1,341 matches
-
le sugeam apoi ca pe niște bomboane, iar aici, în fața ferestrei mele și a lui Yotam, stătea un arțar uriaș, care strălucea primăvara precum soarele, aurind visele noastre. Iată și terasa murdară, cu vedere spre munții albaștri, înlănțuiți asemenea unui colier de pietre de safir, aici ședea tata după-amiaza în pantalonii săi kaki scurți, picior peste picior, aplecat de spate, mestecând struguri negri și făcând predicții despre starea vremii, lentilele ochelarilor săi strălucesc de fericire, iar eu ședeam la baza treptelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
guri de foc ale Thompson-urilor. La umbra unui copac, În spatele mașinii pe care era montat reflectorul, stătea un negru. Purta o pălĂrie de paie turtită și cu boruri Înguste și o haină de alpaca. Pe sub cămașă, purta la gît un colier din mărgele albastre voodoo. Stătea-n tăcere și urmărea raza reflectorului. Lumina trecea În continuare peste cîmpul părĂginit unde fata stătea Întinsă, cu bărbia Înfiptă-n pămÎnt. Nu se mișcase de cînd auzise Împușcăturile. Își simțea inima bătÎnd, lipită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
semn primei mașini. Se urcă pe locul din față, așa că acum stăteau doi lîngă șofer, și cele patru mașini intrară pe drumul principal, care ducea spre Havana. Înghesuit pe scaunul din față, negrul Își băgĂ degete sub guler și prinse colierul de mărgele albastre voodoo. Stătea În tăcere, ținînd mărgelele Între degete. Fusese muncitor În docuri Înainte de a primi slujba asta de informator al poliției - pentru seara aceea de muncă avea să primească 50 de dolari. 50 de dolari Înseamnă mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se mai gîndea la bani acum. CÎnd intrară pe șoseaua luminată de la Malecon Își Întoarse puțin capul și, privind În spate, văzu chipul fetei strălucind mîndru; Maria Își ținea capul sus. Negrului i se făcu frică și-și strînse tare colierul. Dar mărgelele albastre nu-l puteau ajuta cu nimic În privința fricii care-l cuprinsese, pentru că acum lupta se dădea Împotriva unei magii mult mai vechi. Leul cel bun A fost odată ca niciodată un leu care trăia În Africa Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mă laud cu asta și să obțin puncte prețioase pentru intuiția feminină, în prag apare o femeie. Este înaltă și subțire, are un păr castaniu foarte îngrijit și poartă un costum gri deschis, simplu, dar elegant. La gât are un colier de perle, indiscutabil naturale - o femeie de o asemenea eleganță n-ar purta falsuri. Pare agitată, atât însă cât poate fi cineva foarte echilibrat. — Draga mea, spune Barney, sărutând-o pe buze. — Știam că e combinat! îi șoptesc lui Stewart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
camere, având fiecare Întruchiparea unui miracol, apariții neașteptate, fapte neliniștitoare, mumii Însuflețite, iar fiecărei imagini, cu totul memorabile, tu Îi asociezi un gând o categorie, un element din mobilierul cosmic, ba chiar un silogism, un silogism nemăsurat, lanțuri de apoftegme, coliere de hipalaje, rozete de zeugme, dansuri de hysteron proteron, logoi apofantici, ierarhii de stoicheia, precesiuni de echinoxe, paralaxe, ierbare, genealogii de gimnosofiști - și tot așa, la nesfârșit - o, Raimundo, o, Camillo, voi, cărora vă era de-ajuns să vă Întoarceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aducătoare de noroc cu rugăciuni cusute În umplutură, mânuțe de piatră dură care arătau jetoane de joc, fragmente de coral, crucifixe, stele ale lui David, simboluri sexuale din religii preiudaice, hamace, covoare, sacoșe, sfincși, inimi sacre, tolbe de indieni bororo, coliere de scoici. Mistica degenerată a conchistadorilor europeni se contopea cu știința calitativă a sclavilor, așa cum și culoarea pielii fiecăruia dintre cei de acolo nara o istorie a unor genealogii pierdute. „Iată”, zise Agliè, „o imagine a ceea ce manualele de etnologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
turație de 4000 rotații/secundă că îi place poezia, umpluse două registre din alea mari, a lăudat-o și Cezar Ivănescu, la care a fost acasă, e pricepută la croitorie, și-a tăiat hainele de piele și-a creat brățări, coliere, șaluri, apoi le-a tăiat și pe ale maică-sii, la un moment dat și-a vândut bijuteriile și a cumpărat două mașini de cusut, a angajat două femei de serviciu care se pricepeau cât de cât. Lucrau în apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
botez, deschid două cutii plușate. Virgil scoate din una un lanț de aur cu pietre de turmalină roză și i-l pune la gâtul Teofanei, în timp ce Claudia deschide altă cutie din care scoate o brățară cu aceeași lucrătură ca a colierului și o pune la mâna miresei. Toți trei se îmbrățișează și se sărută plângând în aplauzele nuntașilor și în acordul muzicii care cântă „Mulți ani trăiască”. N-am cuvinte să vă mulțumesc pentru acest frumos și scump dar, dar mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Am căutat-o printre stele și o găsesc acum în persoana dumneavoastră, plânge în hohote Teofana. Ca s-o linștească, Claudia îi distrage atenția: — Uitându-mă la cerceii tăi, un pic nuanța culorii se deosebește de cea a pietrelor din colier și din brățară, dar diferența este atât de mică, încât nici nu se observă. Numai dacă te uiți atent. Oricum admir podoabele ce mi le-ați oferit. Se vede că aveți un gust fin în a le alege. — Salba cu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
numelui pe care-l purta, de prințesă. N-a uita să-și pună salba cu galbeni, ca o dovadă că gândul ei într-un asemenea moment din viață, se îndrepta spre cei din șatră, salbă pe lângă care a strălucit și colierul oferit de nașa de botez. A bucurat-o prezența nașilor de botez care o transpunea în anii copilăriei de la Murgeni cât și prezența Izaurei, venită cu soțul ei Patrik, ce îi amintea de viața pe care a dus-o în
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
punct de vedere comercial în ciuda incongruității istorice, cargou înțesat cu mașinării și cu un infect lichid întunecat pe care-l transforma pe-ndelete. Singurul sistem înregistrat de camere era cel instalat în centrul diferitelor ecrane: o stea spălăcită înconjurată cu un colier de planete. În mintea lui Kane nu mai încăpea nici o îndoială, acum, și nici în mintea lui Lambert. Nostromo programase acest sistem ca destinație imediată. Totuși... putea fi o eroare în timp și nu în spațiu. Sol era poate acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
dințate mai înalte decât noi, sprijinite de bancuri de lucru acoperite de tablă. Marcela voia să atingă și să pipăie totul, nu se lăsa până nu se mânjea toată cu păcură și ulei ars, până nu-și agăța de gât coliere de metal ruginit, până nu se cățăra pe angrenaje de fier complicate. Pe jos erau răspândite cuie mari cât antebrațul meu, rulmenți acoperiți de cruste compacte de rugină, cutii de lemn pline de pânze de bomfaier, șurubelnițe, pile, spițuri, sârmă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
era mereu împletit altfel, în codițe răsucite ca niște coarne de berbec peste urechi, în zeci de cozi ca ale negreselor sau legat în coadă de cal creață, fluturătoare. Cercei sofisticați, disproporționat de mari, inele cu piatră roșie ca vinul, coliere de perle false îi împodobeau silueta funambulescă. În schimb, jucării nu avea și simțea chiar o vagă repulsie față de urșii noștri soioși sau de păpușile din care curgeau câlții. Oricât o rugam, nu vroia niciodată să ne lase să ne
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
hârtie lucioasă, colorată, din care vărul rneu mai decupa mere, pere, morcovi și castraveți pentru lucru manual, la grădiniță. Au intrat și fetele și curând camera s-a umplut de o lume truditoare. Decupam toate lanțuri de hârtie colorată, făceam coliere, dantele și brățări din ce ne cădea sub mână, iar dintr-un scaun de bucătărie am improvizat, cu câteva perne și un cearceaf, un adevărat tron cu baldachin, demn de-o regină. Sucind forfecuța cu o grație ca de pe altă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
gazdele alertate : mai întâi au dat fuga Miza și Radu, apoi o domnișoară cam trecută, chiar douăzeci și nouă de ani avea, și cu un nas !... Și chiar silueta și în totul lăsa de dorit ! Apoi toaleta ! în plus, un colier splendid la gât, doi șerpi de aur cu ochi de rubin, încolăciți - dar pus la ora aceea ? S-ar fi cuvenit un costum de voiaj sau o ținută câmpenească, în niciun caz cum arăta ea... Chiar Sophie a făcut aceste
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mâini micuțe, cu degete pătate de nicotină. Uneori purta rochii de mătase neagră, foarte scurte, și ciorapi negri străvezii, imaginându-și că arată ca o femeie-vampă de prin anii ‘20. Așa era îmbrăcată și azi. Peste rochia neagră, purta un colier barbar din metal, pe care i-l dăruise George. Singurele lui daruri, în afară de bani, erau bijuteriile ieftine, exotice. Uneori, când era îmbrăcată în pantaloni, adopta o poză diferită, cu picioarele larg desfăcute, și își punea câte o cămașă lălâie, înțepată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nervoasă azi. — Nervoasă? Dumnezeule! Dianei îi venea să plângă, dar știa că George urăște lacrimile. Ghemuită toată, ca un păianjen deranjat din treburile lui, își strângea sub ea picioarele modelate de ciorapii negri și juca printre degete verigile colțuroase ale colierului de metal, pe care-l botezaseră în glumă „jugul sclavului“. — Când se întoarce Stella acasă? îl întrebă. — Ala, bala, portocala. Bâzzz! — Presupun că se întoarce acasă? Visezi că într-o zi n-o să se mai întoarcă. Visezi că într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Plângând acum de bucurie, Diane se duse acasă. După ce și-a schimbat rochia, Diane s-a întins pe canapea, luându-și poza elegantă (deși nu prea confortabilă) care-i plăcea lui George. Își îmbrăcase rochia neagră de mătase lucioasă și colierul strălucitor de metal, cu dinți lungi, pe care i-l dăruise George și pe care-l numeau „jugul sclavului“. George, în pantalonii lui cadrilați, gri deschis și în cămașa bleu pal cu dungulițe bleumarin, care-i rămăsese încă descheiată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înțepau pielea, lăsându-i urme roșii. Se uită la Tom, care o privea de la înălțimea lui, găsind-o atât de micuță și de patetică. O văzuse adeseori în costum de baie, dar acum, în „șocanta“ ei toaletă neagră și cu colierul dințat, părea mult mai obscen „dezbrăcată“. O clipă, uită cu totul pentru ce venise. Nu trebuie să rămâi, nu ai voie să te găsești aici, îi repetă ea. Îl aștepți pe George? Nu, dar poate să pice oricând. Un minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe scări. Se întoarse în cameră și se îndreptă spre Diane, ignorându-l pe Tom. Îi spuse: — Stai jos! Așază-te acolo! Îi indică un scaun de la perete, lângă pian. Diane se supuse, ducându-și mâinile la gât. Își scoase colierul de metal și îl așeză pe capacul pianului. — George, ascultă-mă, reîncepu Tom. Cine e domnișoara Meynell? întrebă George, continuând să se încrunte. — Hattie Meynell... o știi... nepoata lui John Robert... — A, ea. Dacă vorbești despre ea spunându-i domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se spune, ci mi-am injectat-o parcă-n venă, direct în fluxul de sânge care i-a-nălțat corola în creier. Mai mult decât să descriu banalizatele de-acum, prin abuz cinematografic, viață și transfigurare a Cydoniei, craniul ei alungit și colierul ei din măsele de om, sau viclenia lui Vordenbliss, „săpă torul de canale prin hipotalamus“, sau căutarea briceagului cu șapte lame de aur cu care Orolio scrie numele a șapte reptile pe șapte spinări de fecioară, sau atâtea și-atâtea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
toaletă de seară: o capă din mătase deasupra unei rochii din tul mov, părul pieptănat în sus. Era elegantă, impresionantă, sigură pe ea, exact ca un manechin. Avea brețele și umerii goi, o brățară grea de aur și chihlimbar, un colier foarte lung identic. Detașarea ei, nici rece, nici indiferentă, era o distanțare lucidă a unei femei cu câțiva ani mai în vârstă decât mine. S-a așezat pe scaun, și-a încrucișat mâinile, apoi mi-a zâmbit vag. -E foarte
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Sunt Nimeni, dar în Noaptea Asta, pe North Line Road... Întrebă în secția de traumatologie despre bilet. Din câte se părea, apăruse pur și simplu pe noptieră, la scurt timp după internarea lui Mark. O măicuță hispanică, asistentă, cu un colier sofisticat cu crucifix bătut cu pietre mari de turcoază, susținu vehement că nimeni în afară de Karin și de personalul medical nu avusese voie să-l vadă în primele treizeci și șase de ore. Scoase și actele doveditoare. Asistenta încercă să confiște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
te duci? VARIAȚIUNI PE TEME INVERS LEONARDGAVRILIENE 1. Enigmatic e Pământul Vrajă polară -n zori de gheață, fascinație bizară și unică în viață; argint și aur în alert joc de rubine ideale, în întunericul incert în fața zorilor în zale, lungi coliere care-acu-s o puzderie de flori, râuri legănând în sus roiurile de culori; vii emoții, extaz cum te inundă să nu moară; aripi îngerești la drum pe a cerurilor scară tinerețe nimic nu ne poate întrerupe avântul... enigmatică minune, enigmatic e
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]