1,198 matches
-
luptă, o cassis dintr-o folie ușoară de metal. Iar făurarul, care punea laolaltă bucățile de metal, îi povesti că nici o altă armată nu pusese la punct un sistem de protecție atât de rațional și impenetrabil: rotund, căptușit cu piele, coiful roman acoperea uniform capul, fără să aibă zone moarte în care ar fi putut pătrunde loviturile dușmanilor; cobora pe frunte până la sprâncene; două fâșii late apărau tâmplele și mandibula și se uneau sub bărbie, lăsând însă urechile libere; o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bine înțeles, făurarul îi spuse că dușmanii cei mai aprigi nu se aflau de partea cealaltă a fluviului Rhenus: — Pe aceia îi vezi de departe cum vin. Loviturile trădătoare sosesc pe drumurile Romei. Făurarul își vârâse enormul pumn stâng în coiful micuț și, cu mâna dreaptă în care ținea galdius-ul, mima loviturile la cap, la tâmple, la frunte și la ceafă: lama răsuna când izbea fierul, dar mâna, apărată de coif, părea invulnerabilă. Copilul privea toate acestea ca pe o operațiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe drumurile Romei. Făurarul își vârâse enormul pumn stâng în coiful micuț și, cu mâna dreaptă în care ținea galdius-ul, mima loviturile la cap, la tâmple, la frunte și la ceafă: lama răsuna când izbea fierul, dar mâna, apărată de coif, părea invulnerabilă. Copilul privea toate acestea ca pe o operațiune secretă, neavând cunoștință de tăcutul și neașteptatul acord al tatălui său. Abia după mulți ani avea să-și amintească și să înțeleagă motivele pentru care fuseseră inventate acele jocuri. — Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îl distrusese pe Sejanus și, cu puține ore în urmă, înăbușise revolta mulțimii din Roma. Era înalt, puternic, vulgar, cu părul tăiat scurt, după obiceiul militarilor. Pe măsură ce cobora, Augustinienii care stăteau de gardă deveneau rigizi, cu maxilarele încordate sub apărătoarea coifului mic, coborât pe frunte, cu privirea țintă înainte. El pășea fără să privească în jur, încălțările lui grele apăsau cu putere treptele de marmură. Probabil că îl văzuse însă pe Gajus de departe, fiindcă, atunci când ajunse lângă el, își încetini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mânjilor nedomesticiți. În timpul acelei operațiuni lente, nici unul dintre executori sau dintre condamnați nu scoase o vorbă. Sosi călăul, mai înalt decât toți ceilalți, cu umeri puternici, cu părul lung și blond care se unea cu barba, formând un fel de coif în jurul capului. Îl privi pe Împărat, așteptă încuviințarea lui tăcută, se îndreptă încet spre Lepidus, cel ce se căsătorise cu sora Împăratului și acum tremura, în genunchi, pe pietrele cu care era pavată piața, ajunse lângă el și se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un corp de armată timp de trei secole. Pretorienii au fost desființați de Constantin, care i-a înlocuit însă cu miliții fidele lui și noii puteri pe cale de a se naște. Astăzi se păstrează câteva statui de marmură ale pretorienilor. Coiful este foarte coborât pe frunte, conferindu-le o expresie încruntată. Apărătorile pentru obraji și bărbie sunt late, înconjurând fața, ce capătă un aer dur și invulnerabil, ca un legământ religios. Tiberius a ales ca simbol al pretorienilor scorpionul african cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu alți trei paznici și Îi permitea să poarte armura lui, kendo. Jim Își aducea aminte de ceremonia complicată În care soldații japonezi Îl Îmbrăcaseră În armura de metal și piele, precum și mirosul puternic al trupului soldatului Kimura, care umplea coiful și apărătorile de umeri. Își aminti izbucnirea de violență, cînd soldatul Kimura l-a atacat cu sabia cu două mînere, vîrtejul de lovituri care Îi izbise coiful Înainte să poată răspunde. Capul Îi zbîrnîise zile Întregi. DÎndu-i ordine, Basie fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de metal și piele, precum și mirosul puternic al trupului soldatului Kimura, care umplea coiful și apărătorile de umeri. Își aminti izbucnirea de violență, cînd soldatul Kimura l-a atacat cu sabia cu două mînere, vîrtejul de lovituri care Îi izbise coiful Înainte să poată răspunde. Capul Îi zbîrnîise zile Întregi. DÎndu-i ordine, Basie fusese nevoit să strige pînă Îi trezise pe bărbații din dormitorul Blocului E, iar doctorul Ransome Îl chemase la spitalul lagărului și Îi examinase urechile. Amintindu-și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mai chinui atâta. O să ai din nou silueta de dinainte. Doar că o să-ți mai ia niște timp, atâta tot. Atunci Ben anunță că voia păturica lui. Sări de la masă și fugi Înspre sufragerie ca s-o caute, pierzându-și coiful de pirat pe drum. Fi luă Daily Mail care stătea Întins pe masă acoperit În bucățele de plastilină. Le dădu la o parte de pe ziar și arătă spre o poză. —Dar cum de toate celebritățile astea Își recapătă silueta așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
-și schimbe imaginea brandului, spuse Ruby, Încercând să pară optimistă. Poate vor un tip mai atrăgător și mai aventuros. Cu recenta lui barbă neagră și părul lung - special pentru rolul din Hamlet - Saul era foarte atrăgător. Râse, ridică de pe jos coiful minuscul de pirat al lui Ben și și-l puse pe cap. Cu un gest flamboaiant luă sabia de plastic de pe masă și făcu câteva mișcări de spadasin. Da, da, pun pariu că aș putea pune capac câtorva aventuri! —Mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
plimba pe fundul ei. Hei, ce-ai zice dacă ne-am juca de-a doctorul și asistenta? Ea izbucni În râs. — Nu pot să cred c-ai zis asta! Parcă văd că următoarea mișcare e să-mi pun portjartiere și coif alb. —Oooo, da, da, ce idee bună. Încă râzând, Încercă să-i dea un ghiont, dar el Îi prinse Încheietura În aer și Începu s-o sărute. Ea avu o tentativă să-l oprească, dar apoi i se lasă pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și la cele care nu erau Cadillacuri. M-am uitat în fiecare Cadillac închis la culoare. Nici unul nu avea două fetițe înăuntru. M-am oprit din alergat și am rămas un minut pe loc. Căldura îmi apăsa capul ca un coif de oțel. Sudoarea îmi înțepa ochii. Mi-am scos ochelarii negri ca să îi șterg. Capotele și barele de protecție ale mașinilor străluceau orbitor în soare. Mi-am pus ochelarii la loc. Trebuia să rămân calm. Fiicele mele erau acolo, undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
parcă din lămpi cu gaz afumate, ce lăsa impresia că vine din cel mai adânc cotlon al vaselor acelora, ca și când ar fi fost umplute cu lumină și dogoare. Trupurile eroilor, acoperite cu platoșe formate din zale ca niște solzi, purtau coifuri, lănci și scuturi, dar bătrânii sileni erau complet goi, menadele petrecărețe, mai mult dezbrăcate; era de-ajuns o privire să simți în mână tulpina florii de agavă și să iei parte la dansul care rupea toate lanțurile, așa cum numai paloșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
deja femei complete. Încercăm doar să devenim mai bune. Și nu vorbeam doar în numele Lisei. — Cred că scria ceva despre faptul că ne vor zdruncina perspectiva asupra feminității. De ce te plângi? E gratis. Pe scenă apăru o femeie cu un coif auriu, iar audiența explodă. Asta mi-a dat impresia că aveam de-a face cu oameni care urmăreau prea multe emisiuni cu Oprah, prin satelit. Am aplaudat politicos în caz că urmăreau cine nu se implica pentru a-i umili apoi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cerut să-mi arate lista a doua zi, la sfârșitul ei aș fi găsit scris: să dau cremă antirid gratis dactilografelor. Dar încercam s-o susțin în această acțiune pentru că mă simțeam vinovată pentru, ei bine, pentru tot. Femeia cu coif luă un microfon. Imaginea ei apăru pe niște ecrane imense de deasupra scenei, unde se vedea că nu purta un coif, ci ăla era părul ei. Întreaga față părea să facă parte din același coif, având o lucire de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Dar încercam s-o susțin în această acțiune pentru că mă simțeam vinovată pentru, ei bine, pentru tot. Femeia cu coif luă un microfon. Imaginea ei apăru pe niște ecrane imense de deasupra scenei, unde se vedea că nu purta un coif, ci ăla era părul ei. Întreaga față părea să facă parte din același coif, având o lucire de plastic ireală. Până și hainele erau artificiale. Părea îmbrăcată într-un costum rigid de lână care nu se mișca odată cu trupul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
bine, pentru tot. Femeia cu coif luă un microfon. Imaginea ei apăru pe niște ecrane imense de deasupra scenei, unde se vedea că nu purta un coif, ci ăla era părul ei. Întreaga față părea să facă parte din același coif, având o lucire de plastic ireală. Până și hainele erau artificiale. Părea îmbrăcată într-un costum rigid de lână care nu se mișca odată cu trupul ei. Era un efect bizar. Lisa era impresionată. Aveam în față o femeie care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
trebui să-mi mai fac unul, doar să văd cum e“, dar nu eram la ora de geografie și nimeni nu ridica mâna. Femeile din jurul nostru urlau ceva despre țelurile lor strivite în fașă și coapsele lor pline. Femeia cu coif își atingea urechea dreaptă ca și cum ar fi ascultat-o pe fiecare dintre harpiile acelea înnebunite. Apoi a cerut să se facă liniște, a urlat, mai bine zis, ca să se facă liniște. Toate aveți dreptate, dar, știți, a fost un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
chipul. Aș fi dorit să râd și eu, odată cu el. Dar întâlnirea noastră, cea mai vrednică de pomenit, a avut loc de curând, la capul podului de lângă Catedrală. Regele meu venea călare pe un cal alb, ca din basme. Purta coif de argint, tunică albastră, pantaloni albi și cizme de lac cu pinteni de argint. Muzica militară izbucnise chiar în spatele meu, înspăimântându-mă cumplit, tocmai când regele meu mă zări. Și iată că-și strânge dârlogul calului jucăuș și oprindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tinere perechi, ne văd uniți. În teatre din Est și din Vest, unde am trăit Cercul de cretă caucazian și Așteptându-l pe Godot, sau în cinematograful din Steinplatz, unde am văzut filme clasice franceze Hôtel du Nord, Fata cu coiful de aur, Bestia om. Eu urcam spre camera ta, tu spuneai „încă nu“. Cu Lud Schrieber rezistam la Leydicke pahar după pahar la tejgheaua cea lungă, până când tu, fiindcă băusem până n-am mai putut, a trebuit să mă duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mea. De la Școala tenorilor, în care se experimentează pentru întâia dată cum se poate sparge sticla prin cântat, până la poezia de final a Găinilor-giruetă în care, sub titlul Fanfară, un copil este pus sub semnul întrebării - „...pe cap cu un coif dintr-un ziar citit“ -, se fac auzite motive ce trimit spre ceva care se ține încă ascuns în jocul alb-roșu și roșu-alb din Drapel polonez. Totul, însă, ar fi putut trece și drept exerciții de digitație, care deocamdată își erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și-n ochiul fanilor mizei cu privirea imobilă), În literatură a rămas o preocupare constantă și cu greutate (aici echilibrul Între comerț și artă pare Încă asigurat). Literatura a schimbat mijlocul de locomoție sau hainele povestirii nu se mai poartă coif de fier , dar Înăuntru respiră o vietate (ceea ce nu se poate spune despre cinematografie, În interiorul căreia nu mai respiră nimic. Haina modernă, din aluminiu, acoperă un gol. Și nu-i omul invizibil). Scrisul a găsit cadențe noi. Iar transa este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Răsare că posedă acum tehnologie, și Încă una de vîrf, bubuie armăsarii-n dreapta, sunet quadrofonic, mugesc inamicii-n stînga rîndul din spate, loviți de moarte și de streche simultan și exact Între antenele, ce par a fi de radar, coifului meșteșugit cu migală de bătrîni armurieri, samuraii bîntuie prin coclauri de reclamă Camel, costumele-s moderne, culoarea grea, de multe ori ești nevoit să-ți mijești ochii pentru a Înțelege ce vor chinezii, trebuie să fie și chinezi pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
primului cuvînt, deoarece dac-ar fi să te iei după ce se reproduce pe coperta volumelor apărute În ultimul deceniu, ai zice că sîntem bombardați nemilos cu ascuțite capodopere, se aruncă-n noi cu ele de peste tot, ar trebui să purtăm coif, să nu ne lovească vreo astfel de carte tocmai În cap, locul gîndirii. Tulburătoare Însă, este. Pentru că eroul, profesor și critic literar, are mai Întîi 62 de ani, pe urmă 70 și o tot iubește pe Consuela, o cubaneză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o carte excepțională. Originea conflictului interior al scriitorului modern e atitudinea morală În fața cunoașterii, iar soluția menită a Înveli estetic acest conflict este strălucirea. Însă, pentru a străluci, trebuie să fii galben. Un galben de cadavru. Ori să ai un coif de aur. Ca Van Gogh. Sau măcar să fii conectat la țesutul aurifer al Înțelepciunii popoarelor. La o revelație. Un fasung. O pasiune. Și-atunci te electrocutezi. Strălucești cît strălucești și te cureți. Da, m-am gîndit la sinucidere. Însă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]