1,296 matches
-
dorit vreodată de la un bărbat. Ca tată, e înțelept, iubitor și impunător. Când l-am întrebat de ce a decis să se însoare cu mine, mi-a replicat că am capacitatea de a face un cocoș să ouă. Iau remarca drept compliment. Presupun că vrea să spună că scot ce e mai bun din el. Însă nu sunt sigură. Uneori, simt că el e prea extraordinar ca eu să-l înțeleg. Mintea lui este pentru totdeauna de necuprins. El e un spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lovească în masă mai tare decât bărbatul ei. De când Mao vrea ca Lin să fie succesorul lui, Ye se poartă ca a doua doamnă în stat. Însă e atentă cu mine, totuși. A învățat lecția lui Wang Guang-mei. Îmi face complimente cu fiecare prilej și mă invită să țin cuvântări la Institutul Armatei Populare de Eliberare. Își arată respectul și considerația. Ye îmi amintește de o moașă din satul meu, care-și pudra pielea cu făină, ca să pară că seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
filmele-operă Portul, Iazul familiei Sha și Raidul diviziei Tigrul Alb. Ce senzație! Nu pot să merg nicăieri fără să fiu felicitată. Povestea lampionului roșu este atât de popular, că Mao își exprimă dorința de a-l vedea. Iau asta drept compliment și îl acompaniez în sala lui privată de proiecție. Îi place totul, mai puțin finalul, unde eroina și eroul sunt împușcați. E prea trist, se plânge el. Îmi propune să îi fac un happy-end. Nu sunt de acord, dar îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și buzele ei îi caută gura. El rămâne nemișcat, dar nu se retrage. Sărutul durează secunde în șir. E un bun actor. Într-un târziu, ea îi dă drumul. Stau așezați față în față într-o ceainărie. El îi face complimente despre cât de bine arată. Locul cel mai înalt este cel mai rece, răspunde ea, citând dintr-un poem antic. Chipul lui pălește, dar merge mai departe cu reprezentația. Ea se convinge pe ea însăși că și el e la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dar mie îmi place! Îmi place! legènându-și spre mine soldurile, lasciv, unduindu-și trupul că o corabie beatè, Esti frumos! Eu zâmbind, nu-mi dau seama dacè mi-a observat zâmbetul, dar cum sè nu zâmbesc când cel mai frumos compliment pe care mi l-a fècut vreodatè o femeie vine de la o nebunè?! Știai cè vei muri! Știi, nu?! Vom muri! zâmbetul încremenindu-mi pe buze, cum stau aplecat cu capul aproape cè îi simt respirația înghețatè în ceafa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
care doar printr-un eufemism aș numi-o banală. Sper ca măcar promovarea mea mult așteptată de la documentare la cercetare să nu fie și ea tot un vis. Cu cele mai bune salutări și cu mulțumirile familiei mele pt. felicitare. Complimente și urări soției, pe care am văzut-o În fotografia de care nu te desparți nicăieri. Și bine faci: ce am ajunge fără căldura familiei? Nici măcar nu mă pot gîndi. Rămîn al dumitale afectuos, Cristian. PS. Adresa mea de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
clienți și nici ție nu-ți mai arde de balăceală. — E prea caldă apa. E ca o ciorbă. Atunci, hai. Bem o bere, mâncăm ceva... — Trebuie să mâncăm, râse Rafael. Îmi place de tine, Rafaele, că ești om de înțeles. Complimentul ăsta îi întețește râsul, și că scuză-mă, ce-i aia, ce înseamnă om de înțeles? Glumește, desigur, ca să-și înveselească proaspătul prieten, care afișează o figură gravă, conformă cu situația lui Rafael. Atâta că Mărgărit n-o ia ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lipsă de pretendenți - o drese în felul ăsta. Să n-o supere, dragostea mea, să n-o sperie tocmai acum, când a-nceput și i s-a făcut, oh, pulsa, exploda, te rog, și uite că rugămintea-i fu ascultată, complimentul îi pică bine și-i zgândări dorința de a se confesa, iar de-acum o asculta și o pândea, sorbind-o laolaltă cu confesiunea ei piezișă, alunecoasă, țâfnoasă, cum că-i sătulă. Cât de pornită, dragostea mea, câtă ură, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
M-am Întâlnit ieri cu o prietenă de-a ta, la piață, am spus, schimbând tactica de atac. Cath. Tare drăguță. — Mda, Cath e de treabă, Încuviință ea, Încetinind oarecum pasul. Venind din gura lui Naomi, ăsta probabil că era complimentul suprem. — E o amică de-a mea, știi? Vocea a Început să-i sune aproape normal. În vreme ce-mi spărgeam capul să găsesc o Întrebare pe care să n-o considere indiscretă, ea a zis: — Jigodia aia se ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ar să-și retragă trupele? — În această privință, trebuie să te lași În voia Providenței! — Te descopăr dintr-odată cu totul oriental! Era nevoie să-l cunoști pe Fazel ca să știi că termenul „oriental”, venid de pe buzele sale, Însemna arareori un compliment. Mai ales Împreună cu expresia bănuitoare de nemulțumire care Îl Însoțise. Mă simțeam obligat să-mi schimb tactica; m-am ridicat, așadar, cu un oftat exagerat de sonor. — Ai, probabil, dreptate, am greșit Încercând să te Împing la asta, am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fiu cinstit, pur și simplu. Voi sluji Persia așa cum aș sluji o companie americană, n-o voi fura, ci mă voi strădui s-o pun pe picioare și s-o fac să prospere, voi respecta consiliul de administrație, dar fără complimente sau plecăciuni. Lacrimile Începură să-mi curgă prostește. Shuster a tăcut și m-a privit cu circumspecție și cu oarecare nedumerire. Dacă v-am jignit cumva, fără voie, prin tonul sau cuvintele mele, vă rog să mă scuzați. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vieții, adaugă el acru. Gata, nu strica momentul, îl plesnesc eu ușor peste mână, iar el îmi zâmbește, uită-te la tine, chipul tău aproape că nu s-a schimbat, pari atât de tânără, eu sunt amețită de avalanșa de complimente, mă grăbesc să le neg, da’ de unde, uită-te la ridurile de sub ochii mei, dar el continuă cu încăpățânare, arăți ca o copilă, nu mă contrazice, iar eu încerc să mă cuibăresc în complimentul lui, o dulceață plăcută mă umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
eu sunt amețită de avalanșa de complimente, mă grăbesc să le neg, da’ de unde, uită-te la ridurile de sub ochii mei, dar el continuă cu încăpățânare, arăți ca o copilă, nu mă contrazice, iar eu încerc să mă cuibăresc în complimentul lui, o dulceață plăcută mă umple, făcându-mă să îmi doresc să închid ochii înăuntrul acelui teritoriu drag care era dragostea lui, vântul de primăvară gâdilă geamurile mașinii, îmi doresc să închid ochii și să sper doar la ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
direct în față, ne simțeam foarte bine înainte să ajungi tu. Niciodată nu o mai auzisem spunând asemenea cuvinte, dar simt o eliberare ciudată auzind vorbele ei, sentimentul unei libertăți sălbatice, fără margini, este mult mai puțin împovărător decât un compliment. Ai dreptate, șoptesc eu, ar fi trebuit să rămân acolo pe iarbă și să privesc norii, în loc să mă grăbesc să ajung aici, nimeni nu are nevoie de sacrificiile mele, din nou mă inundă sentimentele de vinovăție, așa cum fumul inundă întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
El se îndreaptă deja spre ușă, cu pașii aceia micuți ai săi, pune mâna pe clanță și șoptește, parcă mi-ar spune un dulce secret, Noga este un copil deosebit, iar eu spun obosită, mulțumesc, ca și când aș fi primit un compliment, dar în clipa aceea îmi revin și întreb, de ce, iar el zice, are o mulțime de comori în adâncurile sufletului ei, plutind asemenea unor vapoare pline de bogății, trebuie ajutată să le scoată la lumină, iar eu întreb, dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
locuit de fantome, poate că și Noga este ca el, poate că nici ea nu este capabilă, iar ea spune, Noga poate, are o mamă bună, mult mai bună decât ai avut tu, eu mă retrag, nu-mi fac plăcere complimentele ei nenorocite, îi spun, hai să mergem la culcare, mamă, dar ea mă trage lângă ea, îmi mângâie încetișor fața, parcă ar fi fost oarbă, degetele ei emană miros de parfum și fum de țigară, iar când mă întind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dar în clipa în care se întoarce spre mine fața lui se înmoaie și îmi spune cu un zâmbet micuț, în orice caz, te prefer pe tine, iar eu îi mulțumesc cu un entuziasm exagerat, ca și când niciodată nu primisem un compliment mai frumos, dar sar imediat în apărarea ei, este o femeie dificilă, însă foarte inteligentă, mă agăț de subiectul acesta, pentru că altul nu avem deocamdată, o cunoștință comună, pe care el o întâlnise astăzi pentru prima dată, cine știe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îmi spusese și pictorul acela în urmă cu foarte mulți ani, o dată la zece ani mă privește câte un bărbat, îmi aduce la cunoștință cât sunt de frumoasă, apoi dispare. Cât de plăcut este să respiri după ce ai primit un compliment, pare că întreaga mea existență se schimbase într-o singură clipă, chiar și durerea mea pare deodată frumoasă, mă relaxez în scaun, doar nu există o priveliște mai atrăgătoare decât o femeie frumoasă și tristă, poate numai un bărbat frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că eu cunosc vreo două sute cincizeci de fete cu părul lung, care sunt cumplit de vulgare. Crede-mă că-i așa! — Mie îmi placi mai mult așa, i-am zis eu. Nu i-am spus-o ca să-i fac un compliment, ci chiar consideram că-i st\ mai bine tunsă scurt. După câte îmi aminteam, cu părul lung arăta ca o fată drăguță a cărei figură nu-mi spunea nimic. Cea care stătea acum în fața mea părea plină de energie, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
special. Mă îmbrac cu orice. — „Nu în mod special. Mă îmbrac cu orice, „repetă ea din vârful limbii. Zău că-mi place cum vorbești. Parcă întinzi, frumos și neted, tencuiala pe un zid. Ți-a mai făcut cineva un asemenea compliment? — Nimeni. — Mă cheamă Midori 1, dar arăt groaznic în verde. Sunt caraghioasă rău. Parcă aș fi blestemată, nu ți se pare? Pe sora mea mai mare o cheamă Momoko 2 - copilul-piersică. Nu-i ciudat? — Îi vine bine culoarea roz? — Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și ne-am întins apoi, bându-ne berea în tăcere. Nici unuia dintre noi nu-i era somn și nici nu ne-am amețit. Fata avea pielea albă și fină, iar picioarele ei erau chiar frumoase. Când i-am făcut un compliment, a mârâit un „mulțumesc“ și-atât. După ce ne-am băgat în pat, a devenit cu totul altă pesoană. Mi se părea foarte sensibilă și fiecare atingere a degetelor mele o făcea să se răsucească și să geamă de plăcere. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
drăguță, și nu aveam toate ridurile astea. I-am spus că-mi plac ridurile ei și mi-a mulțumit. — Să nu mai spui vreodată unei femei că-ți plac ridurile ei, a adăugat ea. Mie, în schimb, îmi plac asemenea complimente. — Bine, o să fiu atent. A scos o fotografie din portofelul pe care-l ținea în buzunarul pantalonilor. Era poza colorată a unei fetițe drăgălașe de vreo zece ani, îmbrăcată în costum de schi, cu schiuri în picioare, stând în zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
așa cum a făcut lady Caroline. — Decît dacă-mi dai motive. Dar tu nu ești deloc ca el. Nici n-aș vrea să fiu. — Nu ești. Mi-a zis cineva că ești predat la colegiu. Cred că era vorba de un compliment, dar eu m-am enervat Îngrozitor și i-am făcut scandal profesorului de engleză. Înțelegi, ne-au obligat să te citim. Adică pe celelalte. Eu citisem tot ce-ai scris. N-ai scris prea mult, Roger. Nu crezi c-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de Daisy. Ea trebuie să se aplece pentru a-l săruta - pe tocuri are cam 1, 80- însă el nu pare jenat de faptul că e așa de scund. — Ea e prietena mea, Rebecca, mă prezintă Daisy, vizibil impresionată de complimentele vedetei. —Rebecca, mă bucur să te cunosc! Fir-ar să fie, altă tipă bună! Liam mă îmbrățișează. E un pic transpirat, însă asta face parte din farmecul său personal. Mă apucă de după gât și mă sărută pe buze. Se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
al Vanessei. Iată capetele de acuzare: totdeauna aștepta ca el să plătească, îl critica tot timpul și era mereu nemulțumită. E egoistă, obsedată de propria ei persoană și superficială. Se consideră cea mai grozavă ființă din lume și așteaptă mereu complimente. Finn e în elementul său și pare să savureze fiecare moment. Când termină, are o figură foarte satisfăcută. Charlotte aplaudă iar. —Excelent, zice. Așadar... încep eu. Ar trebui să-i mulțumim lui Finn că ne-a împărtășit din experiența sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]