1,306 matches
-
de muzică. Alții dădeau mai departe sticle de whisky printr-un geam spart, care apoi treceau din mână În mână. Arăta mai mult a petrecere de cartier decât a răscoală. Până În noaptea aceea sentimentul esențial existent În cartierul nostru față de concetățenii noștri negri s-ar fi putut rezuma la ceva ce spusese Tessie după ce-l urmărise pe Sidney Poitier În Domnului profesor, cu dragoste , care se lansase cu o lună Înainte de revolte. Spusese: ― Vezi? Pot să vorbească absolut normal dacă vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era mult mai ușoară. Uneori era greu de spus: ceața era cea care se rostogolea peste oraș sau orașul, plutind, pleca În larg să Întâmpine ceața? În anii 1940 ceața Îi ascundea pe acei marinari și ceea ce făceau ei de concetățenii lor. Dar ceața Încă nu-și terminase treaba. În anii cincizeci a umplut capetele celor din generația Beat precum spuma de pe cappuccino. În anii șaizeci a Întunecat mințile generației hippie precum fumul de marijuana care se ridica din bongurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Sulmona, localitatea natală a poetului Publius Ovidius Naso1481. Telegrama îi era adresată lui Remus Opreanu și locuitorilor orașului Constanța iar în cuprinsul său se afirma: "În numele Consiliului Comunal [al orașului Abruzzo, n.n.] vă rog să represintați Sulmona la inaugurarea monumentului concetățeanului nostru Ovidius în orașul Constanța, imortalisat în cânturile lui. Sunt sigur că veți primi însărcinarea și vă veți face interpretul sentimentelor nostre de sinceră afecțiune către acest generos popor, care afirmă din ce în ce mai mult origina sa prin cultul marelui poet, gloria
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
țara (...) a putut vedea și simți diferența, a putut să priceapă cari împrejurări pot îngădui înflorirea intereselor lui"1494. Pentru o mai bună argumentare a cererii de înlăturare a regimului excepțional din Dobrogea, N. S. Baboeanu afirma, referindu-se la concetățenii săi locuitori ai Dobrogei, că "purtăm tote sarcinile, avem tote obidele, tote greutățile, să ni se dee tote drepturile"1495. În încheierea articolului său, N. S. Baboeanu enunța cea mai importantă dintre doleanțele locuitorilor Dobrogei, și anume "să ni se
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
fi să te sinucizi de adevăratelea. Asta dacă vrei să ai succes și să storci lacrimi... Oricum, mi-e lehamite! N-ai decât să scrii ce vrei despre mine. Puțin îmi pasă. N-am nici o pretenție la drepturile de autor. Concetățenii onorabili ai urbei vor afla de mine din gazete. Fie printr-un anunț anodin al primăriei, inserat la rubrica "Diverse", de tipul: «Astăzi dimineață, sergentul major Adăscăliței, alarmat de un copil, a găsit pe o bancă din grădina publică a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
care anunța în ajun "... plecarea pe ultimul său drum a celui care a fost...", se va imprima cu litere toxice pe carnea albă a brânzei și va fi ingerat, în grabă și cu multă salivă, la micul dejun de foștii concetățeni, în timp ce viermii și păsările vor ciuguli din carnea trupului meu netrebnic, buruienile de pe mormânt vor suge seva și secrețiile post-mortem ale glandelor, iar vântul și ploile vor mânca literele numelui meu săpat în piatra funerară, excesiv de scumpă și evident inutilă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
întâmpinat și l-au luat la întrebări: "Spune-ne, înțeleptule, după patruzeci de ani de meditații în deșert, la ce concluzii ai ajuns? Ce este viața?" Viața este o fântână!" răspunse înțeleptul. "O fântână?! De ce tocmai o fântână?" se mirară concetățenii. înțeleptul se gândi câteva clipe și răspunse: Atunci nu este o fântână"... Dar unde ți-e aparatul de fotografiat, Carol? L-ai vândut? Nu. Uite-l acolo demontat pe dulap. Nici eu nu știu de ce nu l-am vândut, cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ai vândut? Nu. Uite-l acolo demontat pe dulap. Nici eu nu știu de ce nu l-am vândut, cu leu cu tot. Poate cu gândul că vei reveni cu el în parc, în sunetele glorioase ale fanfarei și în uralele concetățenilor... și ale copiilor din parc, care sunt sigur că îți simt lipsa. Poate, inconștient, din cauza copiilor, admise Carol. Mă uitam ore în șir la ei cum se cățărau pe leu, îl trăgeau de coadă, sau își băgau capul în gura
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
arzând în cuvintele episcopului și de mânia pe care o văzuse dezlănțuindu-se în ochii săi. în acele câteva clipe, bărbatul micuț îi apăru ca un uriaș, iar Sebastianus putu să vadă că acea carismă pe care i-o recunoșteau concetățenii săi nu era nicidecum o vorbă în vânt. Fie ce-o fi, replică, tu înțelegi perfect cât e de important să fii în siguranță. Și în afară de asta, trebuie neapărat să încercăm să-l demascăm pe Eudoxiu și pe acoliții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fi să te sinucizi de adevăratelea. Asta dacă vrei să ai succes și să storci lacrimi... Oricum, mi-e lehamite! N-ai decât să scrii ce vrei despre mine. Puțin îmi pasă. N-am nici o pretenție la drepturile de autor. Concetățenii onorabili ai urbei vor afla de mine din gazete. Fie printr-un anunț anodin al primăriei, inserat la rubrica "Diverse", de tipul: «Astăzi dimineață, sergentul major Adăscăliței, alarmat de un copil, a găsit pe o bancă din grădina publică a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
care anunța în ajun "... plecarea pe ultimul său drum a celui care a fost...", se va imprima cu litere toxice pe carnea albă a brânzei și va fi ingerat, în grabă și cu multă salivă, la micul dejun de foștii concetățeni, în timp ce viermii și păsările vor ciuguli din carnea trupului meu netrebnic, buruienile de pe mormânt vor suge seva și secrețiile post-mortem ale glandelor, iar vântul și ploile vor mânca literele numelui meu săpat în piatra funerară, excesiv de scumpă și evident inutilă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
întâmpinat și l-au luat la întrebări: "Spune-ne, înțeleptule, după patruzeci de ani de meditații în deșert, la ce concluzii ai ajuns? Ce este viața?" Viața este o fântână!" răspunse înțeleptul. "O fântână?! De ce tocmai o fântână?" se mirară concetățenii. înțeleptul se gândi câteva clipe și răspunse: Atunci nu este o fântână"... Dar unde ți-e aparatul de fotografiat, Carol? L-ai vândut? Nu. Uite-l acolo demontat pe dulap. Nici eu nu știu de ce nu l-am vândut, cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ai vândut? Nu. Uite-l acolo demontat pe dulap. Nici eu nu știu de ce nu l-am vândut, cu leu cu tot. Poate cu gândul că vei reveni cu el în parc, în sunetele glorioase ale fanfarei și în uralele concetățenilor... și ale copiilor din parc, care sunt sigur că îți simt lipsa. Poate, inconștient, din cauza copiilor, admise Carol. Mă uitam ore în șir la ei cum se cățărau pe leu, îl trăgeau de coadă, sau își băgau capul în gura
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Un coeur simple, o "femeie ca și făcută din lemn, mișcîndu-se automat", este un astfel de copil, dar într-un trup îmbătrînit (vîrsta ca formă a somnului, a paraliziei), al cărui unic conținut sufletesc este contemplarea păsării împăiate, așa cum marmura concetățeanului lui Stendhal, "si nous lui présentons une rose, elle sera, par rapport à nous, une statue qui sent une rose; mais, par rapport à elle, elle ne sera que l'odeur même de cette fleur". Contemplarea înseamnă obiectivarea în obiectul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sens?“, se Întrebă ea. „Dumnezeu În toate sensurile“, i-ar fi răspuns, probabil Extraterestrul, lăsând-o să Înțeleagă ce vrea. „Dacă tu vii de pe altă planetă, continuă să se frământe ea, și Îmi spui că ești Dumnezeul meu, atunci ceilalți concetățeni ai tăi probabil au la rândul lor pretenții că sunt Dumnezeul altora...“ „Nici nu m-aș mira, gândi ea cu voce tare, ca Într-o bună zi să ne trezim că veniți aici cu cățel și cu purcel pe motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îl povățuise cu o voce blândă Mașa. „Mă duc În curte și mă culc... Sigur că pot face și pe câinele. Cum trece unul pe stradă, cum latru. Sigur că da. La noi, acesta nu-i o rușine... Mulți dintre concetățenii mei stau noaptea legați și urlă la lună plină... Primesc o leafă bunicică pentru asta... Sigur că da. Am să latru, cum să nu, dar cu o singură condiție. Știi care?“, o Întrebase el pe Mașa. Femeia avusese naivitatea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
disidenți care îngăimau la Sarmizegetusa: barză, varză, brazdă, viezure, mânz în timp ce comandantul legiunii ținea discursuri despre Pax romana, scriere latină, terme, viaducte. Ne aflăm în situația stranie că trăim în două lumi (fără straturile arheologice la care săpăm acum). Pentru concetățenii noștri ne dați în workshopuri suntem prea departe în viitor. Pentru colegii noștri occidentali suntem prea departe în trecut. Cred că, spre deosebire de categoria celor ca noi, despre care tu îmi scriai că nici să facă dragoste ca lumea nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vrut de fapt să scriu despre un singur lucru: despre ce s-a întâmplat luni. Pe de o parte, am citit comentariile la ultimul barometru de opinie de la noi, din luna octombrie (încă nu am putut accesa barometrul). 86% dintre concetățenii mioritici așteaptă ca statul să creeze locuri de muncă. Alții așteaptă alte paternalisme... nu continuu comentariile până nu văd obiectul. Ei, pe fondul acestei impresii, m-am dus la conferința lui Jeff Wasserstom: Buying Books and Changing China. Ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se refereau la curajul nebunului sau al disperatului, de care a dat dovadă România. Peste vreo zece ani, un ziarist olandez îmi mărturisea că în seara zilei de 21 august se afla în apropierea graniței române, pentru a-și informa concetățenii despre intervenția acelorași forțe și în țara noastră. Rămânând tot în spațiul european, doresc să menționez și contribuția importantă adusă de România la toate fazele Conferinței pentru securitate și cooperare europeană. Prin profesionalismul lor, diplomații români, implicați în procesul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
explicau momentele cele mai memorabile ale bătăliei. Porunci să se aducă vin. Unii începură să se plângă de duhoarea care îi îngrețoșa; Vitellius le răspunse că trupul unui dușman ucis mirosea întotdeauna foarte frumos, mai ales dacă respectivul îți era concetățean. Făcea aluzie la adepții lui Otho, fiindcă împăratul învins fusese îngropat. Bău și puse să li se dea vin și celorlalți. Se opri în fața unei lespezi pe care scria În memoria lui Otho. Observă batjocoritor că era foarte modestă. Ceru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
jumătate de minut de mers pe jos, însă eticheta trebuie respectată - un împărat nu merge niciodată pe propriile-i picioare. Pentru mine, e o pierdere de timp, însă înțeleg curând cât de important e ritualul în mintea miniștrilor și a concetățenilor noștri. Bazându-se pe ideea că distanța crează un mit, iar mitul evocă putere, efectul e acela de a separa nobilii de mase. Ca și tatăl său, Hsien Feng e strict în legătură cu punctualitatea miniștrilor săi, dar nu și cu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de lucru și de sărbătoare, tălpile opincilor și ale bocancilor? Ei, și ce dacă ni le smulgea? Nu le pingeleam la loc? Neputîndu-se adapta la acest joc complicat al pierderilor și al compensațiilor pe care îl cunoșteau atât de bine concetățenii mei, acest învățător, care venise în satul nostru de pe undeva de la munte, căpătase cu timpul în felul lui de a fi un soi de îndîrjire fără obiect, care îi înveselea foarte tare nu numai pe țărani, dar și pe ceilalți
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
că există scriitori decepționați de succesele economice ale țării lor, și asta nu pentru că ar exista carențe fundamentale în distribuția bunurilor, ci pentru că, vedeți, prosperitatea nu aduce un remediu condiției umane actuale și că genul de fericire în care cred concetățenii lor e artificial, nu are un caracter universal și ca atare e efemer. Asta e, bineînțeles, adevărat! Nu știm de azi până mîine! Pe urmă, morala creștină nu ne spune de mult că bogăția e un rău? Tolstoi credea cu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și pe care trebuia s-o exprime fără ocol; le-a dat următorul răspuns: ― Tovarăși! Marin Preda a fost un prăpădit. Trăiască Partidul Comunist! Nu mai adaug că eroul meu s-a contaminat de pofta de câștig a unora dintre concetățenii săi și a început să spună în dreapta și-n stânga că ar fi trebuit să împart cu el drepturile de autor și de la nuvelă și de la film. Poate că ași fi făcut-o dacă și el, în amintirea mea, ar
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Fărocoastă evidențieri, premii, iar, la încadrările de toamnă, postul în învățămînt, care nu-i mai putea fi refuzat. Uitată acum cu desăvîrșire era nefericita epocă a studiilor primare cu doamna Tomulescu. Consiliat în toate problemele, putea să dispună de soarta concetățenilor, fapt care îi procura o plăcere vie. Se răzbuna pe toți cei ce-l minimalizaseră cîndva. * În ciuda aparenței tinerești, bărbătoasă și înaltă, cu o cunună groasă de cozi castanii pe cap, directoarea Aneta Gărgăun purat la școală bluză și pantaloni
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]