690 matches
-
de apariția fantomei, ambivalență căreia i se datorează fascinația invizibilului ce se lasă văzut. În teatrul no, totul se petrece ca și cum shite și waki s-ar alia pentru a sublinia extrema dificultate de a deosebi visul de realitate, năluca de concretețea trupului viu. Astfel, în Kanehira, piesa deja citată a lui Zeami, fantoma nu este numai o figură a visului, o apariție onirică susținută de forța memoriei, căci ea nu bântuie doar visele ci și realitatea făcându-ne să credem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
concura cu succes pe aceea a oamenilor vii. Iată cât de puternică este și memoria locurilor, a obiectelor cu virtuți evocatoare, nu numai pinul - ca în acest no -, ci și costumul, căci a treia fantomă nu va avea nevoie de concretețea unui corp de actor pentru a se întoarce printre noi. Va fi suficientă prezența unui costum, convertit în veritabil instrument al aducerii aminte. Obiectul trezirii memoriei va fi tocmai acest costum învestit cu forța amintirii, costum-însemn al unui spirit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
poarta castelului lui Macbeth, lovituri pe care teroarea de care paznicul este cuprins le face să răsune cu o forță înzecită. O teroare iscată de ceva ce nu are propriu-zis o formă, un trup, un chip. O teroare lipsită de concretețe, de materialitate. Când, la sfârșitul celui de-al treilea act din Prințesa Maleine, fereastra se deschide, toată lumea fuge țipând îngrozită, deși nu se întâmplase nimic neobișnuit. Straniile cuvinte din finalul acestei scene au încă de pe acum o tonalitate beckettiană: „Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
să capete, în schimb, o și mai mare forță de apariție. Cum am putea exprima, mai bine decât o face Pirandello, intensa senzație de realitate a acestor entități nedefinite, condamnate să oscileze veșnic între starea lor amorfă și aspirația spre concretețe, spre materializare? Dar oare nu aceasta este, pentru Pirandello, însăși esența teatrului, miezul său tainic? Cea căreia dramaturgul îi încredințează evocarea momentului melancolic al asfințitului, când, în liniștea cabinetului său de lucru, orice autor se cufundă într-o umbră forfotind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
că mai trebuie să aibă, în același timp, o gesticulație sugerând fantoma, că trebuie nu doar să „incarneze”, ci și - mai ales - să „dezincarneze”. În esența lui, teatrul se va înscrie întotdeauna, după părerea lui Artaud, în această tensiune dintre concretețea corpului și imaterialitatea spectrului. Dramaturgii îl vor interesa numai în măsura în care, ca și Maeterlinck, vor ști să exprime acest tip de tensiune. În prefața la Douăsprezece cântece, apărută în 19231, Artaud va aprecia simbolismul nu pentru caracterul său eteroclit, de „bricabrac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
la artificiul naiv -, Kantor le adaugă încă una: „Protestele unei filozofii care, de la Platon și până în zilele noastre, decretează că scopul artei este mai curând acela de a revela Ființa și spiritualitatea ei, decât acela de a se bălăci în concretețea materială a lumii, în această escrocherie a aparențelor ce reprezintă nivelul cel mai de jos al existenței”. Kantor crede, dimpotrivă, că manechinul este indispensabil teatrului său, un teatru al morții, tocmai pentru încărcătura lui de materialitate datorată acestor aparențe. „Prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
scopurilor pe care le are un individ, care, la rândul lor, sunt determinate de valorile acestuia. Legătura dintre scopuri și performanță fiind esențială, caracteristicile scopurilor unui individ sau grup devin esențiale. Conform studiilor, creșterea performanței este determinată de: gradul de concretețe (precizie) a scopurilor, gradul de dificultate a scopurilor, măsura în care sunt acceptate de executant, feedback-ul și evaluarea îndeplinirii lor etc. (Locke și Latham apud Dubrin, 2005, pp. 109-110). Teoria întăririi motivaționale (reinforcement theory) se referă la determinarea comportamentului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
din greu Sunt punctuali Sunt profesioniști Ei cer, solicită Sunt bine organizați Sunt disciplinați Sunt bine informați Sunt eficienți Sunt determinați Sunt conservatori, nu sunt prea creativi Nu se emoționează prea ușor Așteptările altora de la elvețieni Punctualitate, discreție, pregătire înaltă, concretețe, precizie, curiozitate, nu prea critici, lipsiți de grabă, credincioși, ordonați, personalități lipsite de relief, discreți în ceea ce privește viața lor privată, încrezători în țara lor Alte sisteme de management surprind această condiționare subtilă între culturile naționale și cele organizaționale. Managementul scandinav are
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
de a „evada” din această lume. Deși inițial un astfel de serviciu i se părea „... interesant, ceva nou și profitabil...”, așteptările ei se leagă de un viitor mai bun, Împlinit atât sub aspect profesional, cât și personal, acest aspect căpătând concretețe prin accederea la o viață cât se poate de obișnuită: vrea să aibă „... o familie, o viața normală ca oricare altcineva... un trai decent și o muncă de zi ca toate persoanele normale...”. Conștientizează că, În această ecuație, nivelul de
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
să mă consider inutil și să prețuiesc, totuși, viața altora? Poate, doar, melancolic, să nu-i încurc! Și poate că furîndu-i morții sufletele pe care le fură din trupuri, mi-am speriat, cumva, propria slăbiciune.“ V. din spital, capăt deodată concretețe și-aș vrea să-l apuc pe Doctor de păr, să-l trag la o parte. Îmi lovește cu un ciocănel genunchii trupului întins și trupul golit răsună. Hei, prietene, degeaba dezbraci formele cu ochii căci în goliciune se ascunde
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
că ai trăit momentul adevărului și îndoiala mîngîie doar realitatea pierderii lui. Puteai atinge fiecare fibră a lumii și reușeai să te acordezi ei, făcînd-o să reverbereze. Descărcarea unei blestemate energii te-a făcut însă să pierzi luciditatea care dădea concretețe peisajului. Pescărușii țipă mai tare căci fulgerul acela pare că le-a distrus cuiburile. Îți lepezi veșmintele și te așezi pe nisip, direct în aerul rece. Diurna întemeierii se capătă greu, ca un “-Ah!” ieșit din nudul roz al acestei
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Oesterheld în 1962, cucerește pentru banda desenată teritoriile vaste și vizionare ale lui H.G. Wells. Revendicându-se de la o tradiție care este una literară și cinematografică în egală măsură, textul lui Oesterheld capătă, odată cu decorurile tulburătoare ale lui Solano López, concretețea neliniștitoare a unui coșmar modern. Scris în contextul unui război rece care face să fie exacer bate până la paroxism temerile și angoasele întregii lumi, Exploratorii lui Marte întinde o punte între Pământ, Marte și cei care amenință, din mijlocul galaxiilor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Locomotiva Noimann Există probleme metafizice, probleme ale existenței umane, pe care filozofia nu a știut nicicând să le cuprindă În toată concretețea lor;acest lucru Îl poate face doarromanul ... (Milan Kundera) Cristinei, cu drag (roman din ciclul Tălpi) PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA Uvertură Locomotiva fluieră scurt și trenul se puse În mișcare. Călătorii Își scoaseră capul pe geam și fluturau din mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mult de utopie, construct ce nu-și are, firesc, locul în om. Omul pragmatic, de „eficiență” maximă, este în fond doar „efect”, mijloc, el nu (-și) este cauză, scop, valoare deasupra celorlalte valori de pe aici. Spiritul de observație, centrat pe concreteți semnificative, al gânditorului V. Fetescu surprinde „corespondența” unui alt scurtcircuit (după cele dintre natură și om, părinți și copii, a fi și a avea, educație și dresură, a naște și a face): cel dintre om și politician. Mai exact, politicienii
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
de secetă", spunea mămuța. În inima pietrei stă necurăția, sapă adânc, ploaia lui Sfânt Ilie binecuvântează rădăcinile crescute în cer, rugăciunea limpezește izvorul în palma Tatălui, sapă!" Sângele era precum o apă nostalgică în tulpina busuiocului. Buzunarul cu firimituri trăda concretețea nimicului și nimicul se credea trup de martir frânt la o cină de taină. Petru era precum "artistul" lui Kafka: "eu trebuie să flămânzesc, nu pot altfel, pentru că nu am găsit mâncarea care îmi place. Dacă aș fi găsit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Nu era o intensitate a relatării, nicidecum. Spaima ascunsă, acută, enorma și permanenta spaimă, parcă se calma prin chiar materia faptelor relatate. Ca și cum necunoscutul, care înfricoșase dintotdeauna și încă îngrozește și acum, vulnerabilitatea ei mereu la pândă, devin suportabile prin concretețe. Ca și cum realitatea, oricât s-ar dovedi de teribilă, este mult mai ambiguă, mai solubilă decât grozăviile pe care le imaginezi sau le aștepți. Li se împărțeau, acolo, în lagărul de prizonieri, căci erau prizonieri de război, ai războiului antisovietic, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe-o unealtè oribilè a diavolului, Aș vrea sè aflu de unde știe el asta! Șerban rèmâne la pèrerea lui, considerând cè Ilarie e o victimè, ca noi toți, a tehnicilor de manipulare ale universului virtual pe care omul, dezamègit de concretețea mediocrè a lumii reale, l-a creat că pe o versiune alternativè și fabuloasè la realitate, Ilarie învațè ușor cum sè se foloseascè de calculatorul meu, e curios și vrea sè învețe, îl las pe el sè-și salveze datele, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
a trèi și de a procrea! Ceea ce numim noi impropriu umanitate nu-i decât o formè mai civilizatè de încadrare socialè și istoricè a animalitèții noastre, iar sufletul nu e altceva decât o formè mai evoluatè, abstractè și poeticè, a concreteții biologice în care am fost azvârliți! Trebuie sè trèim! De asta am fost trimiși aici! Cè putem conferi un sens mai înalt, poetic sau filosofic, sentimentului vital care ne îndeamnè sè ne trèim viața, asta e cu totul altceva! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
loc, iar, la parter, Ioana și soția lui Virgil, femei reale care nu se topesc la cèldurè și la soare, aranjaserè masă, o masè realè într-un decor real, totul atât de real încât obiectele, oamenii și atmosfera care compun concretețea acestei realitèți, intensificându-se că sub efectul unei lumini extrem de puternice, fac sè te doarè ochii că de zèpada de afarè, asprè, sclipitoare și purè, În dormitoarele de sus, genți de voiaj cu gurile larg deschise, lasè sè se întrevadè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
făcea să-mi câștig singularitate. De la o vreme, nu o mai vedeam pe Mama dedublărilor, o bănuiam. Aceasta însemna o izbândă. Nu mă împiedica în demersurile mele joaca de-a Demiurgul. Nu mai era o deziluzie a haosului, ci o concretețe controlată. Încântătoare prin stabilitatea ei. Pentru că amintirile cosmetizate astfel, cu haine alese după împrejurare, stare, anotimp, căutări, erau ale unui om liber de la naștere până la moarte, care gândea detenția ca pe o expresie a unui verdict. Numai că infamia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
oară, comandantul Felix S 23 trecu cu vederea consumul pronunțat de curent electric pe care-l înregistrau contoarele personale. Se gândea comandantul cu părere de rău că în vocabularul său de bază cuvântul „soție” era o vocabulă abstractă, lipsită de concretețea palpabilă a materialității, o noțiune la fel de vagă precum „hidrobicicletă”, „quasar” sau „obscurantism”. Încercă să-și aducă aminte Felix S 23 dacă văzuse undeva soții adevărate: parcă văzuse, da, soția unui mecanic de întreținere de la Drăgănești-Vlașca, o femeie mărunțică, slăbuță, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
În comă, Îi dictă lui Henry o telegramă pentru William: „Dragostea mea cea mai caldă tuturor. Adio. Mă duc curând. Alice.“ Ulterior, Henry făcu uz de harul său scriitoricesc pentru a umple aceste cuvinte puține și grele de Înțeles cu concretețea densă a evenimentului. „Spre sfârșit, timp de aproape o oră, răsuflarea i-a devenit un fel de șuierat constant și Înăbușit În plămân“ - Îi scrise el lui William. „Pulsul tresărea și se stingea, Înceta și apoi pornea iar puțin, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care am primit-o În viața mea a fost când o femeie - o făptură blondă, pe terenul de vânătoare - s-a aplecat În șa și m-a sărutat În timp ce ședeam În șaua mea.“ Să considerăm că „ședeam“ conferă durată și concretețe sărutării pe care căpitanul „a primit-o“ atât de confortabil, dar nu puteam să nu mă gândesc, chiar și la vârsta de unsprezece ani, că acest mod de a face dragoste În poziție de centauri era totuși Îngrădit de anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a semanticii, martor ocular, participant nemijlocit la aceste evenimente, care i-au marcat, într-o formă cosmotică și ‚atonală‛, destinul. Ori, de pildă, în paradoxul ,,Un alt fel de membri’’ pe lângă cele două personaje de mai sus, apare în toată concretețea, rezistent la eroziunea vremii și secretarul de partid (al Partidului Comunist), Rebegilă, descris ca un om integru, muncitor, demn de încredere, dar și fin psiholog, într-o atmosferă de lucru tipică unui șantier; însă nu acest fapt dorește autorul să
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
asta. Îi spuneam adevărul, dar omisesem, intenționat, să adaug că simțisem și o nevoie fantastică să vin În casa În care locuise Keti. Aveam senzația apropierii de ea; creștea o lume parcă de mult cunoscută, mi se dezvăluia Într-o concretețe misterioasă, sigur de prezența ei ce nu mi se părea absurdă; mă uitam la patul acela simplu, după moda anilor ’20, era patul În care murise, la oglinda dreptunghiulară prinsă de partea exterioară a șifonierului, după moda aceluiași timp, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]