706 matches
-
miile de planete ale Ligii. Dictatorul încremeni, șovăind. Apoi izbucni în râs. Înaintă și-și puse brațul pe umerii bărbatului. - Bătrânul Secoh, zise, sarcastic. Seniorul Templului clipi la acest contact, dar îl suportă un moment cu o expresie de dezgust. Colosul hohoti: - Ce este? Secoh se eliberă, ușor, dar ferm. - Aveți să-mi dați instrucțiuni? Dictatorul râse din nou, apoi, deodată, redeveni îngândurat. - Nu are importanță ce se poate întâmpla cu acest sistem. Dar sunt iritat ori de câte ori îmi aduc aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
un simbol discriminator în nomenclatura galactică. Avântul celuilalt mai scăzu. Ochii i se umbriră bănuitori.. - Ce șmecherii îți trec prin cap? întrebă el, brutal. Gosseyn spuse, sec: - De parcă n-ai știi că planetele altor sori sunt locuite de ființe umane? Colosul păru scârbit. - Ești sărit de pe fix? zise. Ia ascultă. Mie îmi zice Jurig. Trăiesc la Crest și sunt cetățean al Yalartei. Am omorât un om că l-am pocnit cam tare și sunt aici și-mi risc pielea. Dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
aici la sosirea corpului meu înseamnă că am fost instruit în timp ce contemplam harta sau imediat după." Se uită la femeie, dar era tot cu spatele la el. Se uită la Jurig, îl aprecie. Ar trebui să fie el sursa de informații imediată. Colosul răspunse la întrebările lui fără șovăire. Planeta se compunea din mii de mari insule. Singuri, oamenii aerulotelor, prezicătorii, erau liberi să se deplaseze oriunde. Restul populației se afla în grupuri, pe fiecare insulă. Un pic de comerț între ele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
blatul, nici nu era greu, trebuia doar să știi să dai din coate și să te împingi și să știi unde anume să te-așezi în mulțime, pe vremuri intram adesea în felul ăsta, când nu mai prindeam bilete la Colosul din Rodos, Omul păianjen, Șeriful din spațiu sau la Hercule cucerește Atlantida, însă pentru filmele care rulau în ultima vreme nu mai merita nici măcar să faci blatul, că erau numai filme de doi bani, cu partizani și războaie, de genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Simplu, Triumfător și La marea artă) sau High and Mighty (Aroganța) sau (ca să fiu cât mai exact) Rent-a-Tent (Închiriază-ți un cort) chiar la intrarea în Harlem și am încropit un echipament printre prăjine și lungani, borțoși și burtoși și coloși cu fețe roșii. Am ajuns în Bank Street asudat ca un cal, fiert, sfârșit, arzând de dorința să mă piș. Martina părea și ea deconcertată și, înainte să-mi dau seama, eram înapoi în lift, în taxi, și iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
FRANCEZĂ GREACĂ & TURCĂ DAU și FĂ-ȚI CURAJ S-O SUNI PE TÂRFA DIN BAYSWATER. Nu sunt deloc curioasă aflu ce înseamnă TURCĂ, atunci când văd în ce hal e ogeacul meu. În fiecare joi mă duc să încasez chiria. Impasibil, colosul în halat îmi înmânează teancul de bani. Privirile mele trec pe lângă el spre atmosfera insondabilă de bunicuțe tăcute, neveste dărâmate rău și fiice biciuite. Înăuntru nu e decât un băiețel; nici un copil pe lumea asta n-o duce mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
supradimensionată, Sărăcie cvasigeneraiizată, Hoți mari și mărunți, Cerșetori tot mai mulți, Mică și mare corupție, Nelipsita prostituție, HIV și SIDA din belșug, Mulți oameni cu beteșug, Traficanți de droguri și persoane, Indivizi ce trăiesc în subterane, Contribuabili sufocați de poveri, Coloși industriali cu pierderi, Parlamentari cât un batalion, Multimiliardari de carton, O clasă politică debusolată Și o economie degradată, Demnitari îmbogățiți peste noapte, Prețuri din zi în zi mai umfate. Nemaiavând ce pune-n blid, Mulți oropsiți se sinucid. Cum să
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
vreme au proliferat. Subțiind bugetul, și-mbogățind pe ciraci, Sunt doar un placebo pentru săraci. Întrebare În sfera legislației Executivul face și desface, Iar Parlamentul, prins în horă, trebuie să „joace”. Firesc, stai și te întrebi meditativ: De ce mai plătim un colos legislativ? Paradox Cauți explicația Întrebându-te, firesc: Cum scade inflația Dacă prețurile cresc? Rezistentă Puterea politică e un fel de drog, Ce trebuie tratat de toxicolog. Dar un lucru apare evident: La orice antidot e rezistent. Frig Gerul, care ne
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
om poate sta întins pe mâna lor. Sunt statui sacre, noi le spunem men-nou. Ei bine, voi, grecii, le-ați luat drept un personaj din Homeros al vostru, pe nume Memnon. Am citit în scrierile voastre că numiți acele statui „Coloșii lui Memnon“. Dar noi nu cunoaștem pe nimeni cu numele acesta. Cuvintele și zâmbetul erau umilitoare. Germanicus îl întrerupse: — Cine este zeul tău? — Cât despre divinitate, numele ei sunt multe. Uite: sunt scrise pe piatra asta de șapte mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
interveni Euthymius, tu trebuie doar să-mi spui greutatea statuii și dimensiunile. — Grăbiți-vă, porunci Împăratul - și adăugă, cu glas molcom: Vă rog. Simțea că numele lui urma să se lege de ceva nemaivăzut. Alți suverani construiseră mausolee, grădini suspendate, coloși, arcuri de triumf, și aproape întotdeauna grandioasele monumente fuseseră ridicate din bogatele prăzi de război. Pe lacul acela însă, corăbiile de marmură plutind ușoare deasupra apei aveau să le spună oamenilor de pretutindeni că până și cel mai îndrăzneț vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pene, mai abitir decât un curcan de rasă. Acum, pentru prima dată, dar, și pentru ultima,în fața distracției străzii, rămasă, pentru moment, impietrită, cu gura strâmbă,într-un început de convulsie, uimită,în același timp, de prăvălirea pe spate, a colosului de sub care, strivit ca o broască, Cercel Dumistrăcel dădea din deget, ca dintr-o labă de țânțar, a adio, spre mulțimea de care se despărțea, ca un fulg de nea, adâncindu-seîntr-un ocean fără fund și fără margini. FOTOLIUL DE VECI
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
dar cu sprijin politic, pe stâna unui moșier de la Dunăre. Cu ea, și prin dezvoltarea ei, a traversat perioada dintre începutul istoriei Neculaiului, și până-n ’89, când, la cârma unui GOSTAT, se afla tatăl său. Aproape brusc, întreaga avuție a colosului agrar, a curs, precum apele marelui fluviu, la vale, printre degetele mâinilor sale,în proprietatea sa. Marea avere a fost împărțită, apoi, sub formă de moștenire, copiilor tatălui său, adică, fraților. Celor trei frați ai Neculaiului. Spre a șterge urma
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
noi! Directorul aproba din cap. Peste 10 ani când lucra la canal, a avut loc un accident mortal cu o cisternă de combustibil. Neglijență banală și fatală din partea șoferului, care a oprit mașina în pantă și s-a băgat sub colos, pentru o intervenție riscantă la sistemul de frânare. Bălăuță era expertul din partea procuraturii iar Laur, ca parte neutră. L-a chemat comandantul Ivanov la el în birou să semneze actele. Când a dat ochii cu Bălăuță au rămas surprinși amândoi
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Pe el, da, mi-l amintesc perfect, fără să-l cunosc, îmi pot reprezenta figura lui antipatică în orice moment, o am acum în fața ochilor. Ajunsă la locul dezastrului, mă întâmpină o priveliște ca de sfârșit de lume, ca și cum doi coloși s-ar fi prăbușit strângând sub ei memorii, amintiri, ediții unice, exemplare rare și, printre ele, "Povestea 'ulei", cumpărători și vânzători de-a valma, gânduri, păreri, reflecții, vise... Nu se putea desluși nimic printre dărâmături, dincolo de pagini disparate ce zburau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și statuia care i-a apărut În vis și care simbolizează omenirea, În căderea ei de la vechea epocă de aur și până la cea prezentă, alcătuită nu din metal, ci din prea umila materie a ulcioarelor. De cele două părți ale colosului artistul trasase, În cărbune, profilurile unor turnuri, ziduri și temple, ca și când uriașul ar fi fost pe cale să părăsească cetatea aflată la stânga sa pentru a se duce Într-una mai mare, la dreapta. Dante se apropie de aceasta din urmă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
figura reprezentată pe perete și grozăvenia acelei crime. — Ai fost omorât sub mozaic nu dintr-o Întâmplare, șopti la urechea maestrului din Como. Trebuie să fie aici ceva legat de uciderea ta. Bargello Încerca să deslușească acele cuvinte șoptite. În jurul colosului, o mare porțiune de perete fusese deja pregătită pentru continuarea lucrului. Mozaicul ar fi trebuit să fie cu mult mai larg, odată terminat. Poate că motivul crimei nu rezida În ceea ce fusese expus, ci În partea rămasă În mintea mortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
poate chiar totul. Augustino nu reacționă de Îndată. — Îmi Închipui că ai examinat cu atenție mozaicul la care lucra meșterul, zise el după o scurtă pauză. Dante alungă o muscă ce Îi poposise pe obraz. — L-ați văzut și domniile voastre? — Colosul? Da, o dată, la puțin timp după ce Ambrogio se pusese pe treabă. Augustino nu mai adăugă nimic, așteptând ca poetul să reia discuția. Ar părea o reprezentație sacră despre visul lui Nabucodonosor, zise Dante prudent. Nu pomeni nimic despre detaliile operei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
conflict cu comitenții? Și, mai cu seamă, dacă judecata lui Augustino era corectă, de ce ar fi trebuit să renunțe la prilejul de a se măsura cu una dintre cele mai Însemnate opere ale creștinătății? Ce era atât de important În colosul acela? Numai Ambrogio ar fi putut răspunde, se gândi el, iar Augustino parcă Îi citi gândul. — Ar trebui Întrebat mortul, zise pe neașteptate. Doar dacă ar fi cu putință. Și dumneata crezi că ar fi? Filosoful nu răspunse, ca și când ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cerc de lumină de locul exact unde se petrecuse uciderea lui Ambrogio. Mai Întâi exploră cu luare aminte pardoseala; apoi, ridicând mâna care purta lumina, Începu să examineze din nou mozaicul neterminat. Flacăra dezvăluia, Încetul cu Încetul, unele amănunte ale colosului, fără ca vreodată Întreaga figură să reușească să iasă cu totul din tenebre. Ceva se schimbase. Observă o grămăjoară de plăcuțe și de praf de var aflată pe jos; apoi, ridicându-și privirea, zări niște semne evidente pe suprafața desenului, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fusese trasat pe perete, parcă pentru a contamina alegoria biblică din mozaic, și nu pe pământ, cum se spunea că Îl foloseau vrăjitorii În riturile lor? Se uită din nou cu luare aminte spre mozaic. Incizia deteriorase gamba stângă a colosului. Un mare număr de plăcuțe din teracotă zăceau pe jos, În mijlocul varului. Ceva sclipea printre fragmente. Un tip de pumnal cu lamă scurtă așa cum Dante nu Își amintea să mai fi văzut În Toscana. Părea o reproducere În miniatură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Ceilalți evitau să răspundă, schimbând Între ei priviri perplexe, ca și când ar fi ezitat să formuleze o judecată estetică ce putea echivala cu o condamnare. — Teza dumitale ar putea explica de ce a fost zugrăvită Roma. Dar de ce să nu fi așezat colosul deasupra ei, dacă mozaicul se referă la un episod Înregistrat acolo? Și ce oraș e reprezentat În partea din dreapta a lucrării? continuă poetul. — Poate că eu Îi cunosc numele, murmură Antonio da Peretola, atrăgând atenția tuturor. Damietta. Dante deveni dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ultima tentativă de a salva o situație deja disperată. O mișcare hazardată, În speranța că se va repeta miracolul din urmă cu treizeci de ani, când Florența supraviețuise ciocnirii dintre guelfi și ghibelini care o devastase. Dar pe atunci erau coloși precum Farinata degli Uberti, și minți ascuțite precum Mosca de’ Lamberti. De această dată, cine avea să salveze orașul? Toate speranțele păreau să Îi fi fost Încredințate doar lui și puterilor sale. Cu siguranță, era vorba de misiunea Alighierilor, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca o teribilă zmucitură de zeppelin, încăperea descrise un nou salt, rămânând ancorată de structura parterului printr-un singur snop de drugi de fier-beton. Drugii, ai naibii, decălindu-se, pocneau precum grisinele. Crăpa un drug, se înălța c-o palmă și colosul de zidărie. Se fisuraseră jumătate, mormanul de cărămizi și betoane era pregătit s-o zbughească spre stratosferă. - Că rău - vah - ți-o fi stat ție, frumos cum ești, să te plimbi prin stratosferă! C-o mână să vâslești, încălțat în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scutură de spume Și mișcă-nfuriată a valurilor lume... (Un chip s-arată-n castel) Și-n noaptea, care urlă cu surda ei ureche, {EminescuOpIV 306} Privește ca o lună din zidurile veche? E ca și când răsare în jur întunecată De-a murilor colosuri, prin care se arată Zugrăvind dulce, trista, sura lor măreție. Coboară din ruine căci mă închin eu, ție! Din crengi de gânduri negre o floare se desprinde - Primește-o: e iubirea-mi, și inima-mi ți-o-ntinde. Cobori din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și Omar merse întâia oară cu avionul. De atunci, doi-trei ani, de Sofreh, ori la joacă, în vacanțe, cu puștii, nu vorbise decât despre zbor și despre călătoria comorii. Și orașul, și leul îl dezamăgiseră. Hamadanul îi păruse murdar, iar colosul - un bolovan prea tocit ca să mai fie și magic. În plus, rămăsese cu mamă-sa. Cârdul de femei învățate să râdă în șoaptă se risipise. Erau singuri și urcară în tăcere pe drumeagul spre Ganj Namé, după ce se odihniseră după
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]