2,111 matches
-
se află în romanitatea de la Dunărea de Jos. Astfel, Minunile Sf. Dimitrie din Thessalonic, legendă hagiografică, cuprinde descrierea apărării Salonicului în fața năvălirii slavilor din secolul al VII-lea. Legenda ne prezintă pe slavii alcătuiți din triburi nomade și trăind în colibe, cum se năpustesc cu ajutorul avarilor în câmpia Salonicului, în timp ce populația romanică este robită de năvălitori și dusă în părțile Panoniei (teritoriile dunărene). Textul spune: "Acolo însă, ei păstrează de la părinții lor moravurile romanice, trăiesc împreună precum odinioară evreii, iar întărirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
așa cum am văzut, păstori, astfel, Kekaumenos notează: "la vlahi e obiceiul ca turmele și familiile lor să petreacă pe munți înalți, în locuri răcoroase, din aprilie până în septembrie". Este vorba despre transhumanță: patria lor (a vlahilor) era la munte, cu colibele, livezile și pășunile lor, iar din noiembrie până în mai coboară la câmpie. Produsul principal al păstorilor vlahi era brânza de oi-"casseum valahicum". Ca organizare (statut), vlahii erau împărțiți în două categorii: liberi și dependenți (paroiki), fiind supuși mănăstirilor, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
C. o expresie banală. Încercările de epică obiectivă nu se disting nici ele de foiletonistica vremii, iar confesiunile, directe ori deghizate, nu au relief. C. a scris numeroase drame și poeme dramatice, rămase în periodice (O zi la școală, La colibă, Horus, Nepotul lui Moș Pralea, Nana, Te Deum, Păcate ș.a.) sau în manuscrisele depuse la Academia Română (Brâncovenii, Apostolii, Dorul de mamă, Altare, Copiii Bradului), în toate fiind vizibilă incapacitatea de a construi o intrigă și de a caracteriza personajele. Nici
CUNŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286583_a_287912]
-
către scriitori obscuri ori mediocri, pe care nu totdeauna îi menționează. Rareori alege câte un nume ca Al. Dumas ori E. Scribe. Ca traducător, meritul său principal este de a fi dat, în 1853, cea dintâi versiune românească a romanului Coliba lui Moșu Toma sau Viața negrilor din sudul Statelor Unite din America (I-II), de Harriet Beecher Stowe, sprijinind astfel mișcarea de emancipare socială din Principate. Pentru Teatrul Național din Iași, C. a tălmăcit un mare număr de piese, cu deosebire
CODRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286316_a_287645]
-
von Schmid, Istoria tânărului Enric de Aizenfels sau Modul cum învață un copil răpit din leagăn de către tâlhari a cunoaște pe Dumnezeu, Iași, 1838; Contesa Dash, Mihail Cantemir, moldovanul, Iași, 1851; [Autor neidentificat], Zamfira. Solitarul, Iași, 1852; Harriet Beecher Stowe, Coliba lui Moșu Toma sau Viața negrilor în sudul Statelor Unite din America, I-II, pref. M. Kogălniceanu, Iași, 1853; [E. Scribe, H. Berthand, A. des Essarts, Paul de Kock, Al. Dumas], în Foiletonistul cuprinzătoriu de feliurite nuvele, Iași, 1853. Repere bibliografice
CODRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286316_a_287645]
-
1964; Firul de iarbă, București, 1965; Tânărul meu Ulise, București, 1966; Când mă grăbeam spre mare, București, 1967; Pe urmele voastre, București, 1967; Informația ereditară, București, 1969; Prietenă cu focul și cu apa, București, 1969; Oda zilnică, București, 1970; O colibă sub fereastra ta, București, 1971; Fata cu părul lung, București, 1972; Lauda fluviului, București, 1974; Mai fericiți decât Ulise, București, 1974; Tuturor drumurilor, București, 1974; La țărmul cu lună, București, 1977; Dobrogea de aur, București, 1978; Farmecul genezei, București, 1979
COSOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286440_a_287769]
-
Eugen Simion, Imagine și convenție în poezie, GL, 1962, 28; Valeriu Cristea, „Stelele dimineții”, „Romanian Review”, 1965, 2; Voicu Bugariu, „Tânărul meu Ulise”, AST, 1966, 4; Marian Popa, „Tânărul meu Ulise”, GL, 1966, 46; Regman, Cărți, 182-185; Nicolae Balotă, „O colibă sub fereastra ta”, RL, 1971, 35; Victor Corcheș, Poezia lui Traian Coșovei, TMS, 1971, 12; Traian Dumitrescu, Câteva repere ale reportajului și liricii lui Traian Coșovei, „Presa noastră”, 1978, 8; Șerban Cioculescu, „Dobrogea de aur”, RL, 1978, 48; Nicolae Manolescu
COSOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286440_a_287769]
-
Cel de-al treilea dacă ar fi fost acolo..., Chișinău, 1992; Nepotul, 1993; Jurnal (1986-1988), Chișinău, 2002. Traduceri: D. Mamed-Kuli-Zade, Cutia poștală, Chișinău, 1967; K. Fedin, Orașe și ani, Chișinău, 1970; Longos, Dafnis și Hloe, Chișinău, 1970; Harriet Beecher Stowe, Coliba unchiului Tom, Chișinău, 1972; Erasmus, Lauda prostiei, Chișinău, 1976. Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Disocieri, Chișinău, 1969, 102-107; A. Hropotnischi, Treptele creației, trepte ale măiestriei, Chișinău, 1981; Ion Ciocanu, Argumentul de rigoare, Chișinău, 1985, 65-83; Ana Bantoș, Dimensiuni ale omenescului în
BESLEAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285712_a_287041]
-
sălbatecă în munți. Pe de-o parte stânci crăpate, unele țepene, altele răsturnate, de alta brazi acățați de vârfuri de stânci, unii frânți și răsturnați de vijelii și torente. În fund se văd ruinele încă fumegânde a[unui] sat de colibe, risipite ca cuiburi mari în dosul stîncelor. Mai în avanscenă turnul vechi și negru a bisericii satului. Biserica de lemn cu ferestre mici cu zăbrele, cu muri parte risipiți cu acoperământ de șindrile negre și mucezite. Asupra întregului plan se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cei ce nu văd], în cântec bătrânesc, Icoanele ce-n sufletu-i ca-n paraclis trăiesc; Trăiam în doina tristă[-a] voinicului din munte, În visul țărei drage, în stîncele-i cărunte, În rîurile-i cari spumînde din munți gem, Într-a colibei triste întunecos blăstăm. Pe când fanariotul, pe tronu-mi de mărire, Rânjea cu râsul morții - și-n oarba lui cumplire, Ateu din nedreptate și de aur orbit, Domnea ca ciuma stearpă în tristul Răsărit Și-ntocmai ca păcatul cel strigător la cer
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce mi-a fost învățătorul meu la muzică, dar nu poci, căci aceasta ar fi să-i mărturisesc ceea ce abia poci să mi-o încredințez mie însumi. Of, Dumnezeul meu, Dumnezeul meu! pentru ce nu m-am născut într-aceeași colibă cu Pergoleze, aș fi fost asemenea lui și aș fi putut nădăjdui a îi consfinți viața mea. Însă, fiindcă nu trebuie să-l iubesc, îmi va fi cel puțin iertat a-i arăta mila mea, ce nu poate cineva să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spre înmormîntare la Brussa în cripta familiei, iar asupra omorâtorilor dispuse o cumplită certare, puind să-i lege nu numai pe ei, ci pe toți locuitorii acelor sate, bărbați, femei și copii fără deosebire, și legați astfel îi închise în colibele lor și porunci să le puie foc, încît nefericita localitate peste câteva ceasuri nu mai era decât o grămadă de cenușă și de ruine. O asemenea pedeapsă - socotea el - au meritat ei pentru fărădelegea c-au fost îndestul de cutezători
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
arcanum („secret”) și arx („cetate”), arm. argaęl („a stabili”), goticul alhs, celticul argel („loc acoperit”) și argeot („pădure”, în sens de fortificație naturală), v. ind. argala („zăvor, încuietoare”), v. sax. rakud („casă”), ags. reced („clădire, casă, palat, templu”), alb. ragăl („colibă”) (17, 18, 19, 20). Înrudi- rea dintre cuvântul latin arca și cuvântul românesc argea este „necontes tabilă - cum observa B.P. Hasdeu -, nu însă prin vreo transmi siune directă de la unii la alții, ci printr-o afinitate pri- mordială ariană” (19
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Motive epice similare apar și în scenariul unui basm bielorus (Paleșuc și Diavolul), chiar dacă de data aceasta nu este vorba de edificarea unei arce sau a unei biserici, ci a unei case. Eroul caută în pădure să-și ridice o colibă, dar diavolul încearcă să-l rătăcească. Printr-un șiretlic, eroul îl convinge pe diavol să-l ajute, și acesta defrișează locul și cară lemne pentru construirea colibei. În final, eroul îl leagă pe diavol de un stejar uriaș ; cf. Byelorussian
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
biserici, ci a unei case. Eroul caută în pădure să-și ridice o colibă, dar diavolul încearcă să-l rătăcească. Printr-un șiretlic, eroul îl convinge pe diavol să-l ajute, și acesta defrișează locul și cară lemne pentru construirea colibei. În final, eroul îl leagă pe diavol de un stejar uriaș ; cf. Byelorussian Folk Tales, Minsk, 1983, pp. 130-136. 102. Relația dintre erou (Dumnezeu) și Drac este similară cu cea dintre Fârtatul și Nefârtatul din legendele cosmogonice românești. Nefârtatul „îl
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Myths. The Book of Genesis, New York, 1989. 122. Stelian Dumistrăcel, „O problemă de etnoarheologie : Argeaua de țesut în locuințe din sec. I-XI de pe teritoriul României”, în Revista de Etnografie și Folclor, nr. 4, 1989, pp. 329-359. Cu sensul de „colibă” și „casă”, cuvântul argea este atestat prima dată într-un lexicon slavo-român din 1673 (ibidem, p. 330). 123. Claudiu Paradais, Comori ale spiritualității românești la Putna, Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1988. 124. Anca Manolescu, Locul călătorului. Simbolica spațiului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
aproape două mii de ani, „portretul” solomonarilor - așa cum reiese acesta din credințele și legendele populare - nu este foarte diferit. Ei trăiesc în afara colectivităților, „în apropierea iezerelor” (8, p. 146), „în pustie” (109, p. 173), „în munți prin peșteri, în păduri, în colibe sau prin țarine” (8, p. 143). Când totuși solomonarii coboară în sat, ei „nu dorm nicicând în casă, de-ar și crepa lemnul de frig” (8, p. 143 ; 18, pp. 165-166). Ei au înfățișare de „oameni sălbatici, cu păr sburlit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dominației cretane [de către dorieni]”, ci faptul că analogiile de formă și de fond dintre cele trei „istorii” n-au putut fi trecute cu vederea, indiferent de perspectiva din care a fost făcută exegeza. în căutarea taurului fioros, Tezeu înnoptează în coliba bătrânei Hecale. Din nou, participarea unui personaj feminin la inițierea și ajutarea eroului. A doua zi, Tezeu găsește taurul, se luptă cu acesta fără arme („corp la corp”), îl învinge și îl leagă. Astfel legat, taurul este mânat la Atena
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
suveran egiptean, Psammetihos, care a domnit în secolul al VII-lea î.e.n. Vrând să știe cine au fost „cei dintâi dintre toți oamenii”, Psammetihos (664-610 î.e.n.) a încredințat unui păstor doi prunci, care urmau să fie crescuți izolați, într-o colibă goală a stânei, fiind alăptați de capre. Suveranul voia astfel să afle „care va fi prima vorbă pe care o vor rosti copiii, după ce vor trece de vârsta gânguritului fără noimă”. Într-o zi, după vreo doi ani de completă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
bani funtul, adică de 10, de 20 de ori atâta cât primise el însuși pentru același bumbac. Ce se face toată diferența aceasta și cine-o înghite? Ea se absoarbe pe drumul de la locul pe care bumbacul se produce până la coliba, în același câmp, în care locuiesc cei ce au să-l poarte. Dar ce ocol a făcut? Din fundul Indiei la Bombay și Calcutta, de-acolo la Manchester și 'ndărăt. Ocolul lumii, pentru a ajunge de la câmpul muncitorului pân-la coliba
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
coliba, în același câmp, în care locuiesc cei ce au să-l poarte. Dar ce ocol a făcut? Din fundul Indiei la Bombay și Calcutta, de-acolo la Manchester și 'ndărăt. Ocolul lumii, pentru a ajunge de la câmpul muncitorului pân-la coliba lui. Tot acest lucru se 'ntîmplă cu lâna pe care-o plătim înzecit când se 'ntoarce 'ndărăt sub forma de postav. O mică parte din această plată o ia producătorul lânii, una mică țesătorul de postav - diferența o înghite transportul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a unei mizerii permanente, în contra cărei nu există alte remedii reale decât munca și cultura, intervine epizodul vesel al bunelor intențiuni, al propunerilor de reformă radicală, cari, ca varga magică a vrăjitorilor, să preschimbe ca din senin pustietatea în grădină, colibele în palate și un popor sărac într-o turmă de regi. Aceste planuri de reforme ne dau în adevăr ocazia de-a făgădui, de-a deschide pentru câteva săptămâni cutia vestită a Pandorei și a lăsa să fluture pe dinaintea oamenilor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
seară, când sf[înta] mănăstire Putna se va lumina din morminte! ["CONVENȚIA CU AUSTRIA... "] 2261 Convenția cu Austria. Act de tradare. cu 8 zile înainte *** de a pune * [în] esploatare proiectul, material nedumerire. Brăt. proiectul deviză * - convențiune comercială (palat și colibă) legea aceasta simplă. Prs. unei adm. drum. de fier pătruns * de toată valoarea acestei convențiuni - chestie de tapaj, bețele-n roată. Brăt. Cons. conv. împrumut oraș. București. Casa de Depuneri. esport. însemnate. 567 {EminescuOpXIII 568} ["RIGA"] 2264 Riga. Dar cine
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mai bine de doi ani și le creaseră condiții pentru a putea supraviețui. Știa că, fără sprijinul Abației, el și toți ai lui ar fi murit demult. Trăind, plăteau totuși tributul imposibilității de a părăsi Satul... Xentya îl ducea în coliba ei. Înainte de a intra, Stin privi cerul senin și se întrebă, ca de atâtea alte dați, cum e să te poți plimba liber printre stele, să cauți aventuri printre sisteme neexplorate, să speri că poate vei fi primul om care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
suflete... Maria fusese cea care îl crescuse pe Stin și, din punctul ei de vedere, încă îl mai creștea de vreme ce spunea mereu că rolul unei mame nu se încheie imediat ce copilul poate tăia singur un copac ca să-și construiască o colibă numai a lui. Vorbeau adesea, și Stin aprecia, fără să știe exact de ce, învățăturile pe care le deprindea de la Maria, iscodind-o în același timp despre noutățile pe care i le mai dădeau călugării. Maria era și un fel de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]