994 matches
-
praful Fiecărei trepte îi corespund forme specifice și un timp distinct: stânca piatra timp imemorial/mitic muntele piramida mausoleu timp istoric domă zidul cetate palat timp istoric castel ruina nisipul cenușa timpul istoric mușuroiul țărâna praful pulberea pleava timp etern colbul * Pe relația axială cer-pământ, stânca/muntele face legătura între mundan și extramundan: "Stâncă urcată pe stâncă, pas cu pas în infinit / Pare-a se urca iar fruntea-i, cufundata-n înălțime / Abia marginile arată în albastra-ntunecime / Munte jumătate-n
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
trebuie să-l credem: el a înălțat cetatea prin cântul harfei sale... Să nu uităm: Sarmisegetuza este astăzi o ruină, dar noi o putem vedea tronând sălbatic în cântecul poetului ... IV " Pustiu e în dome și zeii sunt morți" Pulberea colbul pleava • Pustiul • Nimicul) Pulberea (țărână, praful, colbul, pleava) 1. "Substanță" de reper pe scara devenirii cosmice, praful este un semn al unei gândiri negative. "Pulberea" lui nu este rezultatul unei arderi tensionate, purificatoare, precum cenușa păsării Phoenix. El este o
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cetatea prin cântul harfei sale... Să nu uităm: Sarmisegetuza este astăzi o ruină, dar noi o putem vedea tronând sălbatic în cântecul poetului ... IV " Pustiu e în dome și zeii sunt morți" Pulberea colbul pleava • Pustiul • Nimicul) Pulberea (țărână, praful, colbul, pleava) 1. "Substanță" de reper pe scara devenirii cosmice, praful este un semn al unei gândiri negative. "Pulberea" lui nu este rezultatul unei arderi tensionate, purificatoare, precum cenușa păsării Phoenix. El este o consecință a dislocării stâncii, a măcinării zidului
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
gradual expusă, atât de bogată în luxurianță. Imaginile depășesc clarobscurul epocii, dualitatea alb negru, planurile sus jos sunt redate prin suprapuneri cu o viteză și o pregnanță cinematografică: "Închipuiește-ți că pe roata mișcată în loc, s-ar lipi un fir de colb. Acest fir va trece prin toate locurile prin care trece roata învârtindu-se, dar numai în șir, pe când roata chiar în aceeași clipă e în toate locurile cuprinse de ea." Praful devine, în înțeles eminescian, o formă prin care trece
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a negativității: Noi reducem tot la praful, azi în noi, mâine'n ruină... Toate-s praf...Lumea-i cum este, și ca dânsa suntem noi". (Epigonii) " Același praf, aceeași adâncime, Iar moștenire ta și-a tot: uitarea". (Oricâte stele) c. colbul este "lutul" în timp, este zidul măcinat devenit o "urmă", o hieroglifă în pulberea lumii: "Orice popor, oricât de prăpădit / O piatră va găsi, sau o bucată / De fier, ori de aramă, ca să sape / Cu ea urme, adânci ce le-
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
timp, este zidul măcinat devenit o "urmă", o hieroglifă în pulberea lumii: "Orice popor, oricât de prăpădit / O piatră va găsi, sau o bucată / De fier, ori de aramă, ca să sape / Cu ea urme, adânci ce le-ați lăsat /... În colbul negru / Uitat ș-ușor al vechiului pământ" (Odin și poetul) Ca și zidul și omul lasă doar o urmă de colb: "Ea a murit și-a ei ființă bună E colb în lume, umbră în gândire" (Care-i amorul meu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
sau o bucată / De fier, ori de aramă, ca să sape / Cu ea urme, adânci ce le-ați lăsat /... În colbul negru / Uitat ș-ușor al vechiului pământ" (Odin și poetul) Ca și zidul și omul lasă doar o urmă de colb: "Ea a murit și-a ei ființă bună E colb în lume, umbră în gândire" (Care-i amorul meu în astă lume) Sau, poate și mai puțin, o părere: "Să pai un fir de colb în raza vieții Și în
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Cu ea urme, adânci ce le-ați lăsat /... În colbul negru / Uitat ș-ușor al vechiului pământ" (Odin și poetul) Ca și zidul și omul lasă doar o urmă de colb: "Ea a murit și-a ei ființă bună E colb în lume, umbră în gândire" (Care-i amorul meu în astă lume) Sau, poate și mai puțin, o părere: "Să pai un fir de colb în raza vieții Și în părerea-i pe-un moment să pari..." (Fata-n grădina
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
lasă doar o urmă de colb: "Ea a murit și-a ei ființă bună E colb în lume, umbră în gândire" (Care-i amorul meu în astă lume) Sau, poate și mai puțin, o părere: "Să pai un fir de colb în raza vieții Și în părerea-i pe-un moment să pari..." (Fata-n grădina de aur) El mai simbolizează vechiul și misterele cărților "bătrâne" asociat fiind, în permanență, cu păianjenul (Cugetările Sărmanului Dionis) și cu moliile (E împărțită omenirea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
pe-un moment să pari..." (Fata-n grădina de aur) El mai simbolizează vechiul și misterele cărților "bătrâne" asociat fiind, în permanență, cu păianjenul (Cugetările Sărmanului Dionis) și cu moliile (E împărțită omenirea...; Scrisoarea I; Ca o făclie...). În final, colbul presupune un lung proces "drum al colbului", "spre cel din urmă semn din cartea vremii" pe care l-a străbătut și "Marele Brit": Cu pas mărunt se-alungă zi de zi, / Spre cel din urmă semn din cartea vremii, / Și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
grădina de aur) El mai simbolizează vechiul și misterele cărților "bătrâne" asociat fiind, în permanență, cu păianjenul (Cugetările Sărmanului Dionis) și cu moliile (E împărțită omenirea...; Scrisoarea I; Ca o făclie...). În final, colbul presupune un lung proces "drum al colbului", "spre cel din urmă semn din cartea vremii" pe care l-a străbătut și "Marele Brit": Cu pas mărunt se-alungă zi de zi, / Spre cel din urmă semn din cartea vremii, / Și fiecare "ieri" a luminat / Nebunilor pe-al
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
urmă semn din cartea vremii" pe care l-a străbătut și "Marele Brit": Cu pas mărunt se-alungă zi de zi, / Spre cel din urmă semn din cartea vremii, / Și fiecare "ieri" a luminat / Nebunilor pe-al morții drum de colb. / Te stinge dar ..." (Macbeth). d. pulberea, pleava. Nimic nu mai stă în picioare în lume pulberea reprezintă expansiune distrugătoare a timpului asupra tuturor elementelor din univers: "Și acest drum al pulberei, peirei, / Ca pe un plan l-am zugrăvit, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
microscopicelor popoare", totul se transformă în praf: "Ce ești tu, rege Tla? ... tu nu ești decât o formă prin care pulberea trece...". Să privim, pe scara cosmogoniei eminesciene, la ultimul act al trecerii. Praful (în toate manifestările lui: cenușă, pleavă, colb, pulbere) a statornicit un spațiu al pustiului. Timpul său este eternitatea ("neantul"). Nu mai este nimeni care să citească semnele convertite în firul de praf. Dacă pe o treaptă anterioară, a timpului istoric, praful putea fi citit ca o "hieroglifă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ZĂHASTRUL, CĂLUGĂRUL) 33 III. CRONICA FUNERARĂ A "ZIDIRILOR ANTICE" 59 (ZIDUL PIRAMIDA, CETATEA • RUINA NISIPUL, MUȘUROIUL CENUȘA PRAFUL • PERSONAJE: REGI, "POPULI" • GALBENUL ASFINȚITULUI • SARMISEGETUZA "UN VIS DE PIATRĂ...") 59 IV. "PUSTIU E ÎN DOME ȘI ZEII SUNT MORȚI" 99 (PULBEREA COLBUL PLEAVA • PUSTIUL • NIMICUL) 99 V. ADENDA 125 1. "STINSUL" UN PRETEXT DUPĂ IOANA EM. PETRESCU (CECITATEA SACRĂ, OCHII MALEFICI, ERESUL DIN OCHII IUBITEI) 127 2. DOUĂ MOTIVE: "CĂRȚILE VECHI" LA EMINESCU ȘI "BIBLIOTECA" LA BORGES 137 3. SCRIITORII SĂTMĂRENI ȘI
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de satelit a ras întîi bornele galben-negre de pe marginea trotuarului, a spulberat gardul din piatră masivă, secular, al bisericii și s-a oprit în curte. Era un Ford. Strada a-ncremenit. Insul a coborît, s-a scuturat ca o găină de colb, și a grăit: sculă americană, dom'le! Mi-a stat pe limbă: dată dracului! Dar era biserica... Sosește, în sfîrșit, Salvarea și-l ridică. Era mort (de beat). În timp ce-l aburcă în mașină, ne face cu ochiul, de altfel, singurul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-ai tăi conduri, cei de safir. O, Tristă Magdalena, privește, mijesc zorile! Pune-ți înflăcărata Cingătoare, coboară în Mormînt, Si risipește sîngele de pe sprinceana ta de aur, si lacrimile din buclele de-argint, 195 Scutură-ți apă de pe áripi și colbul de pe dalbele vesminte. Adu-ți aminte de-ale tale prefăcute groaze de pe-așternutul tainic Cînd soarele-n dogoritoarea dimineață se înalță cu brațe de strașnice oștiri Mărșăluind la bătălie, care obișnuia cu harfele lui Urizen să se înalte Ncins
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
i se afundă-adînc în cap, carnea-i acoperită-i de noroi Și a ajuns pînă la os; vai, in ce hal ajuns-a Omul! Oasele-i vîrtoase bătute de zapezi și-ascunse-n peșterile nopții, Fără de măduvă, și fără sînge, căzînd în colb, de vînturi duse. O cum grozăvniciile Veșnicei Morți pe Om pun stăpînire! 515 Slabele-i gemete zdruncina peșterile și ies prin stîncile puștii, Si Acvila cea aprigă, acum cu penele-amorțite-n frig, Cîndva aidoma splendorii soarelui, acum lăsate-n jos pe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
văd pe cel pe care l-au străpuns, se tînguiesc din pricína lui, Nu se mai nalta împotriva lui Ierusalim, Nici Împotriva micuților ei; neprihănitul, învinuit în fața Judecătorilor, Cu slavă nemuritoare strălucește; tremurînd, judecătorul sare de pe tronul sau Chipu-ascunzîndu-și în colbul de sub picioarele prizonierului, zicînd: 270 "Frate-al lui Iisus, ce-am făcut? roagă-l pe domnul tău pentru mine: Poate voi fi iertat". În vreme ce vorbește văpăile nainte se rostogolesc, Și după vîlvătăi se-arată Norul Fiului Omului Pogorîndu-se din Ierusalim
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
scăldată-n lacrimi Se nalta Enion aidoma unei lumini gingáșe; și Enion vorbi, zicînd: 595 "O Vise ale Morții! ce chipul omului îl dizolvați, De fiare însoțite și de viermi și tîrîtoare, întuneric, deznădejde. Nourii cad de pe sprînceana-mi jílavă, si colbul de pe recile-mi mădulare În marea lui Tharmas. Curînd reînnoita, o Molie de Aur, Îmi arunca-voi hainele de moarte și iar pe Tharmas îl voi Îmbrățișa. 600 Căci Iată, iarna s-a sfîrșit peste îndepărtatele colníce, Și toată neagră
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
voi Regilor și Sfetnici și Uriași Războinici, 660 Coborîți în adîncuri, coborîți și-ascúndeți-vă dedesubt, Coborîți cu cal și Care și Trîmbițe ale războiului haotic. Iată, cum Falnicul Alai al Tainei coboară jos în Peșteri! Mării săi oameni urlă și zvîrlă colbul, și-ncărunțitul par și-l smulg. Delicatele-i femei și copii țipă peste-amarul vînt, 665 Prădați de a lor frumusețe, cu părul smuls și pielea încrețita. Iată, întunecime-acoperă lungul alai de prapuri peste vînt, Si de cai negri și oameni
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
prezențe și motive folclorice precum cel al ielelor, al paparudelor, al meșterului Manole, sunt inundate de „miresme puzderii și seve florale”, plante de toate soiurile, „gâze - în gri pastelat, albastru lăptos și galben ca paiul” -, toate cufundate în abur, ceață, colb, rotocoale de fum, căci nu sunt altceva decât tablouri evanescente ale aducerii-aminte: „tot mai stins opal e/ albu-acelor vremi în spulber de petale”. A tradus din Hugo von Hofmannsthal și Henrik Ibsen; este coautor al volumelor Antologia poeziei franceze de la
ANTONESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285390_a_286719]
-
codru, ori Înșfăcau pari afumați la capăt, furcile, coasele și topoarele, gata de apărare. Pretutindeni s-auzeau țipetele copiilor și-ale femeilor: Tătarii!...vin tătarii!.. Și băteau mai tare III Tătarii năvăleau Într-o trâmbă lungă, și-n urma lor colburile urcau până-n Înălțimi, amestecate cu fumurile satelor aprinse. Cum au ajuns sub stejarul din Borzești, hanul năvălitorilor l-a zărit printre ramuri pe Mitruț , aproape mort de spaimă. Ce-i facem copilului din stejar? a Întrebat un ataman. Tragem În
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
A nourilor lume aurită [e] de soare Ce, cu văpaie albă, frumoasă, orbitoare, Împrăștie în neguri subțiri din juru-și norii, Ca la minune cată la dânsul călătorii. Deodată ți se pare că ceru-ntreg se rumpe În ploi scânteietoare de colb de pietre scumpe; Apunerea cerească părea de raze ninsă Ca pâsla păreau albe dumbravele sub dânsa, Iar râuri, lacuri, ape sclipeau ca și oglinzi. Apoi, când răsăritul cu ochii îl cuprinzi 2275 Sub cerul plin de nouri la răsărit vezi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
juru-i norii, Ca la minune cată la dânsul călătorii. Dar iată că apusul se lumină de-o ploaie, Se lumină, căci raze, sclipiri curgeau șiroaie, Pe șesurile limpezi... ploaia cădea cu soare, Împlind întreaga lume de-o stranie splendoare. Un colb de diamante părea că se lățește În ceață preste lume, de scânteie și crește, Și lacuri și pârâie ardeau sub acea ploaie Încungiurați de arburi, pe ei era văpaie; [Deodată mi se pare] că cerul tot se rumpe În ploi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
părea că se lățește În ceață preste lume, de scânteie și crește, Și lacuri și pârâie ardeau sub acea ploaie Încungiurați de arburi, pe ei era văpaie; [Deodată mi se pare] că cerul tot se rumpe În ploi scânteietoare de colb de pietre scumpe, Apunerea cereas[c]ă era sub raze ninsă, Ca pâsla erau albe dumbrăvile sub dânsa, În râuri, lacuri, ape sclipeau ca și oglinzi; Apoi, când răsăritul cu ochiul îl cuprinz Uimit priveam la ploaie de pietre scumpe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]