716 matches
-
de relaționare privesc legăturile cu mediul social, iar În mediul de lucru se referă la nevoia de interacțiune socială. Este recunoscut faptul ca o bună parte din motivația profesională a angajatului se refera la retribuție. În țările cu o cultură colectivistă, ponderea angajaților care preferă o salarizare pe baza performanței colective este mai mare decât a celor care preferă o salarizare pornind de la performanța individuală. Mai mult, În cazul României precum și al altor țări foste comuniste, În care nivelul salarial este
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
și una care coexistă cu un regim autoritar, aproape toți oamenii de știință care s-au ocupat de Europa de Sud și America Latină au neglijat aceste aspecte. În Europa de Est, schimbarea structurilor economice realizată prin trecerea de la o economie cu precădere colectivistă, la o economie capitalistă (mai mult sau mai puțin deschisă companiilor și proprietății private), a fost, în mod clar, prea amplă și prea profundă ca să nu fie luată în considerare. Unii autori [de exemplu, Offe 1991] au prezentat trei tipuri
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
contractului social este o justificare a politicilor sociale de tip welfare, din "Marea Societate" a liberalilor americani. Accentul pus de Rawls pe libertate, înaintea eficienței, ar fi în același timp o modalitate de a feri liberalismul de derapajul corporatist sau colectivist pe care unii critici l-au reperat în cartea lui Galbraith, din 1967 (Noul stat industrial). Văzută în context, Teoria dreptății ar fi, așadar, o modalitate de a legitima noul liberalism și de a asigura coeziunea socială prin intermediul dreptății 43
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
practicată cotidian, libertatea modernă a individului poate fi un punct de orientare fie și prin contrast spre libertatea verticală. în sfîrșit, aproape nu mai este nevoie de spus că, bine observat, principiul libertății religioase și de conștiință ferește de înțelegerea colectivistă a religiei, de sacralizarea grupurilor religioase, naționale, ideologice. Bine observat, el menține atenția spirituală pe axa care unește interioritatea trans individuală a omului cu transcendența, nemărginirea inimii profunde cu abisul divin. Punctele menționate mai sus nu sînt, desigur, interesante pentru
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
natură o marfă și că salariul - care acordă unuia dreptul de a deveni proprietar pe munca altuia - aparține ordinii naturale. La Locke, dreptul de proprietate nu se găsește deci limitat, cum cred o serie de autori care dau o interpretare colectivistă celui de-Al doilea tratat. În epocă, miza Tratatului a fost aceea de a justifica "modul de producție capitalist". Teoria despre muncă este o anulare a limitărilor naturale ale proprietății, și aceasta pentru că munca este proprietatea celui care o execută
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
acum pe de o parte clasa proprietarilor, iar pe de altă parte clasa non-proprietarilor. Egalitatea naturală de drept dispare o dată cu inegalitatea de fapt a proprietății: oamenii pierd "proprietatea exclusivă asupra propriei persoane", iar societatea civilă va consfinți această inegalitate. Interpretările colectiviste ale lui Locke sunt posibile plecând de la premisa că vinderea forței de muncă nu înseamnă numai înstrăinarea unei posesiuni, dar și a proprietății asupra propriei persoane. Aceste interpretări nu sunt neapărat clarificări ale intențiilor lui Locke, ci analize ale consecințelor
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de a-și ridica nivelul de cunoștințe politice și culturale deoarece dorea să urmeze "școala normală, să mă fac învățătoare, să dau creștere copiilor așa cum înțeleg eu"33. Instaurarea "puterii democrat-populare" a permis și lui Abdula Murvet, fiică unor țărani colectiviști din satul Lungeni, să-și îndeplinească visul: acela de a deveni învățătoare și de a educa "tinerele vlăstare în spiritul dragostei de patrie"34. 6. Femeile în viața politică Implicarea femeilor în viața politică a reprezentat un alt element al
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
grădinițe sezoniere pentru copiii ale căror mame lucrau pe câmp în perioada sezonul agricol 40. O biografie exemplară avea și Senia Idris, care ocupa funcția de activistă în organizația raională a UTM din Adamclisi. Provenind dintr-o familie de țărani colectiviști din satul Tătaru, Senia a urmat școala de cadre de 3 luni a UTM de unde s-a întors "în muncă ca activistă, cu numeroase cunoștințe marxist-leniniste, conducând la raion secția școlii și de pionieri". Pentru că a dat dovadă de "multă
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
periodic un fel de panou de onoare al fruntașilor din sectorul agricol. Printre aceștia se găseau și femeile de etnie turcă și tătară care se distinseră în cadrul gospodăriei lor printr-un număr record de zile-muncă efectuate (cazul lui Sanie Suliman, colectivistă în GAC Flacăra din comuna Mereni 49) sau care deveniseră corespondenți voluntari ai ziarului "cu un bogat bilanț de succese în îndeplinirea misiunii de cinste și încredere de slujitori ai adevărului" (cazul lui Agi Mambet Pachize, colectivistă la GAC Izvoru
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
lui Sanie Suliman, colectivistă în GAC Flacăra din comuna Mereni 49) sau care deveniseră corespondenți voluntari ai ziarului "cu un bogat bilanț de succese în îndeplinirea misiunii de cinste și încredere de slujitori ai adevărului" (cazul lui Agi Mambet Pachize, colectivistă la GAC Izvoru Mare50). Agitatoarea a reprezentat un alt model al femeii noi, popularizat prin intermediul articolelor de presă. Acest statut era conferit atât de profilul activității desfășurate, cât mai ales de modul specific în care munca sa a schimbat atitudinea
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
alegeri independente și responsabile, și să prefere situațiile concurențiale celor reglementate de autoritatea statului. Cea de-a doua ar fi populată de o țărănime în curs de îmbătrânire, dependentă etic și economic de voința guvernului, lipsită de inițiativă, cu mentalitate colectivistă, prizonieră a unui tradiționalism pietrificat, exterioară circulației ideilor secolului al XXI-lea și ignorantă în privința disciplinei civice și a exigențelor normative ale Uniunii Europene." 2.2.1.1 Cultură politică și cultură civică Rolul societății civile în performanța democrației este
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
situației personale generale, cu cât cineva având mai mult capital, cu atât fiindu-i mai ușor să-și atingă scopurile. Investiția în relații personale se realizează în funcția de așteptările personale cu privire la un ajutor viitor. Societatea comunistă este una specifică, colectivistă. Relațiile sociale nu sunt spontane, ci de cele mai multe ori generate administrativ, precum comitetele de bloc, de cartier, brigăzile de muncitori și organizațiile de încadrare pentru petrecerea timpului liber. Controlul acestor relații sociale de către partidul-stat reprezintă fundamentul însuși al puterii politice
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
culturii noastre va veni dacă va veni vreodată dintr-o cu totul altă direcție. Orice cultură are și o infrastructură social economică și o nouă cultură românească nu poate fi produsă decât de un alt tip de societate românească. Nu colectivistă, ci individualistă, a proprietății și a întreprinderii particulare. Nu socialistă, ci a libertății creatoare a individului, care să se bucure efectiv de toate drepturile omului într-un regim democratic pluralist, deschis Europei. Acesta ar fi cadrul general, condiția sa de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
întreaga analiză, că respingem în mod radical orice rol al statului în domeniul culturii. Nu aceasta este și opinia noastră. Chiar dacă suntem adepții convinși, în principiu, ai concepției statului minimal cunoscând și prin experiență românească directă toate ravagiile statului dirijist, colectivist, centralizat și represiv în actuala fază istorică intervine, în mod inevitabil, și ceea ce s-a numit rolul subsidiar al statului. în definitiv, chiar și într-o țară foarte democratică precum Anglia există un British Council, în U.S.A. o Agenție
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
teribilă eroare ! de... opera sa, preferăm să păstrăm... discreție asupra reacțiilor noastre interioare. Individualism nu colectivism Două condiții prealabile, elementare, dar fundamentale, se cer îndeplinite. Dintre acestea, cea dintâi este, în mod indiscutabil, primatul valorilor individuale și personaliste asupra valorilor colectiviste de orice tip: familie, sat, comunitate, clasă, etnie etc. Nu negăm, în nici un caz, realitatea și funcționalitatea și a unor astfel de structuri. Ceea ce contestăm cu toată tăria este doar primatul, mitizarea, idealizarea și manipularea lor exclusivistă. Respectiv, orice formă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
deschise; orice formă de cultură tradițională asupra celei moderne; orice valoare colectivă, de orice tip, asupra valorii individuale, de orice categorie. Credem și repetăm, cu multă convingere și simpatie, că numai personalitatea este binele suprem (Goethe). Și nu spiritul gregar, colectivist, conformist și restrictiv prin definiție. Campania împotriva individualismului liberalist în nici un caz o variantă locală a... protestantismului, dusă de Nae Ionescu și discipolii săi constituie o enormă eroare. Și, în același timp, o acțiune profund anticulturală. Suntem convinși, împreună cu un
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
revizuiri, in: Cuvîntul, I, 4, mai 1995; Cine deține monopolul istoriei literare?, in: Cuvîntul, I, 8, septembrie 1995. 2 Ion Simuț, O schimbare de paradigmă, in: Revizuiri (București, Editura Fundației Culturale Române, 1995), pp. 299-306. 3 H.-R. Patapievici, Disputa colectivistă, in: 22, VI, 38, 20-25 septembrie 1995. 4 Z. Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească (București, Editura Fundației Culturale Române, 1995), pp. 96, 97, 140, 144. 5 T.S. Eliot, The Classics and the Man of Letters (1942; London, 1943), p.
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de alte studii. Efectul a fost o schimbare radicală la nivelul conceperii strategilor de dezvoltare, iar la sfârșitul anilor '80 ai secolului trecut începe deja să se vorbească despre modelul dezvoltării durabile. La nivel metaforic, individualismul este surclasat de viziunea colectivistă a destinului comun: suntem cu toții în aceeași barcă, ori poate chiar mai rău, dacă nu cumva barca în care ne aflăm este o barcă de salvare. 1.1.2. Conștiința ecologistă În intervalul dintre sfârșitul anilor '60 și începutul anilor
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
diverse fantasme politice totalitare precum nazismul și stalinismul. Etica mediului ar duce la luarea în considerare a prevalenței comunității față de indivizii care o compun, ceea ce ar duce la anihilarea teoretică a individualismului de tip liberal și la adoptarea unei perspective colectiviste și totalitare. • A doua poziție este aceea că evaluarea acceptabilității sociale a riscurilor, elaborarea regulilor dezvoltării durabile, respectarea principiului precauției etc., permit, asociate cu o practică tehnocratică, fundamentarea unei practici responsabile ecologic și social în viața economică. Este vorba aici
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
a conduce poporul român. Nimic nu scapă bisturiului său: instituții devalorizate și compromise, atitudini comandate, stratagemele tergiversării, fricile și lașitățile, consensul și liniștea, minciunile și imposturile, spiritul complotistic care a devenit natură umană, puterea „plaselor de păianjen” din instituții, „țarcul colectivist”, diversiunile și intoxicările, schimbarea care nu schimbă nimic, ciupercăria partidistă, caracteristicile „cursei pentru șoareci”. Volumul debutează cu un „curs scurt de istoria PCR” („Balconul rușinii”), un portret al celui care a condus țara prin șmecherii, vizite de lucru pe toate
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
și UE. De aici încolo, perspectivele par a fi bune. Basarabenii au urmat un drum asemănător, agravat însă de moștenirea sovietică și de mari probleme de ordin național și etnic. Economie în colaps, sărăcie de tip medieval, conflicte etnice, mentalitate colectivistă, nostalgie la cei mai în vârstă etc. Un amestec de factori negativi rar întâlnit în Europa. Trăim în secolul XXI. Era naționalismelor, chiar dacă n-a apus, a slăbit considerabil. Pe primul plan au trecut valorile economice, societatea de consum, cultul
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
mecanisme prin care indivizii puteau fugi de lipsa lor de decizie și puteau să-și înfrîngă (temporar) sentimentele de nesiguranță. Fluturarea de steaguri și scandarea de lozinci trimiteau către indivizi care se identificau cu masele și care manifestau un comportament colectivist, conformist. Se părea că indivizii lipsiți de putere de decizie se simțeau ca făcînd parte dintr-un grup, ceea ce nu mai era posibil decît dacă scandau lozinci și fluturau steaguri. Fenomenul "steagului uman" ți-a făcut apariția în San Diego
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Dumitru Brătianu. O luptă crâncenă începe în jurul acestui proces. Guvernul întrebuințează mijloace disperate ca să poată obține condamnarea măcar a unui singur om politic din tabăra opoziției. Suntem în epoca în care liberalii de la guvern nu mai sunt numiți liberali, ci colectiviști. Porecla le-a venit de la un discurs pe care Eugeniu Stătescu l-a rostit la Târgoviște. La o întrunire publică a partidului liberal, Eugeniu Stătescu a spus: „Domnilor, noi, ca partid, suntem o colectivitate care lucrează pentru binele țării“ etc.
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
suntem o colectivitate care lucrează pentru binele țării“ etc. Din ziua aceea un ziarist glumeț a prins cuvântul și l-a întors în rău, iar par tidul liberal a purtat, după aceea, un lung număr de ani numele de partidul colectivist. În țară mai sunt exploatate în contra guvernului două chestiuni: agiul și naftalina. Agiul devenise o plagă; statul erea nevoit să plătească sume fabuloase pentru plățile în străinătate, comerțul erea supraîncărcat, iar Banca Națională trăgea foloase. Junimiștii tunau împotriva agiului, Menelas
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
civilă. Prefect al Poliției Capitalei e numit colonelul Algiu. [camera aleasă sub theodor rosetti] Alegerile dau, se înțelege, o mare majoritate partidului liberal-conservator, însă guvernul nu poate fi încântat fiindcă partizanii săi sunt foarte puțini. Caracteristicile acestor alegeri sunt: 1) Colectiviștii (adică partidul liberal condus de Ion Brătianu) deși bătut face, totuși, foarte bună figură în alegeri, căci, aproape peste tot, candidații liberali strâng de aproape pe candidații cari biruiesc. 2) La Iași, liberalii de toate nuanțele uniți și cu radicalii
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]