852 matches
-
Ăă... nu, mersi. Nu are rost să comand pentru Adam, nu? Nu știu ce bea el. Mă întreb dacă e genul care bea Guinness. Greu de spus, nu-i așa? Îmi plătesc băutura și sper ca fata de la bar să nu mă compătimească. Doar nu mi s-a tras clapa. Nu încă, haha. De fapt, ăsta nu e un gând prea liniștitor. Nu e deloc drăguț. Să ți se tragă clapa nu e niciodată grozav. Mi s-a întâmplat o dată. Dar numai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
eu mă furișam prin bucătărie, căutând cel mai mare cuțit din casă. Ei, nici chiar așa, dar eram tare deprimată. În primul rând, mă simțeam dezamăgită de Jack, apoi mă simțeam umilită pentru că eram sigură că toată lumea de la petrecere mă compătimea. Sărăcuța de Katie, cu imaginația ei bogată. I-am dat timp până la unsprezece, apoi m-am dus sus cu o sticlă de vin într-o mână și mobilul în cealaltă. Rețeta sigură pentru dezastru, nu? Am apăsat încet tastele mobilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
fără echivoc : Extrem de interesantă ideea unui Centru care să se ocupe de copiii cu probleme psihomotorii, se pare că spitalul de aici poate face prea puține pentru tineri ca cei pe care îi văd adeseori scoși la plimbare și îi compătimesc. Nu știu dacă am competențele necesare, dar dacă dumneavoastră o credeți, sunt de acord să fac o încercare. Îmi voi putea relua programul normal de muncă așa cum îmi doresc. Aș lucra aici, aproape de casă, Dora s-ar simți mai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pereți și nu-i înțelegeau rostul. — Cavaleristul se masturbează privind-o, le spuneam eu în glumă. Glumă-glumă, dar lumea a luat-o în serios și încă atât de serios, încât ajunsesem și eu să cred că e adevărat. Toată lumea mă compătimea că îl am pe Cavalerist coleg de cameră, dar mie nu mi se părea chiar atât de îngrozitor. Mă lăsa în pace atâta vreme cât îmi păstram partea mea curată și pentru că stăteam cu el, totul era mult mai simplu. El spăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ani ciupind câte un b\nuț de ici, de colo, pentru a putea cumpăra strecurătoare, tocilă, tigaie pentru tempura, atunci când celelalte colege ale ei, cu banii de buzunar, își cumpărau rochii și pantofi? Nu ți se pare că sunt de compătimit? Am aprobat-o din cap, luând o înghițitură de supă. — În primul an de liceu am avut nevoie de o tigaie specială, lungă și îngustă, pentru rulada cu ouă, ca asta pe care o mâncăm acum, și care se numește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de struguri. — Fata era bolnavă, spuse Reiko. Era ca un măr putred care le strică și pe cele bune din jurul lui. Nimeni nu o poate vindeca și va muri cu o asemenea boală. Din acest punct de vedere, este de compătimit și mi-ar fi fost milă de ea dacă nu m-aș fi numărat printre victimele sale. Aș fi considerat-o eu o victimă. Reiko a mai mâncat câteva boabe de struguri. Aveam impresia că se gândește cum să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ce bine că ai poftă de mâncare! Eu sunt prea întors pe dos ca să pot mânca.“ Dacă e să ne gândim serios, eu sunt cea care are grijă de pacient. Ei nu fac decât să treacă pe aici și să compătimească bolnavul. Eu sunt cea care cur\ Ț\ rahatul, flegma și spală trupul bolnav. Dacă mila ar fi suficientă pentru a rezolva toate mizeriile astea, te asigur că aș avea de cincizeci de ori mai multă milă decât oricine altcineva, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-o imediat. M-a întrebat de ce plâng. Fără să cuget deloc, i-am trântit o minciună. I-am spus că mi-a murit mama și pentru că nu mă mai puteam liniști, am pornit la drum, fără nici o țintă. M-a compătimit din tot sufletul. A luat-o spre casă și s-a întors cu o sticlă de sake de 1,8 litri și două pahare. În bătaia vântului spulberând nisipul, beam liniștiți. Mi-a spus că i-a murit mama când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ar fi stat altfel dacă vorbea cu un grup de intelectuali. Armanoush și-a dat treptat seama că poate aștepta o recunoaștere a vinei, dacă nu chiar niște scuze. Și totuși, scuzele nu au venit, nu pentru că nu ar fi compătimit-o, căci se părea că o făceau, ci pentru că nu vedeau nici o legătură Între ele și autorii acelor crime. În ea, ca armeancă, se Întrupau spiritele atâtor generații de mai Înainte ale poporului ei, pe când turcii obișnuiți nu aveau noțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-ar putea să se apuce de altceva. Henrietta îi luă haina oaspetelui și îl împinse foarte ceremonios în salon. — Bun, toată lumea e atentă, dați-mi voie să vi-l prezint pe omul serii, domnul doctor Laurence Westcott. Fran îl compătimi pe bietul om pentru prezentarea odioasă, dar el nu părea câtuși de puțin tulburat. Îl studie pe îndelete, ascunsă de spatele masiv al lui Simon, fascinată de cât de mult se deosebea de persoana pe care și-o închipuise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
imaginea maternității afectuoase și domestice, numai că, își zise Fran, totul era o mascaradă. Maică-sa era o prezență la fel de caldă ca un pachet de mazăre congelată. — Bună, mamă. Fran sărută obrazul care i se întindea. În zilele bune își compătimea mama, înțelegând că meschinăria îi întunecase lui Phyllis propria viață, chiar mai mult decât viețile celorlalți. Astăzi era una din zilele bune, așa că își aminti că maică-sa avusese o copilărie mult mai lipsită de afecțiune decât a ei. Tremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mine să mă simt bătrână. — Știu, dar a început să se schimbe, Henry. Se opri, neștiind dacă trebuia să dea prea multe amănunte despre starea tatălui ei. Era atât de mândru, nu i-ar fi plăcut cu siguranță să fie compătimit, dar ea simțea nevoia să-și descarce sufletul înaintea cuiva. — Laurence crede că e un început de Alzheimer. Dar asta nu evoluează extrem de încet? Vreau să spun, oamenii nu dau în mintea copiilor de pe o zi pe alta. Henrietta roși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nu se compara cu zâmbetul disprețuitor din colțul gurii care însoțea cuvintele: „Spui asta doar pentru că vrei să te duci să te culci/ să lucrezi/ să citești ziarul“. Mamelor necăsătorite sau divorțate le era greu să facă față și le compătimea din toată inima. Dar trebuiau să încerce să vadă cum era să fii un tată care-și crește singur copilul. — Bună, tată. Ben coborî cu pas săltăreț și i se alătură în dezordonata cameră de zi. Cu inima cât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Miriam o frumusețe excepțională, acum însă, văzând originalul, copia păli prin comparație, ca o lumânare în fața luminii soarelui. Carrie Allen era de o frumusețe răpitoare. Biata Miriam, își zise ea, înainte ca identitatea celeilalte persoane pe care trebuia s-o compătimească să o izbească în plin. — Ei bine, Ben, zâmbi Carrie, n-ai de gând să mă prezinți? — Francesca Tyler, mormăi Ben, mama mea. — Cu ce vă putem ajuta? întrebă Carrie, cu un aer atât de degajat și părând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să-l știe la locul lui, chiar fără să-l vadă, cu atât mai de temut cu cât era mai invizibil, pe care să-l bârfească și de care să depindă, care să-i sperie și pe care să-l compătimească în sinea lor, în zilele cu soare, pentru singurătatea în care propria lui putere, aproape magică, îl înlănțuise. Fără asta mecanismul azilului ar fi scârțâit și, cu vremea, s-ar fi blocat, poate. Mirajele, prudențele, presupunerile, temerile, îndoielile, șoaptele n-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fost invitați să participe la un colocviu despre cenzură. S-a vorbit, bineînțeles, mai întâi despre cenzura politică, românii plângându-se, pe bună dreptate, de cât de năpăstuiți au fost în anii comunismului. Ce puteau face francezii decât să-i compătimească? După compătimirile de rigoare, au încercat și ei să aducă vorba despre dictaturile de dreapta care au existat în lume: în Spania, în Chile etc. Vorbele lor se pare că i-au cam agasat pe români, care se voiau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
văduvei, nici în zilele și nopțile de priveghi, nici la înmormântare, ori după aceea. N-a scos, însă, o vorbă timp de patru zeci de zile. Sătenii credeau că, de durere, moașa lor și-o fi pierdut graiul și o compătimeau. La parastas au auzit-o zicând: "Fie primit!" și "Dumnezeu să-l odihnească!" și-au făcut cruce. Nu numai de sufletul răposatului ci, mai ales, de grozăvia ce le-a fost dat să vadă. N-a știut nimeni, niciodată, dacă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
o pantă și cobori și iar urci și descoperi că e un drum atât de lung înainte, până la orizont și dincolo de el, peste nenumărate alte coline și văi, încât nu mai întorci capul, pentru că, întorcându-l, ar însemna să te compătimești și să triumfe piatra pierzaniei care ar vrea să te țină pe loc, dar tu știi acuma că există o mare familie căreia îi aparții și care suferă la fel și freamătă și fierbe și iubește și urăște și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
drag de mine-n casă. Am plâns era firesc, și telefoane - am dat Dar nimeni nu mi-a spus cam cine l-a furat Am meditat o zi la faptă și la ceas Extraveral am luat și - apatică-am rămas. Compătimeam pe hoț și mă durea mai tare Că nu știa că Domnul este cel mai mare. Lăsat era în grija Domnului de sus Acel ce-mi luase ceasul și nu mi l-a adus. Dar mi-am făcut atunci și
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Logan se plângea că doamna inspector Steel Îi pusese În cârcă și ancheta celui fără genunchi. Era doar un sergent! Nu putea să se ocupe de mai multe cazuri de crimă În același timp! Insch Îl ascultă, țâțâi și-l compătimi, apoi Îi spuse că situația era nasoală peste tot și că n-ar trebui să facă În halul ăla pe victima. — Ce mai ai la cazul cu punga de gunoi? Întrebă Insch. Logan strânse din umeri. — Apelul a fost lansat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și ura erau niște fleacuri pe lângă moartea cea mare de mâine. — Eu... sunt preotul Velasco, își rosti el numele. Părintele Carvalho rămase tăcut. Tăcerea lui spunea că auzise de numele și de faptele lui Velasco. — Nu-ți face griji! îl compătimi Velasco blând. Nu vă mai port pică. Mâine vom fi pe aceleași meleaguri. Îl rugă pe părintele Carvalho să-i asculte spovedania. Apoi îngenunche în fața trupului aceluia care răspândea o duhoare de nesuportat. Știa că Luis Sasada îl putea auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spus, dar am jurat unul altuia ca totul să rămână ca o taină. Cu toate astea în permanență am gândit că biata de ea este în eroare și de fapt nu mă caută pe mine, de multe ori am și compătimit-o pentru alegerea făcută, eram convins că-ntr-o bună zi își va corecta atitudinea și-mi va dicta o carte strong. Nu numai una, este complice și la povestea care-i în curs de apariție. Fără să știe i-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
monolit. Dar ca să ajungi din Ardeal în Moldova și invers îți trebuie o zi și n-ai nici acum decât două cărări, tot cele pe unde treceau, ancestral, oile. Nu vă mai admirați pentru sărăcia moldavă și nu ne mai compătimiți pe noi pentru bunăstare. Ardealul merge în jos în mod temeinic. Cred că se apropie de limita aceea de sărăcie în care n-are altă soluție decât să se impună prin vreun geniu. E metoda moldavă. Ați debutat, în 1973
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
relevat ca un fagure de miere (și otravă) spre liniștea și neliniștea spiritului nostru care hălăduiește spre coclaurile absolutului...". (Revista "Feed Back", iulie, 2008) Ioan MOLDOVAN Literatura română, în întregul ei, este puțin cunoscută de europeni, lucru pentru care îi compătimesc sincer... Dragă Ioan Moldovan, de ce ai ales, în preajma Revoluției, Oradea pentru fixarea "în democrație" a familiei Moldovan? De ce nu ai ales Capitala? Întreb asta măcar în numele copiilor tăi, Rareș și Vlad, care au rămas, prin alegerea ta, scriitori și viețuitori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ar putea. Iar literatura română, în întregul ei, nu pe părți și nu neapărat pe partea zilelor noastre, este o literatură de tot dragul, pe bune, o literatură din păcate puțin și deformat cunoscută de "europeni", lucru pentru care îi compătimesc sincer. "Ce-ar zice Europa" e o replică de personaj caragialian și nu-mi pot reprima un anume reflex de respingere a întrebării. Nu am cetit nicăieri vreo referință despre tine, cum că te-ar încerca și demonul prozei...! Ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]