1,791 matches
-
inimoși își abandonară animalele și, provocând pierderi în rândurile dușmanilor, se aruncau înainte cu săbii, buzdugane și sulițe, imitați de mulți alții, care, rămași mai dinainte fără cai, se întorseseră în prima linie pentru acel ultim asalt. îmbătați de masacru, combatanții nu mai căutau deloc să se ferească de loviturile dușmanilor, ci se încleștau în feroce înfruntări corp la corp și nu șovăiau să lupte cu mâinile goale atunci când își pierdeau armele, cu atât mai mult cu cât învălmășeala era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
stânga Ce se întâmpla oare? Trăgând de hățuri Balamber își opri calul și se întoarse în spate pentru a vedea mai bine lăsându-i pe cei care îl urmau să treacă înainte. Scrutând aripa stângă pe deasupra mulțimii în tumult a combatanților, reuși să distingă prin norii de praf hoarde de cavaleri goți ce galopau mâncând pământul în direcția câmpului de luptă. Nu mai încăpea nici o îndoială: armata lui Valamir se retrăgea în fugă, iar vizigoții năvăleau asupra lor. Așadar, contrar ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru a-l vedea cum privește sub bărbie o lovitură de suliță care efectiv îl smulse din șa; împroșcă un șuvoi de sânge și căzu de pe cal pe spate, cu brațele deschise, pentru a dispărea imediat în mulțimea unduitoare a combatanților. Balamber îl căută atunci pe Mandzuk și îl găsi acolo unde era mulțimea cea mai deasă. Dădu pinteni cailor și, în timp ce striga și cerea furios să i se facă loc, își deschise drum prin mijlocul războinicilor, lovindu-i fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cină, la raportul ofițerilor. Avem de luat hotărâri importante. Luându-și rămas bun de la el și de la Chilperic, Sebastianus părăsi coloana și se îndreptă spre câmpie. își simțea inima cuprinsă de o tristețe apăsătoare. Prea mulți prieteni morți, prea mulți combatanți viteji pierduți. în desaga atârnată la oblânc avea două suluri de papirus pe care Vitalius transcrisese cu grijă, în timpul popasurilor zilnice ale armatei, însemnările scrijelite în grabă, în ultimele săptămâni, pe tăblițele sale de ceară. Relatarea campaniei, care avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
războinicul Napoleon Bonaparte (1769-1821). Ce a făcut să-și merite un loc În istorie? După mine a fost un criminal de proastă calitate. Cât timp a avut puterea a provocat numai războaie, a trimes la moarte sute de mii de combatanți din ambele tabere, a ruinat Franța și a murit ca un șobolan otrăvit pe insula Sfânta Elena.Cam atât. Un alt criminal de mare anvergură a fost Stalin.Acest barbar din fruntea guvernului rus - Ucraina, refuzând să adere la colhoz
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aș putea pierde în mulțime Dar las timpului plăcerea De a mă chema la sine Cu un alt gest de supunere În așternutul altor iluzii Mi-am închipuit totul Am plănuit noi contexte În care este mitraliată imaginea favorită De către combatanți Alte progenituri ale imaginației ar nega evidența De aceea existența lor rămâne indecisă Nu mi-am închipuit însă o toamnă De patru anotimpuri Cu toate orașele gândurilor împodobite Ca de Crăciun Cu toate livezile privirii înflorite Cărora deși le schimb
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a fost și în primul război. Stăm de astă vară; nimeni nu ne deschide, e rece”. Era chiar frig, se făcuse deodată, vântul șuiera pe întinderea câmpiei dunărene. - „Vreau să spun că noi care-am murit în ultimul război, ultimii combatanți ai națiunilor unite - ce-i cu noi? noi care-am căzut nevinovați, vreau să spun că...” Vântul îi îngheță cuvintele și le luă în zbor. 8. Transcriu din jurnalul acelui timp: Stau întins în fotoliu; lumea se rotește în fața ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Tocmai de asta vrem să vorbim și noi”, dar nu mai auzi nimeni nimic. Omul în livrea stătea la ușă, intrau numai domni, veniți cu limuzine, începuse chiar atunci o ploaie de toamnă, păcătoasă, rece, nu ne primea nimeni, - ultimii combatanți, dar nu din vina noastră, ai Națiunilor Unite, uitați acum. Istoria o scriu învingătorii, spunea învățătorul nostru din sat - a avut dreptate. Tocmai când se întâmplau acestea în curtea lui Lung, domnul Pavel îmi bătu la ușa de-afară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Doctrina intră în aplicare și rezultatele s-au văzut, printre altele, în evenimentele din Cehoslovacia din 1968. Am aflat mult mai târziu că între România și mareșalul Mannerheim existau legături vechi: mareșalul apreciat ca făuritor al independenței statului finlandez, fusese combatant în România în Primul Război Mondial și, după ce luptase împotriva U.R.S.S., în 1939, se alăturase țărilor Axei împotriva U.R.S.S. Finlanda și România acționau alături de Axă ca țări cărora Uniunea Sovietică, în 1939-1940, le răpise teritorii; mai mult, soldați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
reprezentare diplomatică la rang de Ambasadă. După aceea, ea a avut nevoie de timp, răbdare și mult tact diplomatic pentru a convinge țările implicate în conflict, cele arabe în special, de utilitatea rolului său ca partener de discuții cu toți combatanții din zonă. Este cunoscut faptul că efortul României a cântărit mult în ajungerea la Acordurile de la Camp David în problema Orientului Mijlociu și, mai ales, la realizarea vizitei istorice în Israel a președintelui egiptean Anwar Sadat. Am insistat ceva mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
mi-au pus întrebări pertinente despre negocierile de pace de la Paris, după primul război mondial. Îmi exprimasem plăcuta surprindere față de cunoașterea unor detalii referitoare la dezmembrarea Imperiului austro-ungar și tulburările Imperiului rus, evocând implicațiile pentru țara mea, care fusese un combatant demn în perioada finală a acestor tendințe de reașezare a raporturilor interstatale din Europa și din lume. Undeva, în sinea mea, eram pe calea de a pune la îndoială valoarea celor trei luni de experiență în America Latină, când o telegramă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Românii votează în continuare pătimași, dezorientați, duși după ultimele promisiuni ale celui care le vorbește. Dintre patru sau cinci ofertanți electorali, este crezut, de obicei, cel care la o dezbatere vorbește ultimul. Chiar dacă ultimul cuvânt a fost spus de un combatant anterior. Aș fi vrut ca volumul meu, slab în esența lui, despre alegerile interbelice să-i îndemne pe tinerii gazetari să meargă ei la surse, să se confrunte ei cu lumea de atunci și, poate, să încerce să o schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ci doar una de drepturi, ca republica lui Leonida, de aceea ei traduc pe dos textul din gazetă: „Adică să șază numai poporul la masă, că el e stăpân”; „cine mănâncă poporul să meargă la Cremenal”. Rică Venturiano e un „combatant” pentru ordine și fortificarea regimului. De aceea se va crea contrastul între ordinea, preconizată în „prefațiunea” sa din gazetă și dezordinea pe care o declanșează fără voie. Caragiale îl reprezintă în dublă postură comică: demagog și „fante îndrăgostit”, un prim-
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
cartușe care (surpriză!) se potrivesc foarte bine și la arma lui. Se joacă cu țeava găsită și fumează uitându-se Împreună cu ceilalți la splendidul rezultat al muncii lor de câteva ore. „Mă, da’ l-am făcut, mă!“, exclamă unul dintre „combatanți“ și toți cei ca el Își clatină capul cu mulțumire. Acesta e momentul, În ceas de după-amiază, În care vine și ordinul de Înaintare. În cursul nopții se vor părăsi pozițiile actuale și se va Înainta circa 150 kilometri spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a repezit asupra lui Rinaldo lovindu-l cu furie. Rinaldo nu a întârziat mult și a răspuns acestui atac și ar fi fost rău de rege dacă oamenii săi nu s-ar fi strâns numaidecât în juru-i despărțindu-i pe combatanți.. Rinaldo s-a pomenit, aproape fără voia lui, astfel, de partea vrăjmașilor Angelicăi, lucru de care prea puțin se sinchesea, atât de cumplit îl oțelise înghițitura din fântâna urii, împotriva ei. Lupta a continuat mai multe zile la rând fără
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
el și s-a grăbit să-i accepte provocarea. S-au bătut vitejește o vreme; dar iată că sorții s-au întors în favoarea armatei păgâne, iar oștile lui Carol Magnul cedau în toate punctele retrăgându-se în învălmășeală. Cei doi combatanți au fost despărțiți de gloata fugarilor și a urmăritorilor, iar Rinaldo a alergat să-și ia calul. Dar Bayard, care între timp scăpase din pripon, o luase și el la fugă,Rinaldo încercând să-l prindă a ajuns într-o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în coaste. Probabil că și polițiștii în uniformă făceau parte din planul lui Considine - care improvizase ceva în favoarea lui -, căci altfel îi spărgeau capul pe bune. Scenariul presupunea ca ei să pună capăt bătăii cu pumnii, să-i despartă pe combatanți și să-i altoiască puțin înainte de a-i elibera. Era evident că exageraseră cu improvizația, loviturile și bușitul în rigolă fiind adăugiri provocate de faptul că Danny îl bumbăcise pe unul de-al lor. Acum întrebarea era cât de dur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
unde se află și frizeria și unde, de curând, s-a Înființat mica și civilizata piață, Domnia Sa organizează lupte Între puradeii țiganilor de pe deal și cei ai rudarilor din josul coastei dinspre Dunăre a satului. Echipele, alcătuite din câte cinci combatanți, sosesc Înarmate cu tot soiul de tinichele vechi, dintre care cele mai apreciate de către publicul spectator avid de senzații tari sunt tigăile cu coadă lungă și capacele de crătiți ce servesc drept scuturi. Combatanții pătrund În interiorul unui pătrat trasat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
satului. Echipele, alcătuite din câte cinci combatanți, sosesc Înarmate cu tot soiul de tinichele vechi, dintre care cele mai apreciate de către publicul spectator avid de senzații tari sunt tigăile cu coadă lungă și capacele de crătiți ce servesc drept scuturi. Combatanții pătrund În interiorul unui pătrat trasat În țărână cu vârful unui arac de către organizatorul acestor atât de gustate spectacole. Puradeii se izbesc cu acele tinichele pe unde nimeresc, Însă cele mai apreciate lovituri sunt cele cu tigaia În moalele capului. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
parte a baricadei? Toți răzvrătiții ăștia, schizoizii, se aseamănăl. Niște frustrați! Frustrați, schizoizi. Însetați de putere! Căreia îi dau nume frumoase, de adormit copiii. S-o luăm altfel: în dumneavoastră există un idealist? Un rebel, un credincios? Ați fi un combatant, să zicem? — N-am destule calități, nici destule... defecte. N-aș râvni la onoarea care... — Dar reversul? Cel neatins de nimic? Lunecosul care fluieră și țopăie? — Nu, nici vorbă, nu sunt destul de... — Păi, spuneați că în fiecare există de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Favoriți prelungi, barbă rară. — Oho, dumneata, doctore! Știam că îți place muzica la domiciliu, nu în public. — Azi e excepție, caz special. — Dar doamna? Pacientă? — Nu, nu. Nu. O cunosc de mult. Soția unui coleg... — Coleg, ce fel de coleg? Combatanții își spun tovarăși, nu colegi. Și nici nu te știam combatant. — Nici nu sunt... Doamna a fost cândva soția unui celebru șef de clinică. L-am apucat, mi-a fost profesor. — Pare încă tânără fosta soție a profesorului. Acum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
muzica la domiciliu, nu în public. — Azi e excepție, caz special. — Dar doamna? Pacientă? — Nu, nu. Nu. O cunosc de mult. Soția unui coleg... — Coleg, ce fel de coleg? Combatanții își spun tovarăși, nu colegi. Și nici nu te știam combatant. — Nici nu sunt... Doamna a fost cândva soția unui celebru șef de clinică. L-am apucat, mi-a fost profesor. — Pare încă tânără fosta soție a profesorului. Acum e soția unui fost combatant. — Da, da. Era o diferență de vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu colegi. Și nici nu te știam combatant. — Nici nu sunt... Doamna a fost cândva soția unui celebru șef de clinică. L-am apucat, mi-a fost profesor. — Pare încă tânără fosta soție a profesorului. Acum e soția unui fost combatant. — Da, da. Era o diferență de vârstă scandaloasă. Mai tânără decât fiica lui din altă căsătorie. Dacă bătrânul mai trăiește, o regretă, cu siguranță. Și dacă a ajuns în cer, tot o regretă, sunt convins. Se plictisește fără ea. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pacientă. — Nici vorbă. Ea este leac, nu boală. — Moartea, domn’ doctor, asta-i! Marea Târfă din Apocalipsă... Bucuria senină, nepăsarea fericită, vitalitatea superbă a Morții. — Lasă metaforele, copile. A venit la spital pentru un pacient. — A, o fi chiar fostul combatant. Un pacient de gală, da da! L-au ruinat, doctore. Tovarășii săi exemplari i-au plasat moartea alături, în pat, să-l ruineze. Cum ți-am spus, iscoada Toma doar în aceste excepții vede primejdia. Instituția exemplară știe să manipuleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vulgară, de complice... Complicita cu faptele, revela o profundă înrudire, deși părea că le condamnă. Relația dintre fapt și relatare arăta că negația era doar aparentă. De fapt, complicita cu ceea ce nega. Cu ceea ce mima că neagă și combate. Adevărații combatanți vor învia cândva? Să curețe murdara subterană... Irina se ridică, enervată, își aprinde țigara. Se reazemă de balustrada de lemn a terasei. Îl privește, iritată, pe combatantul de altădată. — Spaima de primăvara asta. De lumea asta chircită, pocită, sufocată atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]