale, sau artificiale, ajungem la spectaculoasa distincție Între inteligența naturală și inteligența
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
psihologului consonantist se Întâmplă, Însă, o „importantă schimbare de perspectivă“ : grație informaticii, se reactivează și chiar se amplifică interesul pentru cunoaștere. Ivite printr-un extraordinar feed-back al tehnicii de „procesare automată a datelor“, științele cogniției (mai exact, „științele și tehnologiile cogniției“ ) - de care se discută din 1973 - se raportează frontal la studiul inteligenței și al sistemelor inteligente, iar cum acestea din urmă sunt naturale, sau artificiale, ajungem la spectaculoasa distincție Între inteligența naturală și inteligența artificială, prelungită prin distincția dintre psihicul
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
relevantă este Însăși distincția dintre modul empiric de dobândire a cunoștințelor (prin transducție), modul „constructiv“ (prin abstracție, clasificare, inducție și abducție) și modul sintetic (prin simularea În domeniul virtual), moduri care, la limită, contribuie la Însăși edificarea teoriilor din cadrul științelor cogniției . Este posibil ca În sprijinul „criticismului“ profesat de către Hubert L. Dreyfus să vină distincția operată de Solomon Marcus Între cele patru moduri („analitic“, „holistic“, „experimental“ și „experiențial“) de Înțelegere a realității . În stilul gânditorului anglo-saxon, s-ar putea spune că
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
această complexitate socială relevă Întrepătrunderea diverselor dimensiuni sociale Între grupuri diferite, deși, la o privire de ansamblu, acest factor nu este evident. Complexitatea identității sociale poate fi văzută În două modalități diferite. În primul rând, identifică diferențe individuale, În ceea ce privește impactul cogniției. În al doilea rând, se concentrează pe influența cauzală și nevoia de cunoaștere socială. Conceptul de identitate socială complexă, este văzut drept coîmpărtășire ori suprapunere a unei dimensiuni unice În interiorul unui grup guvernat de o altă dimensiune, astfel că două
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Silvia – Oana DONDAȘ () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93105]
-
de plecare pentru imaginația omului de știință. O dată cu evoluția sociologiei ca știință a devenit imperioasă nevoia ruperii cunoașterii științifice de cea comună, în sensul durkheimist: sociologia trebuie sa devină ezoterică, să se despartă de cunoașterea spontană. Apărut relativ recent, domeniul cogniției sociale are ca obiect de studiu cunoașterii spontane, a opiniilor, atitudinilor și comportamentelor noastre și ale altora, precum și explicarea evenimentelor din viața socială. Acest tip de cunoaștere îi corespunde, după părerea multor cercetători, CARACTERUL PASIONAL. Robert Lacroix critica însăși obiectul
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
intelectuale ale creativității: a) transformarea; b) gândirea analogică / metaforică; c) gândirea regresivă / ludică. a) Transformarea este considerată de J.P. Guilford tot atât de importantă pentru creativitate ca și gândirea divergentă. Transformarea este o abilitate care aparține dimensiunii „ conținuturi ” și implică operații de cogniție, memorie, producție divergentă, convergentă și evaluare. Subspeciile transformării importante în stadiul inițial al procesului creativ sunt: definirea și redefinirea. Definirea este o abilitate complexă care permite identificarea problemei, stabilirea aspectelor importante și neesențiale, simplificarea problemei, separarea de subprobleme, abordarea dintr-
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
și temei. Ca rațiune deoarece interoghează gândul poetic, și ca temei deoarece poeticul rămâne supus interpretării. Astfel, în cadrul artelor scrise lógos-ul poate fi folosit în sens științific fie ca temei pentru identificarea anumitor tipuri de discurs, fie ca rațiunea pentru cogniția artelor în general. 4.3. Despre ludus 38 sau funcția activă a spiritului Ontologia apelează la lógos pentru a contiua investigația asupra operei de artă văzută ca adevăr și creație liberă. Dacă prin lógos se pot stabili direcțiile de cercetare
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
omului forțează viața și se impun atât în existența obiectelor, cât și în existența subiectivă. Imaginea, ca existent al operei de artă, comunică prin intermediul simbolicului. Compoziția imaginii conduce la asociații cu mitologia, la înțelegerea jocului și a tehnicilor creației, la cogniția operei de artă, precum și la interpretarea limbajului artei sau la înțelegerea comunicării sale prin dimensiuni non-verbale. În această situație, ochiul devine mecanismul individuației și organul ce face posibilă conexiunea dintre artă și conștiință. Dar, prin intermediul organului văzului imaginea nu se
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
astfel de întrebări le poate dezvălui. Teoria atribuirii reprezintă o abordare a motivației din perspectivă cognitivistă. La baza acestei teorii se află ideea conform căreia oamenii au o nevoie înnăscută de a explica, înțelege și anticipa evenimentele pe baza propriilor cogniții. Conform teoriei atribuirii, nevoia fiecărei ființe umane este aceea de a-și explica acțiunile în funcție de cauzele percepute. Teoria propusă de Fritz Heider (1944, 1958) și dezvoltată ulterior de Weiner (1985) și Roberts (1982) constituie o teorie complexă în care atribuirile
TEHNICA ŞI TACTICA JOCULUI DE BASCHET by Cătălin Ciocan () [Corola-publishinghouse/Science/91611_a_92805]
-
activitatea de procesare a informațiilor este elementul central, ceea ce asigură o anumită logică tuturor comportamentelor organizaționale. Totuși, nu trebuie pierdut din vedere faptul că, în teoria atribuirii, percepțiile precedă comportamentul, mai curând decât invers. Nu cumva, în felul acesta, între cogniție și comportament apare un gol? Cum ar putea fi „umplut” el? Nu este exclus apoi ca între ceea ce spun angajații și ceea ce fac ei să nu fie nici o legătură. Or, dacă această legătură este presupusă ca existând, nu se falsifică
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]