887 matches
-
cum ar fi: ajutoarele economice, asistența tehnică sau admiterea în aceste organisme internaționale. Dintre toate organizațiile internaționale, UE este aceea care a utilizat cel mai mult condiționalitatea, în special în privința țărilor din Europa de Est. După cum explică Mattina (2004a), UE a folosit condiționalitatea pentru a favoriza convergența candidaților în diferite arii de politică (policy), în adaptarea instituțională și în promovarea drepturilor. În cazul celei de-a cincea extinderi, condiționalitatea s-a dovedit a fi, în cursul negocierilor de pre-aderare, un instrument de susținere
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
condiționalitatea, în special în privința țărilor din Europa de Est. După cum explică Mattina (2004a), UE a folosit condiționalitatea pentru a favoriza convergența candidaților în diferite arii de politică (policy), în adaptarea instituțională și în promovarea drepturilor. În cazul celei de-a cincea extinderi, condiționalitatea s-a dovedit a fi, în cursul negocierilor de pre-aderare, un instrument de susținere a democratizării (2004, 27). Am spus că UE a folosit condiționalitatea pentru a favoriza convergența. Este necesar să specificăm că acest aspect va fi reluat în
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
policy), în adaptarea instituțională și în promovarea drepturilor. În cazul celei de-a cincea extinderi, condiționalitatea s-a dovedit a fi, în cursul negocierilor de pre-aderare, un instrument de susținere a democratizării (2004, 27). Am spus că UE a folosit condiționalitatea pentru a favoriza convergența. Este necesar să specificăm că acest aspect va fi reluat în paginile următoare. Convergența poate fi definită, citându-l pe Mattina, drept: procesul de apropiere, întreprins de țările candidate, spre obiectivele împărtășite ale reformării anumitor politici
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
că multe dintre fenomenele care se regăsesc în literatura asupra europenizării din statele membre se pot regăsi și în țările central și est europene, dar analiza influenței UE în aceste țări trebuie să țină seama de două dimensiuni în plus: condiționalitatea (accession conditionality) și procesul de negociere. Accession conditionality extinde evident sfera de influență a UE și pătrunde mult mai adânc în procesul național de elaborare a politicilor din țările din Europa Centrală și de Est, referitor la cât s-a
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
mult, UE a intervenit direct în procesul de armonizare, punând la dispoziție fonduri și asistență tehnică (în special prin programele TAIEX și Twinning) pentru implementarea normativelor de derivație europeană. În prezent, UE implementează politici asemănătoare, bazate pe asistență și pe condiționalitate în Balcani și în cazul "noilor vecini" (a se vedea Introducerea). Caracteristicile politicii de pre-aderare și a politicilor succesive sunt de așa natură, încât cei mai mulți autori care au tratat această temă afirmă că influența UE asupra acestor țări este puternică
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
și rolul acțiunii UE ca actor internațional, evidențiind particularitățile referitoare la alte organizații internaționale (Checkel 2000, 2001, 2005; Kelley 2004). Aceste contribuții au subliniat în special faptul că deși politicile UE față de statele nemembre se caracterizează în principal prin utilizarea condiționalității, UE exercită și alte modalități de presiune și influențare asupra țărilor interesate de politicile sale. Socializarea, în special, este considerată ca un alt mecanism mult folosit de UE pentru influențarea contextelor naționale (Grabbe 2003; Schimmelfennig și Sedelmeier 2004; Kelley 2004
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
În baza celor spuse până acum, să ne concentrăm în continuare asupra specificului celor două mecanisme pe care le-am prezentat deja, mecanisme utilizate în principal de actorii externi pentru a influența procesele în curs de desfășurare în interiorul statelor terțe: condiționalitatea politică și socializarea. 2.4. Factorii externi: mecanisme de influență ale actorilor internaționali În paginile precedente am făcut referire la existența formelor de influență care ar putea să fie definite ca "impersonale" spre exemplu, contagiunea în sensul că nu derivă
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
rezultatul unei serii de factori contingenți. Să lăsăm deocamdată acest tip de mecanisme și să ne concentrăm asupra celor care se caracterizează prin prezența unor actori externi (actors-centred) care acționează în scopul de a exercita influența într-un anume context. Condiționalitatea În termeni teoretici, mecanismul condiționalității derivă din paradigma raționalistă în funcție de care un actor internațional promite unele posibile beneficii (sprijin politic, ajutoare economice, consolidarea securității, resurse materiale) în funcție de anumite condiții. Condiționalitatea indică eforturile deliberate promovate din exterior pentru a determina cursul
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
contingenți. Să lăsăm deocamdată acest tip de mecanisme și să ne concentrăm asupra celor care se caracterizează prin prezența unor actori externi (actors-centred) care acționează în scopul de a exercita influența într-un anume context. Condiționalitatea În termeni teoretici, mecanismul condiționalității derivă din paradigma raționalistă în funcție de care un actor internațional promite unele posibile beneficii (sprijin politic, ajutoare economice, consolidarea securității, resurse materiale) în funcție de anumite condiții. Condiționalitatea indică eforturile deliberate promovate din exterior pentru a determina cursul acțiunii politice în interiorul unei țări
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
în scopul de a exercita influența într-un anume context. Condiționalitatea În termeni teoretici, mecanismul condiționalității derivă din paradigma raționalistă în funcție de care un actor internațional promite unele posibile beneficii (sprijin politic, ajutoare economice, consolidarea securității, resurse materiale) în funcție de anumite condiții. Condiționalitatea indică eforturile deliberate promovate din exterior pentru a determina cursul acțiunii politice în interiorul unei țări. Promotorii externi enumeră condițiile pe care anumite țări trebuie să le respecte pentru a accede la posibilele beneficii. Guvernele țărilor cărora li se fac propunerile
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
Promotorii externi enumeră condițiile pe care anumite țări trebuie să le respecte pentru a accede la posibilele beneficii. Guvernele țărilor cărora li se fac propunerile condiționante hotărăsc dacă să le accepte. Acceptarea echivalează cu asumarea comportamentelor conforme obiectivelor (Mattina 2004a). Condiționalitatea poate acționa la două niveluri diferite: direct asupra guvernului țării în cază, care decide, pe baza unui calcul al costurilor și al beneficiilor, dacă stimulentele oferite de UE sunt mai mari decât costurile ce derivă din adoptarea normelor și comportamentelor
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
în cază, care decide, pe baza unui calcul al costurilor și al beneficiilor, dacă stimulentele oferite de UE sunt mai mari decât costurile ce derivă din adoptarea normelor și comportamentelor cerute; sau pe baza echilibrului relațiilor dintre actorii interni, deci condiționalitatea poate consolida poziția unor actori interni favorabili schimbării, dar nu suficient de relevanți pentru a impune singuri procesul. Condiționalitatea, în această perspectivă logică, va fi cu atât mai eficientă, cu cât actorii relevanți percep ca fiind satisfăcătoare, într-o perioadă
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
mai mari decât costurile ce derivă din adoptarea normelor și comportamentelor cerute; sau pe baza echilibrului relațiilor dintre actorii interni, deci condiționalitatea poate consolida poziția unor actori interni favorabili schimbării, dar nu suficient de relevanți pentru a impune singuri procesul. Condiționalitatea, în această perspectivă logică, va fi cu atât mai eficientă, cu cât actorii relevanți percep ca fiind satisfăcătoare, într-o perioadă scurtă, stimulentele materiale și nemateriale oferite de UE ca recompensă pentru armonizare (Noutcheva et al. 2004). Schimmmelfennig și Sedelmeier
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
pentru procesul de adoptare a legislației. Pe plan practic, aceste stimulente constau în asistență tehnică și financiară pusă la dispoziție de UE în oferta de legături instituționale specifice. În această optică, acțiunea UE se bazează, așadar, în mod esențial, pe condiționalitate și se asumă dincolo de status quo-ul inițial în organizarea instituțională și de policy, care este diferit de acela stabilit de UE. Această diferență nu este altceva decât compatibilitatea (goodness of fit) teoretizată în cadrul studiilor asupra europenizării și prezentată în paginile
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
cum ar fi o tranșă de finanțare, un pas înainte spre statutul de membru etc., și dacă normele de adoptat sunt limpezi și oficializate (determinacy of the rules). Cei doi autori utilizează determinacy pentru a sublinia cât de eficientă este condiționalitatea, atât din punct de vedere al clarității, cât și al formalității normelor, încât să permită guvernelor naționale să înțeleagă exact ce anume trebuie să facă pentru a satisface cerința. Determinacy influențează direct asupra credibilității condiționalității. Cei doi autori susțin, în
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
sublinia cât de eficientă este condiționalitatea, atât din punct de vedere al clarității, cât și al formalității normelor, încât să permită guvernelor naționale să înțeleagă exact ce anume trebuie să facă pentru a satisface cerința. Determinacy influențează direct asupra credibilității condiționalității. Cei doi autori susțin, în fapt, că în fazele finale ale procesului de adeziune se asistă în general la un mare pas înainte spre adoptarea legislației (rule adoption), în special în acele zone de strategie în care țările au rămas
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
adoption), în special în acele zone de strategie în care țările au rămas mult în urmă. Faptul că UE reliefează anume zone de strategie din fazele finale ale procesului de aderare pare a fi un factor determinant în sporirea credibilității condiționalității. Adoptarea de norme depinde în mare măsură, pe lângă acestea, de modul în care sunt distribuite între actori costurile adoptării. Autorii reiau, așadar, ipoteza, deja dezvoltată în literatura asupra europenizării, referitoare la jucătorii veto, specificând însă că deși numărul de actori
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
numărul de actori cu drept de veto este în general neînsemnat în țările din Europa central-orientală, se pot identifica semnificative variațiuni de la o arie strategică la alta. Numitorul comun în majoritatea lucrărilor pe această temă este accentul pus pe specificitatea condiționalității exercitate de UE prin procesul de extindere spre Est. Descoperim, în fapt, o mulțime de termeni, accession conditionality (Börzel, Guttenbrunner și Seper 2005), membership conditionality (Kelley 2004), EU conditionality (Schimmelfennig și Sedelmeier 2004; Dimitrova 2002), care se referă în special
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
prin procesul de extindere spre Est. Descoperim, în fapt, o mulțime de termeni, accession conditionality (Börzel, Guttenbrunner și Seper 2005), membership conditionality (Kelley 2004), EU conditionality (Schimmelfennig și Sedelmeier 2004; Dimitrova 2002), care se referă în special la tipul de condiționalitate aplicată de UE țărilor din Europa Centrală și de Est. Există unele caracteristici aplicate de UE care apar în toate lucrările: logica susținătoare a condiționalității este aceea de sprijin prin recompensare (reinforcement by reward) (Schimmmelfennig, Engert și Knobel 2003) UE
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
conditionality (Schimmelfennig și Sedelmeier 2004; Dimitrova 2002), care se referă în special la tipul de condiționalitate aplicată de UE țărilor din Europa Centrală și de Est. Există unele caracteristici aplicate de UE care apar în toate lucrările: logica susținătoare a condiționalității este aceea de sprijin prin recompensare (reinforcement by reward) (Schimmmelfennig, Engert și Knobel 2003) UE pune la dispoziție stimulente externe pentru un anumit guvern, dacă acesta respectă condițiile stabilite; UE nu intervine în mod coercitiv dacă nu sunt respectate condițiile
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
să respecte condițiile (reinforcement by support); UE este actorul care posedă cea mai mare putere contractuală, deci se produce o dinamică de tip asimetric (Vachudova 2005). Am evidențiat maniera în care în cadrul politicii de pre-aderare, UE a făcut recurs la condiționalitate pentru a favoriza procesul de convergență. Convergența este, așadar, procesul care influențează alegerile actorilor politici interni angajați în transformările politico-instituționale și economice, în timp ce condiționalitatea este o modalitate a convergenței caracterizate de obligația angajamentelor asumate 59. Mattina (2004a) specifică, în fapt
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
Vachudova 2005). Am evidențiat maniera în care în cadrul politicii de pre-aderare, UE a făcut recurs la condiționalitate pentru a favoriza procesul de convergență. Convergența este, așadar, procesul care influențează alegerile actorilor politici interni angajați în transformările politico-instituționale și economice, în timp ce condiționalitatea este o modalitate a convergenței caracterizate de obligația angajamentelor asumate 59. Mattina (2004a) specifică, în fapt, că dezvoltarea convergenței se face prin faze, identificate în succesiunea de acorduri încheiate între UE și țări: se începe cu politica ajutoarelor, apoi a
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
aceste armonizări, se impune prelungirea fazei de pre-aderare, a cărei durată variază în funcție de situația fiecărei țări (de decalajul care trebuie depășit). Este important să subliniem că, deși s-a făcut referire în special la politica de pre-aderare, UE aplică astăzi condiționalitatea, chiar dacă există unele diferențe, și în alte tipuri de politici față de țările terțe, în special în politica de Stabilizare și Asociere și în Politica europeană de Vecinătate (PEV). UE aplică astăzi, față de Balcani, o anumită formă de condiționalitate definită în
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
aplică astăzi condiționalitatea, chiar dacă există unele diferențe, și în alte tipuri de politici față de țările terțe, în special în politica de Stabilizare și Asociere și în Politica europeană de Vecinătate (PEV). UE aplică astăzi, față de Balcani, o anumită formă de condiționalitate definită în mod formal drept "SAP conditionality" (Cremona 2004) care este exercitată în faza ce "precede pre-aderarea", deci în faza care ar trebui să conducă țările spre obținerea statutului de candidat. În același fel, în relație cu "țările vecine", condiționalitatea
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
condiționalitate definită în mod formal drept "SAP conditionality" (Cremona 2004) care este exercitată în faza ce "precede pre-aderarea", deci în faza care ar trebui să conducă țările spre obținerea statutului de candidat. În același fel, în relație cu "țările vecine", condiționalitatea este exercitată în funcție de politica ajutoarelor, de acordurile de asociere și de alte etape specifice prevăzute de PEV. În analiza cazurilor naționale se va aprofunda mai târziu aspectul condiționalității în legătură cu diferitele politici. Socializarea Mulți dintre autorii deja citați au subliniat că
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]