1,413 matches
-
atât de ancorate în psihicul lor încât recurg la acestea aproape inconștient” (Almaney și Alwan, 1982, p. 16, apud Dale G. Leathers, „Cross-Cultural Differences in Nonverbal Communication”, în Succesful Nonverbal Communication: Principles and Aplications, Macmillan, New York, 1986, p. 256). 7. Comentați: „...fiecare limbă este și ea [...] înțelepciunea lumii într-una din versiunile ei”. IV. CULTURI ÎN CONTACT 1. Întâlnirea dintre culturi Contactul dintre culturi poate fi indirect (prin tipărituri, prin media, prin importul/exportul de produse culturale) sau direct (prin întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
-șef. Bacalbașa a publicat, desigur, la început, mai multe articole nesemnate, cum era obiceiul vremii, inaugurând apoi, la 20 septembrie/2 octombrie 1881 o rubrică săptămânală „Cronica“, semnată tot cu pseudonimul Bacon, în care au apărut, alături de alte fapte diverse comentate adeseori cu umor, și scurte dialoguri sau consemnări de „documente omenești“, de adeziune la dramele cotidiene ale oropsiților vieții („Pentru ca cititorii noștri să fie cât mai mulțumiți de ziarul nostru, vom da în fiecare sâmbătă câte o cronică ce, de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a treia”, Petrarca reprezintă prima conștiință de sine a lumii moderne, conștiință scindată între stereotipurile a două culturi, clericală și laică, în vreme ce Boccaccio e socotit al doilea mare umanist italian. Urmează câteva monografii despre scriitorii renascentiști, mai întâi Niccolò Machiavelli, comentat pozitiv până și în machiavelismul înțeles ca doctrină, și apoi Lodovico Ariosto - o adevărată sinteză a Renașterii literare. Lor li se va adăuga Torquato Tasso. Tinzând să acopere toate epocile și curentele importante, interesul cercetătorului stăruie mai îndelung, după un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285562_a_286891]
-
Ramuri”. 1905-1995, apărut în 1996, sinteză a lucrărilor anterioare, este o carte serioasă, bine organizată și documentată, care fixează istoria revistei și profilul ei, oferind în același timp un bogat material istoriografic și bibliografic. F. este autorul mai multor antologii comentate (de uz didactic), unele realizate în colaborare, din opera lui Mihail Sadoveanu, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Al. Macedonski, V. Alecsandri, Lucian Blaga, I.L. Caragiale, G. Călinescu ș.a. A coordonat lucrarea colectivă Istoria Teatrului Național din Craiova (1978). SCRIERI: Începuturile presei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287006_a_288335]
-
același timp, diverși cercetători, mai mult sau mai puțin avizați, cum au fost Ioan Rațiu XE "Rațiu" , Al. Lupeanu-Melin XE "Lupeanu-Melin" sau Septimiu Popa XE "Popa" , vor semna câte o contribuție pe marginea foii, limitându-se la selectarea unor citate, comentate și analizate sumar. De o cu totul altă calitate este studiul istoricului literar Ion Breazu, dedicat receptării operei lui Lamennais XE "Lamennais" În mediul românesc din Transilvania, studiu care urmărește, cu acribie, prezența autorului francez În publicațiile ardelene, inclusiv În
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
nu sunt deloc mulțumiți dacă lucrurile lor nu provin din Paris sau din Londra” - ceea ce intră oarecum În contradicție cu cele afirmate anterior, dar se aliniază unei viziuni critice de ansamblu. Se subliniază, În context, fără a fi prea mult comentată, și francofilia societății muntene: Românii Îi urmăresc pe francezi În aproape tot ceea ce fac aceștia și folosesc foarte mult limba franceză. Uneori chiar, Învățând franțuzește din copilărie, vorbesc mai ușor În limba aceasta decât În cea maternă. Observații foarte aspre
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
nu sunt greu de explicat, să nu uităm că Franța era destul de bine implantată În solul și mai ales subsolul irakian. Vladimir Tismăneanu: Neutralitatea Națiunilor Unite În toată povestea e, la ora aceasta, de asemenea larg contestată. Un articol foarte comentat, apărut la Începutul lunii martie 2004 În Wall Street Journal, oferea o documentație impresionantă referitoare la faptul că băiatul lui Khoffi Anan, secretarul general al Națiunilor Unite, ar fi fost direct implicat În afaceri oneroase legate de așa-numitul program
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
așadar, crearea a trei posturi de viceprim-miniștri: nimeni nu a vorbit În aceste săptămâni de ceilalți doi, toată lumea s-a concentrat pe al treilea, omul-surpriză venit de la Casa Albă a României, Cotroceni - Ioan Talpeș. De ce este această apariție atât de comentată? Vladimir Tismăneanu: Ioan Talpeș a fost un loialist al președintelui Iliescu din prima zi de după revoluție. Probabil că se cunoșteau de dinainte, nu am informații pe acestă temă. Nu a făcut parte din primul grup de consilieri, dar foarte rapid
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
substanțial la cunoașterea literaturii române în perimetrul cultural german. De o mare mobilitate intelectuală, posedând, în egală măsură, spirit analitic și putere de sinteză, B. a reușit să ofere de-a lungul unui sfert de secol publicului german câteva antologii comentate, exemplare ca selecție și informație, precum și lucrarea de mare anvergură Rumänische Literaturgeschichte von den Anfängen bis zur Gegenwart [Istoria literaturii române de la începuturi până în prezent] (1994), exegeză care încununează fericit cariera de excepție a unei cercetătoare străine, atât de devotată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285675_a_287004]
-
și colaborator la „Cravata roșie”. În 1967 înființează „Cutezătorii”, revistă pentru tineret, de mare impact în epocă, unde va fi redactor șef-adjunct până în 1970. Director al Editurii Albatros între 1970 și 1974, inițiază aici colecția „Lyceum”, seriile „Sinteze” și „Texte comentate”, precum și „Dicționarele Albatros”. Preia ulterior postul de redactor-șef al revistei pentru românii din emigrație „Tribuna României” (1974- 1989). Între 1993 și 1995 este director al revistei pentru copii „Ariel”. Colaborează la revistele „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Familia”, „Viața românească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287228_a_288557]
-
a lumii, au avut tendința să se închege în povestiri legendare sau în basme eroice care deveneau memoria vie a colectivității." Idem Merlin, pp. 6-8. De reținut definiția mitului în raport cu numele proprii pe care o adoptă Walter: "mitul este discursul comentat al numelui propriu", lămurind anumite singularități, numele deținând în mit valoare explicativă. 56 Ibidem, p. 13. 57 Ibid., p. 20. 58 Ibid., p. 21. 59 Joseph Cambpell, Myths to Live by, p. 6. 60 Ibidem, p. 7. 61 Jacques Solé
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în special grupurile de maghiari, dar și de sovietici (intrați în România ca falși turiști, unii dintre ei), agenți care au realizat o monitorizare în teritoriu, dar nu s-au amestecat propriu-zis în revolta românească (p. 47). Chestiunea „teroriștilor” este comentată concis: aceștia au fost civili care au primit armament și l-au folosit în mod iresponsabil sau militari care au primit ordin să producă derută (pentru ultimul caz, Măgureanu admite că a existat o regie a acțiunii presupușilor teroriști, că
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
denumiri diferite pentru narațiunile legendare specifice fiecăruia dintre mediile amintite (Legenden față de Sagen), limba română le numește pe toate, nediferențiat, legende, oglindind o realitate specifică: întrepătrunderea curentă a nivelului scris cu cel oral. Grăitoare pentru aceste întrepătrunderi sunt chiar textele comentate, reunite și grupate în capitole despre Facerea lumii, Legende la Vechiul Testament, Legende la Noul Testament, Sfinți canonici și apocrifi, Între legendă și basme. „Deosebit de dificil este să stabilești pentru România hotarul dintre povestea orală religioasă (germ. religiöse Sage) și narațiunea scrisă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287702_a_289031]
-
ca director al Arhivelor Statului în fundamentarea științifică a cercetărilor arhivistice românești. Lucrarea conturează portretul real, de o amplitudine impresionantă al lui B.P. Hasdeu. Pentru a defini personalitatea unor creatori români de seamă, O. a apelat și la metoda interviurilor comentate și a culegerilor de mărturii și amintiri. Volumul Lucian Blaga printre contemporani (1987), cu o dublă structură - memorialistică și istorico-literară -, reconstituie profilul marelui scriitor și filosof din perspectiva celor care l-au cunoscut ca om, poet, profesor, filosof, diplomat și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288557_a_289886]
-
fi continuată cu Publicistica politică. 1869-1902 (I-II, 2001), Studii și articole de economie politică (I-II, 2002) și Folcloristica (I-II, 2003). Descoperind manuscrisele cenzurate ale lui Tudor Vianu, a alcătuit și o ediție completă din Dicționar de maxime comentat (1997). Prin cercetări întreprinse în biblioteci din Germania, ca și în reviste românești ale exilului, istoricul literar a identificat scrieri, documente literare și fonduri epistolare aparținând lui Grigore Nandriș, Pamfil Șeicaru și Alexandru I. Philippide, fructificate în ediții de mare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288557_a_289886]
-
introd. edit., București, 2003; G. Călinescu, Oglinda constelată, București, 1990; Psalmii, tr. Mihail Sadoveanu, București, 1992; Mihail Sadoveanu, Drumuri basarabene, pref. edit., Chișinău, 1992; Ovidiu Papadima, O viziune românească a lumii, postfață edit., București, 1995; Tudor Vianu, Dicționar de maxime comentat, București, 1997; Eugen Lozovan, Dacia Sacra, tr. Mihai Popescu, București, 1998; Grigore Nandriș, 8 ani din viața României. 1940-1948, București, 2000; O radiografiere a exilului românesc. Corespondență emisă și primită de Grigore Nandriș. 1946-1967, București, 2000; Gh. I. Ciaușanu, Superstițiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288557_a_289886]
-
în detaliile structurii textuale, ci utilizează categoriile descrierii povestirii absolut elementare. Singurul element care mi se pare bine analizat de către H. Weinrich se referă la trecerea de la universul legendei la universul interacțiunii (tradus în mod neadecvat cu termenul de "univers comentat"). Citez aici ceea ce mi se pare a fi starea macro-propozițiilor Pn1 și Pn5, cât și modul de transfer de la Pn5 la PnΩ (adaug aceste elemente în textul lui Weinrich): Introducerea [Pn1] și concluzia [Pn5] reprezintă cu mult mai mult decât
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de a intra în această lume străină lui. Concluzia [Pn5] cuprinde acest univers misterios al povestirii în care un țăran se poate întâlni cu Dumnezeu. Ea ne va conduce către morala [Pn Ω] acestei legende, în plină atmosferă a universului comentat. Iată-ne reîntorși din această lume străină nouă, în lumea obișnuită. S-a terminat cu întâlnirea cu Dumnezeu: în schimb, teologia și morala își regăsesc aici rostul: legenda va putea fi comentată. Avem de-a face aici cu două funcții
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cu întâlnirea cu Dumnezeu: în schimb, teologia și morala își regăsesc aici rostul: legenda va putea fi comentată. Avem de-a face aici cu două funcții diferite din punct de vedere calitativ în raport cu însăși povestirea; aceasta marchează frontiera dintre lumea comentată și lumea povestită. Ele cuprind corpul propriu-zis al narațiunii, unde se creează progresia povestirii (1973: 114). Ne vom concentra atenția, într-o primă etapă, asupra analizei blocului narativ omogen construit, din cea de-a doua replică aparținând lui Kaliayev. Analiza
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
liric (Britannicus II, 2)? Pentru a încheia cu un exemplu relativ scurt și pentru a reveni la structura narativă prezentată în capitolul 2, să analizăm celebrul monolog al lui Nero, scena 2, actul II, din Britannicus. Deoarece a fost îndelung comentat, nu mai revin asupra celor afirmate de către Barthes în reflecțiile sale despre "tenebroso racinien"39 și fac trimitere mai ales la o foarte bună analiză a lui P. Kuentz (1970) pentru a discuta despre o singură perspectivă ce-mi pare
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de ajuns atât de încordatele relații între Republica Soră Vandana de Nord și Republica Soră Vandana de Sud, că a trebuit să vină și academicianul Robert J. Spuck să mai pună paie pe foc. El a publicat o nouă ediție comentată a operelor lui Herodot, adăugând și proaspăt găsitele Adnotări. Unde, la secțiunea a VII-a, n-a omis să treacă și impresiile marelui călător strânse pe versanții "asemenea căpățânii unui bătrân chel" ai Muntelui Azuriu. Impresii deloc măgulitoare pentru băștinașii
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
va strădui să le maximizeze). După cum am mai menționat, netezirea rezultatelor este o tehnică ce ar putea servi cu succes acestui scop. Potrivit acestei optici, contabilul va urmări să recunoască niște cheltuieli mai mari decât există în realitate. Cel mai comentat procedeu de acest gen, care a făcut obiectul multor scrieri din literatura de specialitate contabilă (Stolowy, 2000)<footnote Stolowy H., „Comptabilité créative”, Encyclopédie de Comptabilité, Contrôle de Gestion et Audit (sub îndrumarea lui B. Colasse), Economica, Paris, 2000. footnote>, dar
Contabilitate creativ ă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
Ioan Scurtu, Gh.Buzatu, Istoria românilor în secolul XX (1918 1948). Dintre lucrările speciale, ne-au fost de un real folos următoarele: Angela Banciu, Istoria vieții constiuționale din România (1866-1991); Barbu. B. Berceanu, Istoria constituțională a României în context internațional comentată juridic; Cristian Ionescu, Dezvoltarea Constituțională a României. Acte și documente. 1774-1991; Cristian Sandache, Unele considerații privind specificul Constituției României din 1938, în Buletinul Științific al Universității “Mihail Kogălniceanu”, nr. 10, 2001; Eleodor Focșeneanu, Istoria constituțională a României; Eufrosina Popescu, Din
Drepturile omului reflectate în Constituţiile României din 1923 şi 1938 by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1672_a_3044]
-
istorie, filosofie, politică, psihologie semnate de Sextil Pușcariu, Liviu Rusu, Onisifor Ghibu, C. Rădulescu-Motru, Ștefan Pascu, N. Bagdasar, Ion Mușlea, Vasile Bogrea, Mihail Straje, Izabela Sadoveanu, Ion Pas, Mircea Florian, Iosif E. Naghiu, Gavril Todică. În numărul 2/1940 este comentată primirea lui Liviu Rebreanu în Academia Română, fiind reprodus discursul său de recepție, în câteva numere din 1924 este inserată polemica dintre G. Bogdan-Duică și Vasile Bogrea, iar în numărul 1/1941 Cuvântul lui Nae Ionescu despre S. de m. Mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289755_a_291084]
-
și aici se ridică problematica relației dintre morală și voința liberă de opțiune a individului. Aplicații: Dacă valorile sunt standarde sau reguli de comportament pe bază de judecăți de valoare, dați exemple de valori: 1.Personale 2.Organizaționale 3.Comunitare Comentați: Sursa valorilor este bivalentă. Se află în interacțiunea dintre persoană și societate. Punct de discuție: În ce fel perspectivele diverse pe care le au oamenii asupra unor evenimente pot genera conflicte de valori? Valorile diferă și ne diferențiază. Ele creează
Ghidul Mentorului by Teodora Ruginosu, Angela Sava, Doina Buraga, Cezar Daniel Humelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/1288_a_2201]