1,095 matches
-
-s eu, mai rațională, i-a zis odată. Și știi că mi-a prins bine-n viață ? Ți-a prins pă dracu ! Să fi făcut omu meu ce face al tău, toată ziua la călărit muieri, aveam io ac de cojocul lui, vedea el pe dracu !... Da bleaga de Ivona, ea cu serviciu, ea cu prietinile, cu țigarea-n gură și cu cafelile. Ea habar n-are ce face Niki. — Așa e ea, de mică s-a educat să n-arate ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ăia groși, încă să-ți pui două perechi, ascultă-mă pe mine ! Ascultă-mă pe mine, că io de câte ori n-am pățit-o ! Că frigu-i ăl mai mare dușman al omului pe lume, d-aia umblu și io cu șapte cojoace ! D-aia Gelu, nepotă-miu, îmi zice Baba-Dochia ! Eee, ce băiat deștept și-nvățat și cuminte ! Ăsta zic că pân-acu n-a umblat cu v-o fată ! — Crezi ? — Io crez, da dracu știe ? Că așa e de mutulică ! Ăștia care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Nu prea erau ei morți după el ! Dac ar fi fost, cred că și-acum tot aici ar fi Tudor ! — O fi ! Da și el, tot ca Tudor... Nu vede, n aude... Numai azi, când să plec, îmi pui io cojoacele, îmi pui basca, mă leg cu alea ale mele toate, da el de colo : Parc-ai fi Napoleion în Rusiia, mătușă ! — Cum ți-a spus, madam Delcă ? Napoleon, în Rusia ? — Păi ! E, las, în gândul meu. Că asta o să i-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
după băiat ! Se lăsa pe ele, și tot ce avea mai bun, pentru Tudor ! Și ăla, un mofturos și un lingav... — ...o lună dacă l-ați lăsa pe mâna mea, l-aș pune io pe roate ! Am io ac de cojocu lui ! De câte ori nu le-am zis ! Și-odată, chiar c a plecat ele și a stat până seara. Când să pui masa, Tudor, cum erea învățat, că hâr, că mâr, că nu mănânc acu, că nu mi-e foame acu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cere iertare celora cărora noi am greșit. La sfarsitul fiecărei seri de denie începând cu cei mai bătrâni bărbați și sfârșind joi seara cu cele mai tinere copilite, ne spovedim părintelui și ne lepădam de păcate, precum “Babă Dochia” de cojoace. Vineri seară deja începe numărătoarea inversă în așteptarea Paștelui. La aer cum mi-au spus bătrânii că se numește această slujba ,se începe cu o cuvântare a preotului. Preotul iese la gură altarului și rostește o rugăciune, încet, pentru iertarea
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN MÂNJEŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2079]
-
au găsit că vreo cincisprezece-șaisprezece dintre ei ar fi potriviți pentru ceea ce dorea să facă locotenentul. Acum să-mi spui cum vorbim cu oamenii la care ne-am gândit? 35 Asta da întrebare, domn’ locotenent. Da’ găsim noi ac de cojocul lor... Ai vreun gând? Să fiu în locul dumneavoastră, i-aș chema pe rând, pe motiv că trebuie să completați câte ceva în fișele lor personale. Știi că nu-i o idee rea? Dar cum îi facem să tacă privind adevăratul motiv
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de capul meu. Am mers la porunca majestății sale regele. Ce majestate? Ce rege? Poate nu știi că regele s-a dus cu toată cimotia lui... Ba știu. Să nu fii obraznic și impertinent, că se găsește ac și de cojocul tău! Mai bine să-mi spui de ce iei în de... iei peste picior noua orânduire. Eu nu prea am timp să iau în derâdere orânduirea . Îmi văd de treburile mele. Atunci de ce ai vorbit în contra primarului înainte de alegeri? „Auzi dumneata
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
prin veacuri ziuă și noapte, Apa de munte cum e cristalul Eu vin de unde-npărat e cavalul. Eu vin de-acolo de unde cu drag Cântă ciobanii din frunza de fag, Din fluier măiestru, măiestre tilinci Eu vin în ițari, în cojoc și-n opinci. Eu vin de acolo de unde-n poiene Umblau Feți - Frumoși și dormeau Cosânzene În iarba gătită cu păsări și flori Eu vin din poiene cu hori și feciori. Eu vin din pământuri cu punți și răscruci Pe
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93453]
-
au mai întemeiat și alte așezări și cum încă pe atunci a apărut năravul ca unii să dea năvală asupra altora, pentru a le fura bunurile și chiar pământurile, tot nevoia i-a învățat pe rocamadoureni să găsească ac de cojocul năvălitorilor. Ei au ridicat ziduri și porți întărite la cele două intrări. Noaptea, porțile se ferecau, astfel ca nici un străin să nu dea buzna peste ei. La fel se proceda și atunci când se dădea zvoană de primejdia vreunei năvăliri. Pentru
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
De frunze căzute jos. Ea mai are fructe multe, Sunt și coapte, sunt și crude. Galbene, dar și pufoase, Ele sunt prea delicioase! Ferariu Elena - Violeta Școala Gimnazială Dumbrăvița Iarna Vine iarna dinspre munte, Cu steluțe albe-n frunte, Cu cojocul gros pe ea Și cu pătura de nea. Și cum vine, cum pășește, Totu-n cale amorțește, Pân la primăvară - vară, Când totul va-nverzi iară! Iarna aspră Iarna noastră e cam aspră, Nu putem ieși din casă; Afară e
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
ceva și ceai, gusta altceva și ceai, regulă după regulă. Și cum să respecți ce nu știi? Punct. Nemâncat. Flămând cu bucate în față! Mi s-a făcut loc de dormit pe o laviță sub semnul de turmă a trei cojoace. Erau calde, liniștitoare ca și oa menii la care ajunsesem. Oare cum s-o fi spunând, în ucrainiană, bogdaproste ? Îngerii păzitori O mie și încă o mie de fire tainice mă leagă de Fârțănești, satul bunicilor, preotul Petre și Maria
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
asta era să mi se tragă moartea.Trebuia să merg la Tecuci pentru reîncărcarea acumulatorilor. Ninsese mult, zăpada era până aproape de subțioară în unele locuri și până la oraș erau cam 20 de kilometri. În sanie mi-ar fi prins bine cojocul care se afla în Basarabia. Și la dus și la întors tot săream pe lângă sanie, alergând pentru circulația sângelui. Când am ajuns acasă, transpirat-înghețat am fost dus direct în pat. Dublă pneumonie, după cum au diagnosticat doctorul Savel Cârlan, medicul primar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
primește-l. Vină, până la caruță, doar să-l privești, mai întâi. Nu, domnule, și lasa-mă-n pace! Nu-mi strica, mie, clientela. Du-te-n lumea dumitale, cu televizor, cu tot! Omul se duse. Veni altcineva. Am, aici, un cojoc, bun,încă, și ți l-aș dărui dumitale. Dar nu e timpul de cojoc. E adevărat, dar, peste o lună-două, va fi. Nu! Ține-ți cojocul. Ori, caută pe altcineva, care, poate că ți-l va primi. Plecă și acea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
lasa-mă-n pace! Nu-mi strica, mie, clientela. Du-te-n lumea dumitale, cu televizor, cu tot! Omul se duse. Veni altcineva. Am, aici, un cojoc, bun,încă, și ți l-aș dărui dumitale. Dar nu e timpul de cojoc. E adevărat, dar, peste o lună-două, va fi. Nu! Ține-ți cojocul. Ori, caută pe altcineva, care, poate că ți-l va primi. Plecă și acea persoană. Se opri o femee. Să-ți dau... și-ncepu a se căuta prin
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
lumea dumitale, cu televizor, cu tot! Omul se duse. Veni altcineva. Am, aici, un cojoc, bun,încă, și ți l-aș dărui dumitale. Dar nu e timpul de cojoc. E adevărat, dar, peste o lună-două, va fi. Nu! Ține-ți cojocul. Ori, caută pe altcineva, care, poate că ți-l va primi. Plecă și acea persoană. Se opri o femee. Să-ți dau... și-ncepu a se căuta prin geanta, mare, pe care o coborâ din spate. în afară de bani, nu primesc
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ce urmau a fi adunate,în vistieria orașului, erau mai mult decât amețitoare. Încă o problemă; cum se va putea contabiliza fiecare utilizare a closetului, în răstimpul unei zile și în al unei nopți? S-a găsit, ac, și pentru cojocul eventualei fraude, din acest punct de vedere: contorizarea! Au fost procurate și distribuite, contoare speciale, fiecărui locatar al orașului. A fost controlată, minuțios, montarea acestora. S-a trecut la așteptarea intrării sumelor. De unde, sume, că, nu se aduna, din noua
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Lică avea un briceag foarte bine ascuțit și cu el nu-i mai era teamă. Copilul vroia de mult să se ducă cu cârligul în singurătățile pe care le știa el din spusele celor doi jandarmi, Vasile Crețu și Vasile Cojoc. Și-ar fi luat undița cu care pescuia broaștele în Șomuz și s-ar fi strecurat în grădină. Din grădină în porumb, fără ca să-l simtă nimeni. Maică-sa prăjea chiftele în bucătărie și n-avea cum să știe ce
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cămeșa de câlți. Celălalt, care-și unsese bocancii cu gaz și îi lăsase la soare, îl privea. Crețu era un om necăjit, cu fața ca o perie neagră ; gâtul strâmb, ochii suri și tâmplele scobite îi trădau originea obscură. Dimpotrivă, Cojoc, deși mic și oacheș, avea o roșeață sănătoasă în obrajii tăbăciți ; trupul îndesat și fălcile rotunde i se mișcau pe loc iar ochii îi sclipeau ca mărgelele când vedea prin curte „fimeia de sirvici”, o vădană de peste Siret. Așezat bine
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
și oacheș, avea o roșeață sănătoasă în obrajii tăbăciți ; trupul îndesat și fălcile rotunde i se mișcau pe loc iar ochii îi sclipeau ca mărgelele când vedea prin curte „fimeia de sirvici”, o vădană de peste Siret. Așezat bine pe fund, Cojoc se sprijinea cu palmele pe scăunel și clipea somnoros, cu capul gol tuns chilug ; crăcăna degetul mare de la picior și-și scărpina talpa în nisipul fierbinte; din când în când strecura câte o mână subsuoară zgrepțănând stăruitor, apoi râgâia. Crețu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
obosit pe scaun și-atunci lipsa băiatului fu observată de toată lumea. Moșnegii l-au zărit strecurându-se în grădină dar, deocamdată, altceva nu mai știau. Când plutonierul se rățoi la dânșii că ce paștele mamei lor pasc bobocii în jandarmerie, Cojoc și-aduse aminte de ceva. Îngustă ochii cu viclenie : - Cică și-ar fi luat undița, după cum a văzut „fimeia de servici”. Așa o fi, măi Vasî ? Crețu dădu nedeslușit din cap. Iosifan avea un frate care la viața lui nu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
înspăimântate. Întorcând ochii pe dos, roșu, Avram gâfâi către Iosifan : - N-are nimica, don’ plotonier ! Dintr-o săritură, subofițerul fu în picioare. Alb, se întoarse către soldați : - La ochi, arm’ ! Automat, aceștia executară. - Foc ! Bălăbănind țeava, Crețu începu să tremure. Cojoc bolovăni dobitocește ochii albi. Singur prostul nu începuse a descâlci ce este și aștepta cu arma în țintă. Iosifan răcni : - Trage, vită ! Nerodul apăsă pe trăgaci și, mirat, ca o pară coaptă, Lică pică din răchită. Avram rămase cu gura
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
din parchet carbonizate. Trăncăneam despre noul nostru ziar, Contrapunct, când am auzit bocănituri pe scara îngustă și abruptă de lemn. Nu mi-a venit să cred când am văzut apărând, cu zăpadă topită în păr, plină de zăpadă și pe cojocul alb de piele, o femeie în care cu mare greu tate am recunoscut-o pe Irina. Fața ei lată de ardeleancă era fardată exce siv. Părul îl purta și mai scurt, cu un fel de breton caraghios peste ochii năclăiți
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
noastre rele ce-au răvășit frumusețea din noi. Se poate reface orice tezaur când dragostea se ntoarce acasă; bogată-i această masă a nțelepciunii vârstei de aur! 1996 Criminala psihopolitică Fierul e tare, dar are și el un ac de cojoc: prinde-l în clește, ține-l în foc și-i vei da și forme bizare. Leul în junglă-nfioară, urlă, sfâșie, mușcă; prinde leul, bagă-l în cușcă, ține-l flămând și se face mioară. Ia-i omului soarele minții, ce
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
construit, cu ajutorul oamenilor din partea locului, o seră nemaivăzută cu pereți înalți, de sticlă și plante multicolore, aduse de-a lungul anilor de peste multe mări și țări. Dar aici, în parcul dendrologic de la Macea, când vine iarna, sătenii învelesc în cojoace arborii aduși din țările calde, ca să nu le fie frig. Parcul arborilor de la Macea conține - ceva cu totul original - nenumărate tablouri vii, alcătuite, adică, din arbori și arbuști de forme și culori diferite, aduși astfel împreună încât să semene cu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
că berneviciul sau ițarul este strâmt și încrețit pe picior, iar nu larg ca braca Dacilor; acoperirea corpului se face cu cămașa, care deși seamănă cu tunica internă a Dacilor, nu are nimic caracteristic; pe deasupra însă țăranii români poartă bondița, cojocul sau sumanul iar nu mantaua dacă. Căciula nu seamănă pe de altă parte întru nimic cu acel fes fără ciucur al Dacilor. Brâul de curea lat și împodobit cu alămuri este pe de altă parte străin îmbrăcămintei străbunilor noștri, precum
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]