32,971 matches
-
Vasilescu se situează în același orizont al gestualismului combinat cu un expresionism liric și abstract, în aceeași perspectivă a unei inepuizabile povestiri cromatice cu figurația extirpată și cu retorica distorsionată pînă la anularea oricărui descriptivism. Exuberanța tușei, aparenta spontaneitate a compozițiilor, tonurile puternice și împinse ostentativ pînă în pragul riscului, dar și înalta vibrație afectivă și perfecta stăpînire a mișcării par elemente comune ambelor expoziții. în sprijinul acestei percepții comode ar veni și afirmația că dacă lucrările însele sînt atît de
Liedurile lui Corneliu Vasilescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16416_a_17741]
-
și în lucrările de pictură. Deși se înscrie, prin datele sale de ansamblu, în aceeași sferă mare de preocupări și prelungește același tip de gîndire, grafica urmărește în mai mare măsură resursele eterice ale culorii și ritmurile muzicale, armonice, ale compozițiilor. Faptul că ele au fost denumite Lieduri nu este nici un simplu capriciu, și nici o capcană literară comună. Construcția lor printr-o subtilă tehnică a contrapunctului, fie că este vorba de una cromatică, de una cantitativă sau, pur și simplu, de
Liedurile lui Corneliu Vasilescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16416_a_17741]
-
Camil Ressu, nu au fost formulate explicit. Deși este socotit un remarcabil desenator, cu o mare capacitate de a sintetiza și a de defini forma printr-o simplă incizie a liniei, în mod paradoxal pot fi găsite greșeli flagrante de compoziție și desen în multe din lucrările sale. Autoportretul din 1902, de pildă, este de un umor grotesc involuntar și el cade victimă unei inexplicabile indecizii între sobrietate și șarjă, portretul Ceciliei Cuțescu-Storck este de o stîngăcie inexplicabilă prin greșelile de
Camil Ressu, la o nouă privire (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16474_a_17799]
-
greșelile de racourci, de proporții și de desen, Biserica din Vlaici pare mai degrabă o formă butaforică, inadaptată la atmosferă și complet lipsită de monumentalitate, iar Fîntînă la răscruce are aceleași probleme de proporționare și de aderență a elementelor de compoziție la planurile de construcție a imaginii în care acestea au fost integrate. Și nu este surprinzător că se întîmplă acest lucru, pentru că Ressu se implică în lucrările sale mult mai puternic decît ar presupune, în mod firesc, actul artistic. Cu
Camil Ressu, la o nouă privire (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16474_a_17799]
-
în Muncitori, 1913, Ingres, în Nud șOdaliscăț, 1928), pictura este definită implicit, într-o mult mai mare măsură, ca ipostază culturală și ca exercițiu al libertății. Lucrurile se schimbă, însă, radical, atunci cînd este vorba de marile și numeroasele sale compoziții cu personaje identificate limpede ca statut social și ca existență istorică. Socialistul Ressu lucrează aici mult mai intens decît pictorul, iar avîntul ideologului depășește confortabil anvergura esteticianului. Compozițiile sale cu țărani, muncitori, pescari și alte categorii socio-umane, selectate de pe versantul
Camil Ressu, la o nouă privire (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16474_a_17799]
-
schimbă, însă, radical, atunci cînd este vorba de marile și numeroasele sale compoziții cu personaje identificate limpede ca statut social și ca existență istorică. Socialistul Ressu lucrează aici mult mai intens decît pictorul, iar avîntul ideologului depășește confortabil anvergura esteticianului. Compozițiile sale cu țărani, muncitori, pescari și alte categorii socio-umane, selectate de pe versantul obscur al existenței, se împart în două mari categorii, susținute în mod tacit prin tot atîtea variante ale aceleiași teze: mai întîi, este vorba de o descriere afirmativă
Camil Ressu, la o nouă privire (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16474_a_17799]
-
ființă determinată social în mod tragic. Aici totul se schimbă. Suferință muncii, de bună seama într-o societate scindata în clase, capătă o inegalabila măreție, iar atitudinea artistului, manifestă și tranșantă, privilegiază subiecții și denunță contextul. Chiar dacă pare ciudat, o compoziție destul de banală, în care juna Rodica a lui Alecsandri a ajuns bunica, iar junii secerători sînt și ei acum cosași copți, cum este Cosași odihnindu-se (realizată în 1923, adică la doi ani după afilierea la Internațională Comunistă) este o
Camil Ressu, la o nouă privire (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16455_a_17780]
-
Camil Ressu, nu au fost formulate explicit. Deși este socotit un remarcabil desenator, cu o mare capacitate de a sintetiza și a de defini forma printr-o simplă incizie a liniei, în mod paradoxal pot fi găsite greșeli flagrante de compoziție și desen în multe din lucrările sale. Autoportretul din 1902, de pildă, este de un umor grotesc involuntar și el cade victimă unei inexplicabile indecizii între sobrietate și șarjă, portretul Ceciliei Cuțescu-Storck este de o stîngăcie inexplicabilă prin greșelile de
Mihailopol by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16475_a_17800]
-
greșelile de racourci, de proporții și de desen, Biserica din Vlaici pare mai degrabă o formă butaforică, inadaptată la atmosferă și complet lipsită de monumentalitate, iar Fîntînă la răscruce are aceleași probleme de proporționare și de aderență a elementelor de compoziție la planurile de construcție a imaginii în care acestea au fost integrate. Și nu este surprinzător că se întîmplă acest lucru, pentru că Ressu se implică în lucrările sale mult mai puternic decît ar presupune, în mod firesc, actul artistic. Cu
Mihailopol by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16475_a_17800]
-
în Muncitori, 1913, Ingres, în Nud șOdaliscăț, 1928), pictura este definită implicit, într-o mult mai mare măsură, ca ipostază culturală și ca exercițiu al libertății. Lucrurile se schimbă, însă, radical, atunci cînd este vorba de marile și numeroasele sale compoziții cu personaje identificate limpede ca statut social și ca existență istorică. Socialistul Ressu lucrează aici mult mai intens decît pictorul, iar avîntul ideologului depășește confortabil anvergura esteticianului. Compozițiile sale cu țărani, muncitori, pescari și alte categorii socio-umane, selectate de pe versantul
Mihailopol by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16475_a_17800]
-
schimbă, însă, radical, atunci cînd este vorba de marile și numeroasele sale compoziții cu personaje identificate limpede ca statut social și ca existență istorică. Socialistul Ressu lucrează aici mult mai intens decît pictorul, iar avîntul ideologului depășește confortabil anvergura esteticianului. Compozițiile sale cu țărani, muncitori, pescari și alte categorii socio-umane, selectate de pe versantul obscur al existenței, se împart în două mari categorii, susținute în mod tacit prin tot atîtea variante ale aceleiași teze: mai întîi, este vorba de o descriere afirmativă
Mihailopol by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16475_a_17800]
-
Julian și frecventează vreme de șapte ani atelierul lui Jean Paul Laurens unde îi are colegi pe J.A. Steriadi, E. Stoenescu, S. Mutzner etc. Profesor admirat și iubit de studenți, Laurens îi va fi deșteptat lui Ressu interesul pentru compozițiile monumentale și pentru figurile puternice, decupate pregnant prin știința exactă a desenului academist. Unde, însă, nici Laurens n-a putut să-l convingă pe Ressu și unde eșuase și Mirea, erau temele tipice pentru academism, acele refugii în mitologii moarte
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
lui Cézanne și marea lui capacitate de a sintetiza monumental forme complexe nu îl vor lăsa nici ele insensibil. Cu alte cuvinte, Ressu afirmă de timpuriu, în practica sa artistică, primatul desenului, decupajul puternic, sculptural și frust al formei, monumentalitatea compoziției, austeritatea mijloacelor de expresie, cromatica puternică, dar fără autonomie, și exclusivitatea figurativului. Dar această identificare nu este suficientă. Elementelor deja enunțate pictorul le mai adugă vreo cîteva care sînt esențiale și îi întrețin în permanentă stare de funcționare tonusul expresiei
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
categorie fac parte, cu precădere, peisagistica, potretele compoziționale (Cecilia Cuțescu-Storck, 1910, Pe terasă, 1909-1910, Ștefan Luchian, 1912, Ion Brezeanu în Năpasta, 1921, Portret de femeie, 1925, Zambaccian, 1925, Nina Davidoglu, 1946 etc.), cîteva autoportrete, naturile statice, un oarecare număr de compoziții neutre (Academia Terasă, 1912, Iarnă, 1940, etc.) și, evident, nudurile mai mult sau mai puțin tributare lui Ingres. 3 C. Ressu, op cit. pag. 32 4 idem, pag. 33
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
de finisare), urmărind în două secvențe mari cele patru acte. Născută din colaborarea dintre reputatul maestru român și poetul francez Olivier Apert, cunoscut clujenilor din "atelierele" de poezie organizate de centrul Cultural Francez în ultimii doi ani, lucrarea este o compoziție de două ori îndrăzneață și novatoare. Mai întâi, prin libretul său, care îi aduce față în față, într-o confruntare inedită și dintr-o perspectivă "posmodernă" pe cei doi cunoscuți protagoniști de tragedie antică greacă: Oreste, fiul regelui Agamemnon ucis
Armonii româno-franceze by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16491_a_17816]
-
pe care-l conține oricare efort - acel strop de uitare ce constituie autenticul rod al oricărei trude. * A contempla: a elibera o priveliște prin propriile tale forțe. * Ordinea e în sine improductivă. Pentru a o fertiliza e nevoie ca în compoziția ei să apară un element de dezordine, o fărîmă de haos. * Astre ce nu-și găsesc bolta, boltă ce nu-și găsește astrele. * După Aristotel, e fericit cel suficient sieși, deci egoistul disciplinat. * Iubirea și ura nu au, practic, dimensiuni
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
chiar cele mai atrăgătoare din volum: "Ministerul Voluptății. Agenția Națională a Ființei. Departamentul dragostei la prima vedere. Departamentul Eutanasiei. Ministerul Prozei scurte etc." (Guvernul perfect). De altfel, umorul, elementele intertextuale ("dragostea s-a născut la pat", "monumentul ecoului necunoscut" ș.a.), compoziții lexicale proprii (pisicitate, adulterinul) condimentează întreaga poezie fără însă să diminueze gravitatea unor teme, întrebări, perspective și neliniști prezente în poemele lui I. Tănase (și) nu doar pentru orice eventualitate. Iulian Tănase, Poeme pentru orice eventualitate, Editura Crater, București, 2000
Poeme pentru orice ocazie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16553_a_17878]
-
încărcate de sugestii asemeni unor insolite madlene proustiene. Și aceasta în condițiile în care este imposibil dialogul dintre protagoniste. Morag - mama castratoare, afectată și superficială, dar nu mai puțin demnă de milă - rol îmbogățit de Clara Flores din spaima de "compoziție" necesară - și Fiona - fiica matură, aparent apatică și indiferentă, de fapt retrasă într-un exil interior, pentru care Dorina Haranguș a găsit o bună expresie. Sterila lor relație tensionată generează apariția altor personaje - cele invocate în perorațiile individuale. Prietena din
Călătorie în propria copilărie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16561_a_17886]
-
și acoperă totul cu voluptatea unui act fecundator și cu spaima enormă pe care o generează proximitatea vidului. Pămîntul, apa, aerul și focul, absorbite în pînză și în culoare, se manifestă simultan, în același tip de reverie și în aceeași compoziție, nu numai cu scopul de a-și spori puterea prin cumul, ci și cu acela de a redefini coordonatele vieții. Abolind orice convenție de tip retoric, anulînd pînă și cele mai palide pîlpîiri narative de care imaginea nu este niciodată
Tandrețea gestului eroic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16598_a_17923]
-
Nici analiză, nici construcție savantă. Doar mici capitole înșiruite ca niște mărgele ieftine de ceramică, un colier pe care nu dai foarte mulți bani, dar care te bucură o clipă cu pastelul delicat al culorilor. Există un singur artificiu de compoziție, unul aproape naiv, dar care are calitatea de a nici nu se pretinde mai mult decît este: persoana I din capitolele care povestesc prezentul alternează cu persoana a III-a acolo unde povestea se mută în trecut. Tînăra Florence a
Din liniștita Elveție by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16591_a_17916]
-
din Balade și idile. Antologia lui C. Catalano e în măsură să ne dea o imagine edificatoare a elevului poet. Sunt mai multe categorii de texte poetice, mărturisind disponibilitatea de versificator a foarte tânărului autor. O primă categorie ar fi compozițiile pe teme biblice, mitologice sau legendare: Stâncile strig´Amin, Sfântul Augustin, Îngerul păzitor, David și Goliat și nu prea multe altele, unele traduceri sau prelucrări. Poemul Îngerul morții pare să aibă ceva din atmosfera eminesciană din Strigoii. Lupii țiganului adoptă
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
Ferentari. (Apropo de violență și umor, romanul ăsta mi-a trezit nostalgii după ciomăgeala din }iganiada...!) Retorica e scăpată de sub control, creează saturație și, imediat, reacția de respingere. Nu avem aici oralitatea, frustețea și culoarea limbajului de mediu, ci o compoziție în retortă care pierde măsura unui minim dozaj artistic. Grotescul e mult prea căutat pentru a mai impresiona pe cineva. În plus, cvasi-omonimia sonoră a lui Muie cu Muiuț, protagonistul din 69, romanul lui Ionuț Chiva, ar fi putut fi
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
cum numai el știe să fie când meterezul stâ să cadă și zuzătul luptei e la culme." Și mult(e) aș mai cita... Burlescul irupt în lentoarea nostalgică a rememorării te lasă perplex nu doar prin fractura narativă a unei compoziții care părea că-și urmează cursul firesc, dar și prin metamorfoza limbajului. Limba caimacamului este a unui boiernaș fanariot de secol XVIII care notează în catastif intrigile politice, dările stăpânirii, tânguielile și aventurile de alcov. Rememorarea nostalgică și reconstituirea realistă
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
Ce rămâne din acest film? Scenele panoramice, cinematografia, designul producției, costumele, montajul inspirat, doar detalii așa-zise tehnice. Ele nu doar salvează ce se poate salva din acest lungmetraj, ci creează secvențe care, fie doar și pentru flerul vizual și compoziția cadrelor, merită urmărite. Mai mult, ele vă vor scuti de plictiseala inerentă vizionării acestei pelicule.
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
percepția oarecum comună a feminității, bruiază literatura și-i diluează efectul artistic. Spun comună pentru că, în ciuda complexității, nu ne mai e străină problematica feminității și a scriiturii asumat feminine. Nu substanța conflictului de gen mai face azi diferența, ci stilul, compoziția, construcția. Or, Ștefania Mihalache abdică din primele pagini pe un ton cam teribilist: "Scriu o carte despre mine și despre spațiile din mine și din afara mea, iar eu sunt evident un hățiș pentru că încerc să fiu o conștiință feminină în
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]