1,309 matches
-
două fraze tipografice franțuzești. Este îndeosebi spectaculos în P10 și P11 unde se pare că, pentru a evita diferitele "y"-uri ("et"/și) din textul sapniol, Caillois, cu un punct, distruge ritmul ternar al perioadei, scandat de conectori. 3. Structura compozițională a textului Textul nostru se prezintă ca o suită de 36 de propoziții [e] segmentate în 12 fraze tipografice [P] împărțite în două paragrafe. Regruparea acestor propoziții creează două tipuri de împachetări: regrupări periodice și o regrupare secvențială. 3.1
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
spaniol. Această proză periodică dominată de ritm contribuie la alunecarea de la genul povestirii factuale la povestirea poetică. Textul este scris într-o proză deosebit de ritmată întru totul specifică scriiturii lui Borges. 3.3. Planul textului Putem rezuma astfel ansamblul structurii compoziționale: Faptul că primul paragraf este o secvență narativă completă dă sentimentul unui prim episod cu final fericit. Perioada narativo-argumentativă P11, care deschide partea a doua, readuce povestirea în punctul de plecare: părinții sînt din nou despărțiți de fiul lor. Eludînd
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
scapă de blestemul labirintului din care a îndrăznit să iasă”. Mai mult temă recurentă decât personaj, Don Juan rămâne egal cu sine însuși: nu evoluează, nu are conflicte. Cu multe elemente din Don Juan și ceilalți, cartea preia și formula compozițională din textele teatrale reunite în Grand Hotel Europa (2000; Premiul Asociației Scriitorilor din București): modalitatea labirintică de construcție, umorul negru, ironia, parodia socială și politică, împletirea teatrului cu proza. Aceste procedee sunt prezente în piesa care dă titlul volumului, subintitulată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290497_a_291826]
-
a patra ediții / 15 Introducere: pentru o nouă tipologie / 17 1. Tipuri elementare și eterogenități textuale / 17 2. Pentru ce fel de bază de tipologizare trebuie să optăm? / 21 Capitolul 1. Cadrul teoretic al unei tipologii secvențiale / 27 1. Eterogenitatea compozițională a enunțurilor / 27 2. Secvența: unul din planurile de organizare ale textualității / 28 3. Abordarea de ansamblu a structurii secvențiale a textelor / 37 4. Unitatea de bază: propoziția enunțată / 43 5. Structura compozițională a textelor / 52 Capitolul 2. Prototipul secvenței
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
al unei tipologii secvențiale / 27 1. Eterogenitatea compozițională a enunțurilor / 27 2. Secvența: unul din planurile de organizare ale textualității / 28 3. Abordarea de ansamblu a structurii secvențiale a textelor / 37 4. Unitatea de bază: propoziția enunțată / 43 5. Structura compozițională a textelor / 52 Capitolul 2. Prototipul secvenței narative / 55 1. Criterii pentru o definiție a povestirii / 56 2. Pragmatica povestirii / 70 3. Analizele secvențiale / 75 3.1. Albert Camus: complexitatea secvențială a unei scurte povestiri / 75 3.2. Albert Cohen
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
narative / 55 1. Criterii pentru o definiție a povestirii / 56 2. Pragmatica povestirii / 70 3. Analizele secvențiale / 75 3.1. Albert Camus: complexitatea secvențială a unei scurte povestiri / 75 3.2. Albert Cohen: povestea unui vorbăreț / 78 3.3 Eterogenitatea compozițională a unei fabule de La Fontaine / 80 4. În loc de concluzie / 83 5. Exerciții de analiză secvențială / 85 Capitolul 3. Prototipul secvenței descriptive / 89 1. Istoria unei respingeri aproape generale / 89 2. De la enumerație la secvența descriptivă / 95 3. Cele patru proceduri
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în cartea noastră Éléments de linguistique textuelle (Mardaga, 1990). Ipoteza existenței unui număr restrâns de tipuri secvențiale de bază tipuri monogerate, narativ, descriptiv, argumentativ și explicativ, precum și tipul poligerat, dialogal are drept scop să teoretizeze, într-o manieră unificatoare, eterogenitatea compozițională a discursurilor. De asemenea, această ipoteză mai are drept finalitate, în spiritul citatului din J. Sumpf, ce apare ca moto, să ia în considerare o clasificare intuitivă și apropiată de judecățile spontane ale subiecților; plecând de la aceste judecăți, va fi
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
și interpretarea ca fiind simultane: Învățăm să introducem propria noastră vorbire în tiparele formelor genului și, auzind vorbirea celuilalt, putem cu ușurință, de la primul cuvânt, să anticipăm care este genul, să ghicim volumul (întinderea aproximativă a unui tot discursiv), structura compozițională dată, să prevedem finalul, altfel spus, încă de la început, suntem receptivi la acest tot discursiv care, ulterior, se diferențiază în procesul vorbirii. Dacă nu ar exista și nu am stăpâni genurile discursului și ar trebui să le realizăm noi pentru
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
din câmpul sociolingvistic al genurilor discursive, în direcția celui lingvistic mai restrâns al textualității. Cea de-a doua ipoteză esențială a lui Bahtin se referă la relațiile unităților (fraze sau propoziții) cu acel "întreg al enunțului finit", cu organizarea sa compozițională: Toate enunțurile noastre dispun de o formă-tip, relativ stabilă, de structurare a unui tot. (1984: 284) Atunci când alegem un anume tip de propoziție, nu alegem doar o propoziție dată, în funcție de ceea ce vrem să exprimăm cu ajutorul acestei propoziții, ci selecționăm
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
pe care o avem despre forma acestui enunț, adică a unui gen precis al discursului, ne ghidează în procesul nostru discursiv. (1984: 288) Cu toate că Bahtin nu explică nicăieri din câte cunoaștem cum se articulează contextul socio-politic și alegerea unei organizări compoziționale, lingvistica contemporană cu greu poate evita întrebarea: care sunt limitele autonomiei limbii (reguli fonetice, lexicale, morfologice, sintactice, semantico-logice de bază)? Care este partea supradeterminării sistemului prin punerea în text sau discurs? Înlănțuirea cuvintelor este determinată doar de reguli fondate în cadrul
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Un enunț "text", în sensul unui obiect material oral sau scris, a unui obiect empiric care poate fi observat și descris, nu reprezintă textul, obiect abstract construit prin definiție și care trebuie considerat în cadrul unei teorii (explicative) a structurii sale compoziționale. Această definiție a TEXTULUI, ca obiect abstract, opus DISCURSULUI, este admisă, astăzi, de către majoritatea lingviștilor. Astfel, C. Fuchs, întocmai lui D. Slakta, definește discursul după cum urmează: obiect concret, produs într-o anumită situație, ca efect al unei rețele complexe de
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
punerii în discurs, ceea ce ne va permite să reluăm o tradiție retorică cam prea devreme abandonată de moda structuralistă, fondată pe postulate autonomiste. Pe parcursul acestei lucrări se conturează obiectivul major, acela de a analiza, din punct de vedere lingvistic, natura compozițională, profund eterogenă, a oricărei producții de limbaj. Tocmai această eterogenitate se află la baza respingerii demersurilor tipologice. Complexitatea textuală poate fi observată și abordată din perspectivă tipologică, cu singura condiție de a adopta un punct de vedere modular. Tipologiile enunțiative
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
opoziția dintre ficțiune și non-ficțiune [5]. Altele, mai apropiate de nivelul lingvistic, pot fi fondate pe probleme enunțiative [4] sau secvențiale [6]. Reflecțiile tipologice situate la [7] îmi par o încercare mult prea ambițioasă și lipsită de pertinență, datorită eterogenității compoziționale despre care s-a discutat mai devreme. Situarea unei analize tipologice la [1] și la [2] mi se pare, de asemenea, la fel de ambițioasă și dificil de demonstrat din punctul de vedere lingvistic pe care am încercat să-l abordez aici
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a povesti", "a explica", "a informa", la Sartre. Schema 1: Bazele de tipologizare După un prim capitol care prezintă cadrul teoriei secvențiale, capitolele 2 și 5 sunt consacrate formelor monogerate (povestire, descriere, argumentație, explicație), iar capitolul 6 are o formă compozițională poligerată (dialog). În ceea ce privește capitolul 7, acesta are drept obiectiv ilustrarea modului de inserție a secvențelor narative într-un gen dialogal prin excelență: teatrul. Am ales să vorbesc despre teatrul clasic pentru a arăta ce este un gen narativ și pentru
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
du signe, Presses Universitaires du Mirail, Toulouse, 1966: 159-173). În plus, am examinat gradualitatea inserției "Argumentației în dialog" într-un articol din numărul 112 al Langue Française (1996: 31-43). Una din principalele motivații ale teoriei secvențiale este reflecția asupra eterogenității compoziționale a textelor. Să ne amintim că, din această perspectivă, tipologiile de la nivelul 7 nu pot fi decât tipologizări ale dominantei unui text. Dată fiind complexitatea organizării textuale, o piesă de teatru poate fi foarte bine considerată o povestire dacă se
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
începe prin a explica faptul că o secvență, în funcție de gradul de apropiere sau de depărtare față de prototipul noțional de referință, nu este decât o exemplificare narativă, descriptivă, argumentativă sau explicativă, mai mult sau mai puțin tipică. Modelul teoretic al eterogenității compoziționale a textelor expuse aici nu are, bineînțeles, decât o pertinență limitată, de care de altfel amintește și James Gleick: Alegerea este întotdeauna aceeași. Fie vă creați un model, mai complex și mai aproape de realitate, fie îl faceți mai simplu și
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a putea observa ceva, trebuie să știi ce să privești. Astfel, o descriere nu este posibilă decât într-un cadru teoretic prealabil, iar acesta nu devine eficient decât cu condiția să fie explicitat. (Borel, Grize, Miéville 1983: 220) 1. Eterogenitatea compozițională a enunțurilor În raport cu perspectivele discursive posibile, trebuie să situăm acum cadrul și limitele unei abordări lingvistice și textuale. Ceva mai devreme am afirmat că a vorbi despre "tipologia textelor" este ceva ipotetic. Scepticii sunt, în general, descurajați de faptul că
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
partea superioară a schemei 1 legate de practicile discursive determinate din punct de vedere istoric și social (acestea sunt constrângerile de care sunt interesați Bahtin și Voloșinov). 2. Constrângerile textuale situate în partea inferioară a schemei 1, legate de eterogenitatea compozițională de care țin seama planurile de organizare (notate A1, A2, A3, B1 și B2 în schema 2). 3. Constrângerile locale ale unei anumite limbi, de ordin fonetic și (orto)grafic, lexical, gramatical, semantico-logic. Ipoteza categorizărilor (prototipice) de bază nu are
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
T) cuprinde un număr n de secvențe complete sau eliptice. O mie și una de nopți, Legenda Sfântului Graal, un poem, o scurtă conversație sau un discurs politic, toate sunt, în egală măsură, structuri secvențiale. Este ceea ce Bahtin numește eterogenitatea compozițională a enunțurilor: Unul din motivele pentru care lingvistica nu ține seama de formele enunțurilor îl reprezintă extrema eterogenitate a structurii lor compoziționale și a expansiunii lor (întinderea discursului) care poate merge de la replica monolexematică până la roman sau un număr de
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
scurtă conversație sau un discurs politic, toate sunt, în egală măsură, structuri secvențiale. Este ceea ce Bahtin numește eterogenitatea compozițională a enunțurilor: Unul din motivele pentru care lingvistica nu ține seama de formele enunțurilor îl reprezintă extrema eterogenitate a structurii lor compoziționale și a expansiunii lor (întinderea discursului) care poate merge de la replica monolexematică până la roman sau un număr de tomuri. Caracterul variabil al expansiunii este valabil și pentru genurile discursive orale. (1984: 288) Definirea textului ca fiind o structură secvențială permite
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
expansiunii lor (întinderea discursului) care poate merge de la replica monolexematică până la roman sau un număr de tomuri. Caracterul variabil al expansiunii este valabil și pentru genurile discursive orale. (1984: 288) Definirea textului ca fiind o structură secvențială permite abordarea eterogenității compoziționale, în termeni de ierarhii destul de generale. Secvența, unitatea constituentă a textului, este formată din pachete de propoziții (macro-propozițiile), ele însele constituite din n propoziții. Această definiție este în acord cu un principiu general de bază: "Pe măsură ce înlănțuirile se formează, unitățile
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a unei unități, constituentă a unei unități de rang ierarhic superior și constituită din unități de rang inferior, este prima condiție a unei abordări de ansamblu a secvențialității textuale. Ipoteza mea este următoarea: "tipurile relativ stabile de enunțuri" și regularitățile compoziționale despre care vorbește Bahtin se află de fapt la baza regularităților secvențiale. Secvențele elementare par să se reducă la câteva tipuri elementare de articulare a propozițiilor. În acest stadiu al analizei, mi se pare necesar să reținem următoarele secvențe prototipice
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
secvențială pe care o voi desemna cu termenul de "dialog". Principiul dialogic nu conferă în mai mare măsură dialogului un loc de prim ordin sau aparte -, la fel cum referința nu transformă descrierea în categorie generală de limbaj. 5. Structura compozițională a textelor Structura globală a textelor nu se explică în totalitate prin combinațiile secvențiale, pentru că ea este, înainte de toate, reglată la un nivel superior de genurile discursului. Se întâmplă frecvent ca genurile să determine planurile de texte fixe: structura sonetului
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
23). Trebuie să adăugăm că, în interiorul unui plan al textului, diferitele secvențe pot fi incomplete fără consecințe directe în structura globală. Un plan al textului poate veni întotdeauna să suplinească o incompletudine secvențială. Importanța planurilor de texte în complexitatea structurării compoziționale poate fi rezumată astfel: STRUCTURA COMPOZIȚIONALĂ [B2] B2.1. Planurile textelor (mai mult sau mai puțin reglate prin genuri discursive) * Planurile fixe (proprii unui anumit gen) * Planurile ocazionale (proprii unui text unic) B2.2. Structurarea secvențială: Nivelul 1: Prototipurile de
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
unui plan al textului, diferitele secvențe pot fi incomplete fără consecințe directe în structura globală. Un plan al textului poate veni întotdeauna să suplinească o incompletudine secvențială. Importanța planurilor de texte în complexitatea structurării compoziționale poate fi rezumată astfel: STRUCTURA COMPOZIȚIONALĂ [B2] B2.1. Planurile textelor (mai mult sau mai puțin reglate prin genuri discursive) * Planurile fixe (proprii unui anumit gen) * Planurile ocazionale (proprii unui text unic) B2.2. Structurarea secvențială: Nivelul 1: Prototipurile de secvențe * Narativ * Descriptiv * Argumentativ * Explicativ * Dialogal
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]