952 matches
-
calculul algebric. Ei sunt "utili" atât timp cât muncesc, plătesc taxe, sporesc avuțiile ș.a.m.d. Ei devin "inutili" atunci când nu produc bani la un buget național. Oamenii sunt tratați precum "resturile" de la masa stăpânilor! Această mentalitate "a prins", pentru că oamenii se complac în funcția lor dezumanizantă de numere și de "resturi" ale căror drepturi fundamentale nu trebuie lăsate doar în legi și doar în teoria conservatoare a unui drept prost gândit. Legea nu este nici privilegiu, nici gestionare a ilegalismelor politicianiste! În privința
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
spusul devine primordial în raport cu faptul istoric. Istoria poate fi o muncă de limbaje și de interpretări, dar nu este menirea istoricului să reducă studiul trecutului la un sistem de interpretări și de reprezentări lingvistice. Nu știu în ce măsură istoria scrisă se complace într-un sistem de reprezentări/interpretări, în loc să-i ajute pe oameni să gândească pe baza faptelor esențiale din realitate. A fi atent la ceea ce se face în raport cu ceea ce se spune despre un X, Y subiect istoric și a exersa modalități
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
să accepte lucruri care se abat de la normele stabilite). 3. Fraternizarea: survine ca o consecință a imposibilității cadrului didactic de a domina situațiile apărute în clasă și / sau elevii. Aceasta pune dascălul în situația de a ceda, de a se complace, de „a se alia” cu elevii. 4. Strategia bazată pe ritual și rutină: respectând permanent aceeași algoritmi, cadrul didactic devine ușor previzibil; intervențiile acestuia vor fi standardizate și uniformizate. 5. Terapia ocupațională: constituie o alternativă posibilă și eficientă de intervenție
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
pentru ca puritatea sacrificiilor de azi să-și pună pecetea, indelebil, pe edificiul social de mâine. Nu e deloc pretențios să spunem că aceasta ar trebui să fie nota specifică a oricărui nou proiect de rezonanță socială. Cei care s-au complăcut în obediență și conformism trebuie să ia aminte la semnalul cuprins în gestul de la 22 decembrie. Să fie acest Crăciun îndelung așteptat și totuși sosit parcă fără veste momentul unui profound, sobru, purificator examen de conștiință pentru noi toți, acel
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
lua, în noile împrejurări, o față mai umană. Ideologul ei en titre a socotit chiar că poate insista pentru o tranziție lentă spre un sistem care să împace doctrina comunistă cu noile exigențe, iar alți matadori ai regimului s-au complăcut într-un echivoc ce nu promitea nimic bun. Era firesc ca societatea să reacționeze, mai ales prin tinerii studioși, cerând o limpezire cât mai deplină. O reacție în lanț s-a produs așadar, de la Timișoara la București, de aici pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cu legile dure ale competiției. O atare societate e dispusă a primi totul pe cale de ucaz și se mulțumește în genere cu destul de puțin pentru ca sarcina emisiei de ucazuri să devină relativ comodă. Stăpânul își cunoaște sluga, iar aceasta se complace în situația ei de făptură supusă, nevolnică, resemnată. Un paternalism anacronic, același în fond ca înainte de Revoluție, s-a erijat în sursă unică de remediere a răului. El mimează la nevoie discursul liberal, în timp ce faptele îl arată captiv al vechilor
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
abordează revoluția à la française, ceilalți într-un fel propriu, întemeiat pe solidarități ce nu implică atârnare. Rușii, în această viziune, înfruntă lumea apuseană și resping modelul francez (Herzen, Bakunin etc.), în timp ce reprezentanții popoarelor mai mici, românii de exemplu, se complac în discipolat și obediență, întorcându-se apoi repede la "jocurile ascunse ale diplomației", la compromis și negociere. Dimpotrivă, un Bakunin nu vedea în revoluția pașoptistă decât o comedie și recomanda întoarcerea la realitățile populare, la adevăr și sinceritate. Firește, e
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
este femeia în care vede partea fragilă a naturii umane, fără preocupări superioare, slăbiciuni pentru care nu o iartă -, ci Dumnezeu. Cioran este un liric mai degrabă al absenței, a iubit mai mult ideea de femeie decât femeia în concret, complăcându-se mai degrabă în trăirea dezastrului interior provocat de iubire decât a deliciilor iubirii împărtășite. Alt motiv de melancolie la Cioran, dar care nu exclude pasiunea: În iubire ne gustam, ne savuram pe noi înșine, ne încântam de tremurul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
să accepte lucruri care se abat de la normele stabilite). 3. Fraternizarea: survine ca o consecință a imposibilității cadrului didactic de a domina situațiile apărute în clasă și / sau elevii. Aceasta pune dascălul în situația de a ceda, de a se complace, de “a se alia” cu elevii. 4. Strategia bazată pe ritual și rutină: respectând permanent aceeași algoritmi, cadrul didactic devine ușor previzibil; intervențiile acestuia vor fi standardizate și uniformizate. 5. Terapia ocupațională: constituie o alternativă posibilă și eficientă de intervenție
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3058]
-
ultimă ipostază tinzând nu arareori către mizantropie. Când este însă contrazis în diverse probleme care merg de la literatură și filozofie, până la teatrologie și chiar arta de a purta un război, devine meschin, orgolios și violent, se simte ultragiat și se complace în postura de victimă. A nu fi de acord cu el echivalează cu un atentat la bunul său cel mai de preț universul cultural construit cu atâta migală. Inconștientul personal estompează conștiința, făcându-l să-și amintească de toate frustrările
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
linia afinităților, care se observă între creator și Fred Vasilescu, să semnalăm sentimentul de disconfort pe care ambii îl au când sunt puși în situația să dejuneze în compania altora. Motivul ar consta nu numai în însingurarea în care se complace omul Camil Petrescu, ci și în convingerea sa fermă că, pe parcursul perioadelor de paupertate, care nu l-au ocolit, mulți prieteni sau falși protectori îl invitau la dejun doar dintr-un sentiment de superioritate amestecat de milă. Iată cum decurge
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mult mai mare decât puterea de cuprindere a ochilor, iar întregul tablou este dominat de un cer de plumb. E de necontestat că observația lui Al. Paleologu cu trimitere la oroarea pe care scriitorul o manifesta față de personajele care se complăceau într-o lene de a privi își are temeiurile sale. Însă, cauza acestei idiosincrazii trebuie căutată nu doar în convingerea romancierului că privirea trădează inteligența și viața interioară intensă a unui anume personaj, ci și în visul răspândit în operă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pe Rahovei...Nu era măturat de zile întregi, o gândăcime să te sperii, haine și ghete murdare, resturi de mâncare. Pe cărți sta praful de un deget."267 Similitudinea spațiului interior a poeților Ladima și Eminescu, incuria în care se complac, se traspune în imaginarul cosmic al poeziilor. Înainte de a surprinde liric haosul ce premerge Genezei sau dezordinea escatologică, ei se așază, firesc, într-un univers domestic heteroclit. Comentând opera lui Xavier du Maistre, din perspectiva constelațiilor mitice, Gilbert Durand lansează
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
setea de absolut, nostalgia infinitului, spațiul cosmic fabulos în care deopotrivă Poetul (în Scrisoarea I) ca și cuplul Demiurgos Hyperion se simt în plenitudinea lor sufletească și spirituală. Dezavuarea a tot ce înseamnă finitudine, topos în care speța umană se complace este conotată metaforic în Scrisoarea I: "Muști de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul". Versul devine chiar o transpunere poetică a destinului uman și al spațiului ce-i este imanent, adică tocmai Patul lui Procust
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
care păreau în întregime dedicate Emiliei, se vorbea de o mare artistă care în <<Legea iertării>> a zguduit sala și a emoționat-o, impresionând-o profund."428 Falsa urzeală a "cronicilor" servește pentru a camufla o conștiință apatică, care se complace în a fi statică și dureros de mixtă. Eufemismul se referă, întâi, la "caruselul" ridicol și sordid al vizitatorilor: "...tânărul, după ce a ezitat câteva clipe, neștiind ce să facă, sau poate la un semn, neobservat de mine, al vreuneia din
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
163 241 Portretul acut vitriolant există în volumul al II -lea al Memoriilor (1932): "ofițerașul" Camil Petrescu este înfățișat ca "șampion irezistibil în toate domeniile activității românești" și cu o "spaimă admirativă de tot ceea ce făcea; ca tuberculoșii ce se complac în propria sudoare, tânărul meu prieten îmi părea menit de a se răsfăța în propria-i personalitate." apud Ion Simuț, Camil Petrescu furios, în România literară, nr. 51-52/2004, p. 13 242 Referirea o facem la articolul Eugen Lovinescu sub
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
avusese loc într-o grădină sub ploaia cerului liber, ca într-un vitraliu expresionist al urletului prevestitor de moarte. Conform unui simbolism indus, Margaret Mazzantini pune nefericirea personajelor și sfârșitul tragic al cărții pe seama păcatelor și promiscuității în care se complăcuseră. De la cauză la efect, moartea Italiei în urma avortului provocat aduce cu sine moartea copilului legitim și dorit, în acest caz, a adolescentei Angela, pe care medicii n-au putut s-o readucă la viață. Sfârșitul iubirii și destrămarea cuplului nu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ai puterii veniți să-i prezinte omagiul lor. Certitudinea faimei la care a ajuns nu are totuși darul de a-i eclipsa conștiința artistică și critică. Își reproșează o seamă de compromisuri și puseurile de vanitate. Departe de a se complace în acea seninătate apollinică ce-i era atribuită de apologeți inabili sau interesați, poetul este silit să se confrunte cu multele dolii care i-au bântuit viața și cu sterilitatea, rod al legământului de castitate făcut în calitate de cleric. Fiul său
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
siropului de opiu. De o acribie specifică oricărui contabil, și de o luciditate demnă de orice exeget, Morvan, alias Vincent Lestréhan, crede că domnul de Sade era conștient de lipsa de măsură a spiritului său, dar era condamnat să se complacă în ea. Căci pentru el nu exista plăcere mai mare decât să fie obiectul oprobriului public. Nu s-a căit niciodată, fiindcă, spre deosebire de Gil de Rais, știa că crima lui era numai din cerneală și hârtie Marilyn și analistul Michel
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
deține piese interpretate de Divina nicicând registrate sau difuzate. Cora este o femeie sigură pe ea, resemnată să continue chiar și rutinier o profesie care cu ani în urmă o pasionase. Robert, un cardiopat prematur retras din viața activă, se complace în condiția sa de bolnav decupând și colecționând din ziare știri ce relatează morți petrecute în situații absurde, grotești sau terifiante, între farsă tragică și atrocitate incredibilă. Analista a ascultat ani în șir visele, ideile fixe, delirul și frustrările unei
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ales ciudățeniile Hannei, între care cea de a-și pune iubitul să-i citească cu voce tare zeci și zeci de pagini de literatură, altfel spus, să facă din el un vorleser. Dincolo de aluziile livrești și psihanalitice în care se complace protagonistul (un Julien Sorel în brațele doamnei de Rénal, un Felix Krull în brațele mamei ș.a.m.d.), romanul detaliază metamorfoza afectivă și psihică a lui Michael, cu tot ceea ce înseamnă decolarea din cuibul familiei, conștientizarea relației cu tatăl, studiile
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de a lega prietenii, de a se potrivi felului de a fi și a se exprima precum ceilalalți colegi (rock, sex, bancuri porcoase sau politice: "Sus muncitori și-nainte / Pe drumul marii biruinți ... Inți, inți, ia-o-n dinți"). Se complace în postura de exclus, de izolat (de unde și strigătura cu rimă insinuând că ar fi onanist ce i se adresează, între glumă și ofensă), în numele pariului său pe viață și pe moarte de a deveni cel mai important scriitor, demolatorul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
această slăbiciune omenească care îi era atât de nesuferită. Ca profesionist al filozofiei este foarte greu, aproape imposibil, să nu devii prea sensibil la impresia pe care o faci celor care te ascultă și te citesc și să nu te complaci în satisfacțiile pe care ți le oferă admirația lor.89 Iată de ce, pentru cel care aspiră la simplitate și puritate, îndeletnicirea profesională cu filozofia va reprezenta o mare primejdie.90 Sinceritatea, naturalețea, lipsa de afectare, însușiri omenești pe care le
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
În general însă, Petru Aruștei își refuză luxul de a recunoaște, cel puțin explicit, sursa autenticistă a suferinței prelucrate în text. Îi preferă, în schimb, infiltrațiile livrești de cea mai bună calitate. Grefate însă pe un temperament melancolic, care se complace (sau se lasă de bunăvoie) cotropit de spasmele anxietății, ale impetuozității luciferice. Poetul știe că adâncirea în fermentul imaginației dizolvă febra, angoasele, demonii ființei în viziune. Adică în creație. Am văzut că pentru poetul-pictor infernul sunt ceilalți, dar nici celelalte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o neașteptată (și măruntă) carieră de contabil, amînînd, impardonabil, redactarea marelui său roman. El are, în continuare, idealuri prerafaelite (vor bește despre un artefact epic absolut novator, unde muzica și narațiunea se vor combina pentru realizarea proiectului estetic), dar se complace în monotonia unei existențe fără orizont. Singura licărire de dinamism vine din întîlnirea tinerei Malvina, o studentă frumoasă, interesată de discur sul politic, care apreciază, în Ben, calitățile de ascultător, nereacționînd la tensiunea erotică a celui din urmă, ajunsă în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]