829 matches
-
la un concurs de cultură generală al firmei, zise John Kenneally. Care angajat a dat un nou sens expresiei „a cădea de acord“? Darcey râse, mai mult din simțul datoriei. John era a șasea persoană care făcea gluma asta. — Te compătimesc sincer, îi spuse Laura. Și eu mi-am rupt mâna acum câțiva ani și încă se resimte. De fapt, se gândi Darcey, era uimitor cât de mulți oameni din companie își fracturaseră câte un mădular într-un anumit moment al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
bar cu soțul ei. N-ai s-o recunoști. Arată foarte... matern. — Și Darcey? întrebă Nieve cu încordare. A venit și ea? Carol dădu din cap. Între timp Darcey îi povestise toată povestea de groază cu despărțirea, iar Carol o compătimise, însă văzând acum expresia de pe chipul lui Nieve, o compătimi și pe aceasta. Da, e aici, zise ea. Săraca Darcey, a căzut pe scări acum vreo două săptămâni, și-a rupt mâna și și-a scrântit glezna. O deranjează bandajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
foarte... matern. — Și Darcey? întrebă Nieve cu încordare. A venit și ea? Carol dădu din cap. Între timp Darcey îi povestise toată povestea de groază cu despărțirea, iar Carol o compătimise, însă văzând acum expresia de pe chipul lui Nieve, o compătimi și pe aceasta. Da, e aici, zise ea. Săraca Darcey, a căzut pe scări acum vreo două săptămâni, și-a rupt mâna și și-a scrântit glezna. O deranjează bandajul de la mână, iar de mers, merge șchiopătând. —Aha. —A tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dar nu e o infractoare. Și acum își plătește toate greșelile, zise Rosa. Cred că te face să te simți foarte bine. Darcey își dădu seama că ar fi trebuit să fie mulțumită. Însă nu făcea altceva decât să o compătimească. Nieve căutase pe Google toate articolele despre Ennco și urmărise clipuri cu reportaje de pe canalele americane de știri despre evenimentele care se desfășurau în cadrul companiei. Însă nimic nu putea să îi aline sentimentul de catastrofă care o cuprinsese și nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
scaunului pe care stătea. —Ai fost promovată în acea perioadă? —Păi, nu. Clodagh fusese dată înapoi. Cum să explice că nu aveai cum să fii promovat decât la nivel de supraveghetor și că toată lumea de acolo îi ura și îi compătimea pe supraveghetori? —Ai dat vreun examen pentru agenți de turism? Pe Clodagh aproape că o apucă râsul. Ce idee! De asta pleci de la școală, nu? Ca să nu mai fi nevoit să dai examene niciodată. Yvonne se jucă cu degetele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dat la albit, iar gâtul îi era plin de coșuri și inflamații de la scărpinat. Arăta ca o adolescentă care n-a scăpat de dolofăneala specifică copiilor și nu a devenit încă o damă cu manșoane. I-am strâns mâna robustă, compătimind-o în sinea mea. Mi-a citit gândurile pe loc. Ochii ei spălăciți aruncară flăcări în timp ce fata își retrăgea mâna ca mușcată de șarpe. Ramona Sprague era singura care semăna cu Madeleine. Dacă n-ar fi fost ea, aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Logan se plângea că doamna inspector Steel Îi pusese În cârcă și ancheta celui fără genunchi. Era doar un sergent! Nu putea să se ocupe de mai multe cazuri de crimă În același timp! Insch Îl ascultă, țâțâi și-l compătimi, apoi Îi spuse că situația era nasoală peste tot și că n-ar trebui să facă În halul ăla pe victima. — Ce mai ai la cazul cu punga de gunoi? Întrebă Insch. Logan strânse din umeri. — Apelul a fost lansat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
uciși și alungați. Așa se rugase Tiberius când pusese să fie ucis Germanicus? Exista cu adevărat o putere irezistibilă în cuvintele acelea vechi? Exista oare, pe undeva, Cineva, Ceva pe care era cu putință să-l invoci? Făcu sul pergamentul, compătimindu-se că putea gândi astfel. Apoi văzu, aruncată într-un mic scrin, faimoasa carte a lui Velleius Paterculus, pe care, la Roma (în ciuda puternicei și servilei prietenii cu Augustus), Tiberius îl sechestrase și îl distrusese, fiindcă Paterculus povestise cu ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
N-am putut, și cât de mult aș fi vrut s-o fac... Acolo, pe gheață, nu mai existau dușmani, parcă toți erau alungați de puterea pasiunii mele. Acum, pe gheață vor patina alții, vor râde de mine, mă vor compătimi. Nu-mi pasă de ei, mi-au fost și Îmi vor fi dușmani, dar acea lucire de sticlă nu mă va face să Înnebunesc, mai ales că nu mai am pe nimeni, nu mai am pe Petre? Iubindu-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de toate. Rezultatul? Un mare, nebănuit gol În suflet. Cu cât cucerești mai mult, cu atât vrei mai mult. Față de colegii mei de generație, cunosc mult mai multe aspecte ale vieții și de aceea nu mi-e greu să Îi compătimesc de multe ori pentru cei patru pereți pe care-i vor regreta amarnic la bătrânețe. Dar vai... mă copleșește faptul că nu voi putea cunoaște tot, ba chiar mă vizitează gândul că nu cunosc nimic. Sunt sigură că, atunci când o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Chipstead. Manager de magazin. — Da, așa am presupus și eu, Warren. Iar eu sunt avocat: drept familial. —O, serios? Foarte interesant. Am simțit admirația reținută luptându-se cu disprețul când a clătinat scurt din cap și aproape că l-am compătimit pe om. O parte adânc înrădăcinată a caracterului său, influențat fără îndoială de o creștere înconjurată de idei de modă veche legate de respect și de autoritate, de putere și de profesiile medicale și legale, îi spunea că bărbatul din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
schimbarea din viața mea nu prea poate fi responsabilă de ea). Bietul copil - doi părinți care o iau complet razna simultan -, aproape că-mi pare rău pentru ea. Totuși, din păcate, toate sentimentele mele sunt deja rezervate, deci o pot compătimi doar la nivel intelectual, în loc să simt ceva direct. Dar asta explică situația contului de la bancă. Inițial m-a aruncat într-o stare de panică, dar odată ce mă obișnuisem cu ideea că economiile noastre dispăruseră, mi se părea o chestie aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pățania cu timbrul găsit În vagin. Oh, Doamne! Cât de arătos? — Frumos de pică. Ce Dumnezeu i-ai spus? Ruby Îi spuse. Chanel izbucni În râs, dar fu extrem de impresionată de gândirea rapidă a lui Ruby. Chanel Încă o mai compătimea printre chicoteli, când două cliente intrară În magazin. Erau mămicile trustafariene tipice: obrazi cu pomeți Înalți și osoși ca niște pârtii de ski, șuvițe scumpe, fiecare din ele cu câte o geantă Gucci atârnată nonșalant pe umăr. Chiar dacă afară era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
deschiși la culoare și impasibili și am clătinat din cap, era inima cea care îl clătina. — Nu-i adevărat. Îi prinsesem brațele, o scuturam și eram gata s-o lovesc. Când l-ai făcut? — L-făcut. Nu părea tristă, mă compătimea cu ochii aceia de piatră. — De ce nu mi-ai spus? De ce nu m-ai căutat? Eu îl vroiam, îl vroiam cu adevărat... — A doua zi te-ai fi răzgândit. Acum o să mă lase, acum o voi pierde, acum când viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
la vreo patru, cinci ani de la căsătorie, ne lamentam uneori de singurătate, dar foarte curând nu doar ne-am consolat, ci ne-am și obișnuit. Și-am ajuns nu doar să nu mai ducem lipsa copiilor, ci și să-i compătimim pe cei care au. Ne-am obișnuit unul cu altul, ne-am făcut un obicei unul din celălalt. Tu n-ai cum să-nțelegi asta... — Nu, nu înțeleg. — Ei bine, eu am devenit un tabiet al neveste-mii și Elena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
se-ntâmplă cu mine și nici ce se-ntâmplă cu noi. Și eu, în ce mă privește, cred c-aș reuși să mă resemnez; dar biata mea Elena, sărmana mea Elena... Sărăcuța de ea! — Vezi? Ai și-nceput s-o compătimești. — În sfârșit, Augusto, gândește-te bine înainte de a te însura. Și se despărțiră. Augusto se întoarse acasă cu capul doldora de câte auzise de la don Avito și Víctor. Aproape nu-și mai amintea de Eugenia și de ipoteca răscumpărată sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
viață și pentru a-și răzbuna timiditatea, le studia în cărți, se duse Agusto să-l vadă spre a-i cere sfatul. Nici nu apucă să-i expună intenția sa, că eruditul și exclamă: — Vai, sărmane domnule Pérez, cât vă compătimesc! Vreți să studiați femeia? Vă doresc mult curaj... Dar și dumneavoastră o studiați ... — Trebuie să te sacrifici. Studiul, și studiul neștiut, răbdător, tăcut, e rațiunea vieții mele. Eu însă, știți doar, sunt un modest, foarte modest muncitor al gândirii, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
un om normal? - oi fi făcând gesturi, contorsiuni și strâmbături, iar lumea care trece, cred eu, fără să mă privească sau privindu-mă cu indiferență, nu este cum mi se pare mie, ci se holbează cu toții la mine, râzând sau compătimindu-mă?... Și ideea asta nu-i oare ea însăși o nebunie? Oi fi nebun de-a binelea? Și-n cazul ăsta, chiar dacă oi fi, ei și ce? Un om inimos, sensibil, bun nu înnebunește decât dacă e un dobitoc absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe un peron, cu niște câini repezindu-se la picioarele lui și cu ofițeri SS care îl ciomăgesc, sau într-o echipă de lucru, când e amenințat mereu cu pușca. Dar Otto nu era tatăl meu. Îl admiram. Îl și compătimeam. Dar nu voiam să îl însoțesc în călătoria lui sentimentală în trecut. Refuzam să urc iar acele trepte spre o lume învăluită în întuneric. Refuzam să îmi pun în primejdie propria persoană și familia pentru aceste amintiri. Doar nu intenționezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
numeam „poza“ asta Queen Victoria, care părea cu atât mai comică, cu cât te gândeai că standardul nostru social era mai mult decât modest. Curt poate că ar fi luat vorbele mele drept o bătaie de joc la adresa ei, o compătimea pe mama lui, dar într-un fel trebuia să-mi găsesc și eu un mic amuzament în amărăciunea soacră-mii, altminteri m-aș fi amărât eu singură până la urmă. Însă felul în care îl disprețuia pe bunicul tău mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
prin „Țara de deasupra acoperișurilor“, locuiam în mansarde și în cărți și încercam să mă descurc cu activități auxiliare, m-am refugiat în bohème, unde părinții nu mă puteau urma, pe care tata o găsea cumplită și mama, demnă de compătimit, o rătăcire cum nu existase vreodată în familia ei. Cu atât mai exclusă - ca și cum ar fi putut într-un fel să compenseze decăderea -, mama trăia în casa „ei“, își îngrijea „părcuțul“, citea cărți despre epoci pline de măreție, aranja camerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
palpabil - aproape fizic, ca o aromă puternică, adusă de la un bachet cu mâncăruri delicioase. O inspiră flămând, căci Îi trezea apetitul pentru un asemenea ospăț. Cât Îl invidia pe Pinero, care, la finalul piesei, făcuse reverență după reverență! Cât o compătimea pe Elizabeth Robins, cu care vorbise În antract, care lăudase cu curaj jocul rivalei sale și pe care o văzuse la sfârșit părăsind În grabă teatrul, doritoare, fără Îndoială, să scape de asemenea Încercări impuse puterii sale de stăpânire. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Ibsen, Dumas fiul sau ale altor autori străini pe care ea și partenera ei se gândeau să le monteze, iar ea, În schimb, Îi Împărtășise din opiniile ei profesionale. Dintre toți prietenii lui, era cea mai În măsură să Îl compătimească pentru răul tratament la care Îl supusese Daly. Ea fu prima pe care o informă despre dezastrul lecturii, Într-o notiță pe care o compuse În aceeași zi, după care, la scurt timp, Îi făcu o vizită În apartamentul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Încerce să se concentreze asupra textului interpretat dinaintea lui. Intriga părea să se Învârtă În jurul unui politician englez abil, cu o soție mărginită și Îngâmfată, care comisese o faptă necinstită În trecut, În ciuda căreia spectatorului i se cerea să Îl compătimească atunci când era amenințat cu demascarea de către o aventurieră fără scrupule și să aprobe eforturile unui prieten aristocrat decadent de a-l salva. Aristocratul cel decadent, evident copiat după modelul creatorului său, era incapabil să deschidă gura fără a scoate o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o văzuseră decât oricare altă operă a sa, indiferent de formă. Dar nu-i spuse nici lui William, nici altcuiva că una dintre aceste scrisori fusese de la Ellen Terry, care asistase la premieră, pentru a-și Încuraja sora. Aceasta Îl compătimea pentru comportamentul animalic al galeriei, Îl felicita pentru Guy Domville și Îl Întreba dacă nu ar dori să scrie o piesă Într-un act, pentru ea. Urma să efectueze un turneu În America, Împreună cu Henry Irving, spre sfârșitul anului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]