1,214 matches
-
fac un schimb de populații : Tătarii "Nogai" și Turcii din Bugeac vin pe litoral în locul unui număr echivalent de Bulgari și de Găgăuzi care se stabilesc în sudul Basarabiei. După 1840, pe litoral, îndeosebi la Techirghiol și Costinești, au fost colonizați și germani, veniți din teritoriile țariste - în special din zona Cherson și care au rămas pe acest teritoriu până în 1940, când, în marea majoritate, au fost strămutați în Al Treilea Reich. Deși istoriografia străină a prezentat litoralul drept o zonă
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
și germani, veniți din teritoriile țariste - în special din zona Cherson și care au rămas pe acest teritoriu până în 1940, când, în marea majoritate, au fost strămutați în Al Treilea Reich. Deși istoriografia străină a prezentat litoralul drept o zonă colonizată cu români numai după 1878, în fapt, au existat stâne românești de ciobani transhumanți încă din Evul mediu, fără să mai amintim de băștinașii dobrogeni denumiți tradițional "Dicieni", despre care Vasile Pârvan și George Vâlsan presupuneau că se trăgeau din
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
est de [[Linia Oder-Neisse]], așa numitele [[Teritoriile redobândite|teritorii redobândite]]: jumătatea sudică a [[Prusia Răsăriteană|Prusiei Răsăritene]], [[Pomerania]] și [[Silezia]]. Populația germană din aceste teritorii a fost [[Strămutarea germanilor după al doilea război mondial|expulzată]], iar în zonă au fost colonizați [[Strămutarea polonezilor după al doilea război mondial|polonezi expulzați la rândul lor din teritoriile cedate URSS-ului]]. Această mișcare amplă a populațiilor germană și poloneză s-au adăugat [[Migrația umană#Migrațiile postbelice|altor mișcări ale populațiilor]] pentru a forma cea
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
unor agresori externi. Aceste teritorii erau regiunea Murmansk și noile regiuni anexate în urma înțelegirilor secrete ale Pactului Molotov-Ribbentrop: estul Poloniei, Basarabia și Bucovina de Nord și Țările baltice. În timp ce bărbații au fost deportați în Siberia, femeile și copii au fost colonizați în Kazahstan. În teritoriile anexate de la Polonia (teritoriul cunoscut cu numele de Kresy și în Voievodatul Bialystok), valul de represalii din 1939 a fost în continuarea operațiunilor NKVD-ului împotriva polonezilor sovietici din anii mai dinainte prin care s-a
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
sau de limbă poloneză. Doar în acest fel putem obține spațiul vital de care avem nevoie." Conducerea Germaniei a decis că, în 10 până la 20 de ani, statul polonez de sub ocupație germană va fi complet curățat de etnici polonezi și colonizat cu germani. Dintre polonezi, până în 1952 doar 3-4 milioane mai trebuiau să rămână în fosta Polonie, și aceștia doar pentru a servi ca sclavi pentru coloniștii germani. Urma să li se interzică să se căsătorească, să se extindă interzicerea asistenței
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
România (regiunile istorice Maramureș și Bucovina). Termenul românesc "" este o adaptare la limba română a termenului german "Zipser", care vine de la comitatul Zips (atunci în Regatul Ungariei, azi Spiš, în Slovacia), ținutul de proveniență a acestui grup. Țipțerii au fost colonizați în Bazinul Carpatic în secolul al XIII-lea de regii ungari împreună cu sașii transilvăneni. Limba lor este foarte apropiată de dialectul săsesc transilvănean, o variantă arhaică a limbii germane de jos care s-a dezvoltat izolat de celălalte dialecte germane
Țipțeri () [Corola-website/Science/303051_a_304380]
-
și din cauza colonizării timpurie și a distanțelor mari de teritoriul de origine, se diferă profund atât de limba germană standard cât și de variantele vorbite în zilele noastre a dialectelor germane de jos. Țipțerii sunt în mod tradițional mineri, fiind colonizați de regii ungari în zonele miniere pentru a întări mineriatul în zonele nordice a regatului (teritoriul Slovaciei de azi). Variantele maghiare a denumirilor localităților țipțere conține adeseori cuvântul „bánya”, („mină”). În zonele populate de primii țipțeri s-au stabilit ulterior
Țipțeri () [Corola-website/Science/303051_a_304380]
-
uterior și de Carol Robert de Anjou în 1312 și 1328. Legislația proprie a țipserilor a fost stabilită în scris pentru prima dată în 1370 în documentul întitulat "Zipser Willkühr", prima antologie completă a legilor țipțerilor. Primii țipțeri au fost colonizați de regele Andrei al III-lea al Ungariei în zonele miniere din Maramureș, cel de al doilea val ajungând aici mult mai târziu, în secolul secolul al XVII-lea, respectiv în secolul al XVIII-lea, când țipțerii din zonele tradiționale
Țipțeri () [Corola-website/Science/303051_a_304380]
-
mult mai târziu, în secolul secolul al XVII-lea, respectiv în secolul al XVIII-lea, când țipțerii din zonele tradiționale țipțere au obținut dreptul de a se stabili și în alte zone ale Imperiului Habsburgic. Tot în această perioadă sunt colonizați țipțeri și în Bucovina. Majoritatea țipțerilor au ajuns, deci, în Maramureș în contextul proiectului de colonizare a zonei inițiat de administrația imperială austriacă începând cu 1776. Imigrarea s-a făcut în valuri. La începutul secolului al XIX-lea colonizarea țipțerilor
Țipțeri () [Corola-website/Science/303051_a_304380]
-
și Valea Stânei lângă Frumosu. La Gura Putnei a existat o colonie de țipteri, cu denumirea de "Karlsberg". Alți țipțeri s-au stabilit la Solca ("Solka") și la Voievodeasa (Fürstenthal) Ultimii coloniști au venit pe la 1829. Îndeletnicirea principală a țipțerilor colonizați în secolele XVII-XIX este prelucrarea lemnului. Pe Valea Vaserului, țipțerii plantau molid, aveau grijă de pepiniere, defrișau păduri, trimiteau plute pe apă la vale până la Sighet, Vișeu și Borșa, construiau plute pe apă, construiau drumuri și poduri de lemn. La
Țipțeri () [Corola-website/Science/303051_a_304380]
-
anul 860, regiunea a fost cucerită de regele Norvegiei Harald Hårfagre. Numeroasa nobilime locală care nu a recunoscut o singură conducere sub Harald, s-a grăbit spre vest și sud, unde făcea raiduri pe coastele Marii Britanii, Irlandei, Europei Vestice și colonizând noi teritorii, de unde ataca apoi coasta scoțiană, irlandeză și norvegiană. Rongvald a trecut de partea lui Harald. Imposibil să mai îndure raidurile vikingilor, Harald a adunat o armată și a plecat într-o expediție punitivă în vest. Ca urmare a
Rollo () [Corola-website/Science/325966_a_327295]
-
construită în 1790. Biserica are hramul „Sfântul Mucenic Gheorghe” (23 aprilie) și se află pe noua listă a monumentelor istorice sub . Satul Lucareț este menționat documentar la 1471, când, alături de românii băștinași sunt aduși sârbi refugiați din calea turcilor și colonizați de regele Matei Corvin și de Pavel Chinezu, comitele Timișului, pe mai multe domenii din Banat. În anul 1492 se găsea în posesia familiei nobiliare Doczi, fiind menționat cu denumirea de „Lucarovez" într-un act de hotărnicie din anul respectiv
Biserica de lemn din Lucareț () [Corola-website/Science/317060_a_318389]
-
incluse în vaccin, nu și împotriva altor serotipuri de pneumococ și nici împotriva altor microorganisme care determină boli invazive, de exemplu "Haemophilus influenzae" sau "Neisseria meningitidis" (meningococul). Împotriva acestor germeni există alte vaccinuri specifice. Pneumococul este o bacterie comensală, care colonizează în mod normal tractul respirator superior, dar și tractul intestinal și mucoasele uro-genitale. Procentajul de purtători oro-faringieni sănătoși în populație este estimat la 30-70%. Bacteria este condiționat patogenă, putând provoca îmbolnăviri în anumite condiții. Este unul din principalii agenți patogeni
Vaccin pneumococic () [Corola-website/Science/311802_a_313131]
-
kurzii să părăsească orașul Tell Abyad, altfel urmând să fie uciși, mii de civili, incluzând familii turkmene și arabe, au fugit din zonă pe 21 iulie. Jihadiștii Statului Islamic au prădat și distrus proprietățile kurzilor și, în unele cazuri, au colonizat familii sunite arabe din zonele Qalamoun (Rif Damascus), Deir ez-Zor și Ar-Raqqa în casele abandonate de kurzi. Un scenariu similar a fost înregistrat în Tel Arab și Tal Hassel, în iulie 2013. Pe măsură ce SIIL și-a consolidat autoritatea în Ar-Raqqa
Rojava () [Corola-website/Science/334672_a_336001]
-
din industria și comerțul basarabean. Dacă în Chișinău numărul evreilor era egal cu cel al românilor basarabeni, în alte centre urbane precum: Bălți, Bender, Hotin, Soroca unde evreii sunt majoritari 8. În timp ce alții erau aduși din restul Imperiului pentru a coloniza Basarabia, autoritățile rusești organizau strămutarea românilor basarabeni în Siberia, Caucaz, Turkestan. Această acțiune declanșată cu scopul de a modifica raportul dintre etniile ce conviețuiau în Basarabia s-a soldat în primul rând, cu un șir lung de morminte de-a
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
este un gen de bacterii gram-pozitive. La microscop apar ca celule rotunde (coci), grupate similar boabelor într-un ciorchine. Genul "" include la ora actuală (2006) 31 de specii - denumite generic "stafilococi". Majoritatea sunt nepatogene și fac parte din microbiota indigenă, colonizînd pielea și mucoasele oamenilor și altor organisme. O parte pot fi întâlnite și în flora microbiană prezentă în sol. Stafilococii patogeni pot cauza o mare varietate de boli la animale și oameni, prin secreția de toxine sau prin înmulțirea rapidă
Staphylococcus () [Corola-website/Science/304604_a_305933]
-
Ucraina. În anul 911, când vikingii din nord-estul Franței devin creștini, Rollo, un fost lider al unui trib danez, devenit nobil, întemeiază Ducatul Normandiei. Vikingii, acum creștini, renunță la raidurile lor și devin coloniști, negustori și exploratori. De exemplu, norvegienii colonizează Insulele Feroe și Islanda, iar odată ajung pe coastele Groienlandei. În anul 1066, Wilhelm Cuceritorul, duce al Normandiei și urmaș al lui Rollo, pregătește un mare atac împotriva Regatului Anglo-Saxon, pe care îl cucerește și întemeiază Regatul Angliei. Acest eveniment a
Epoca vikingilor () [Corola-website/Science/329810_a_331139]
-
maselor) din zona secuiască (propusă de Ministerul Instrucțiunii Publice în 1927), sugerând (în memoriul redactat la 19 noiembrie 1935, adresat ministrului educației) că: Singura comună cu majoritate românească din centrul ariei locuite de secui este Voșlăbeni, Harghita, care a fost colonizată la începutul secolului al XVIII-lea de contele Lázár cu douăzeci de familii românești din Moldova. Orașul minier Bălan, are de asemenea o majoritate românească, după ce a cunoscut o dezvoltare industrială la mijlocul secolului al XX-lea. Mai au o majoriate
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
asemenea o majoritate românească, după ce a cunoscut o dezvoltare industrială la mijlocul secolului al XX-lea. Mai au o majoriate românească satele Livezi și Făgețel. Satul Micfalău din cadrul comunei Malnaș din nordul județului Covasna, locuit în trecut în majoritate de români colonizați în 1763, și-a pierdut naționalitatea în urma maghiarizării lingvistice a locuitorilor în secolele XIX și XX. Astăzi, puțini dintre ei mai sunt ortodocși sau greco-catolici, majoritatea îmbrățișând romano-catolicismul. La marginea nordică, vestică și sudică a ariei locuite de secui se
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
din maghiari, sciți, huni, gepizi, avari, bulgarii de pe Volga, onoguri, kavari sau din kabardino-balkarii din Caucaz. De altfel, o ramură a turcilor horezmieni (din Horezm sau "Hwarizm"; populație cu substrat iranic), numită în maghiară "káliz" și "koromza"/"korozmin", a fost colonizată în scaunul secuiesc "Șepși" în jurul orașului Sfântu Gheorghe Un grupuscul etnic, numit "barsil", a fost pus de unii cercetători pe seama grupului etnic burtas de la Volga, despre care mult timp s-a crezut că era o populație fino-ugrică mordvină (numită și
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
cele mai cunoscute „neamuri” secuiești: Halom, Örlec, Jenő, Meggyes, Adorján și Abraham Primele izvoare scrise privitoare la secui datează din anul 1116, când au fost menționați, alături de pecenegi, ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de "prisăci" medievale de-a lungul graniței nou extinse. Inițial au fost colonizați în Panonia apoi în apropiere de Oradea și în final în Ținutul numit secuiesc. Secuii se aflau în serviciul militar al regilor Ungariei. Astfel, prima
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
privitoare la secui datează din anul 1116, când au fost menționați, alături de pecenegi, ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de "prisăci" medievale de-a lungul graniței nou extinse. Inițial au fost colonizați în Panonia apoi în apropiere de Oradea și în final în Ținutul numit secuiesc. Secuii se aflau în serviciul militar al regilor Ungariei. Astfel, prima mențiune a lor, din anul 1116, îi descrie ca participanți la bătălia de la Olsava, sub
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
de la Gundestrup. Istoricii consideră că, înainte de sosirea precursorilor danezilor, care au venit din insulele daneze de est (Zealand) și din Skåne, ei vorbind o formă veche a unei limbi nord germanice, mare parte din Iutlanda și unele insule au fost colonizate de iuți. Acești iuți au fost mai târziu invitați în Britania de către regele Vortigern, ca să activeze ca mercenari, și li se-au oferit teritoriile sud-estice ale insulei, printre care Kent și Isle of Wight. Iuții au fost asimilați mai târziu
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
aceeași perioadă, iar Ribe, cel mai vechi oraș din Danemarca, a fost fondat în cca. 700 d.Hr. Între secolele VIII și XI, danezii erau cunoscuți ca vikingi, la fel ca norvegienii, suedezii, și goții. Exploratori vikingi au descoperit și colonizat Islanda în secolul al IX-lea, în timp ce călătoreau spre Insulele Feroe. După aceea au fost colonizate și Groenlanda și Vinland (probabil Newfoundland). Utilizându-și abilitatea în construirea de corăbii, au atacat și cucerit părți din Franța și din Insulele Britanice. De
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
700 d.Hr. Între secolele VIII și XI, danezii erau cunoscuți ca vikingi, la fel ca norvegienii, suedezii, și goții. Exploratori vikingi au descoperit și colonizat Islanda în secolul al IX-lea, în timp ce călătoreau spre Insulele Feroe. După aceea au fost colonizate și Groenlanda și Vinland (probabil Newfoundland). Utilizându-și abilitatea în construirea de corăbii, au atacat și cucerit părți din Franța și din Insulele Britanice. De asemenea, ei au excelat în comerțul practicat de-a lungul coastelor și râurilor Europei, menținând
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]