174,396 matches
-
în operă idei de succes. Numai că asta nu înseamnă aroganță decât pentru un om lipsit de proprietatea cuvintelor. Pentru proprietarul unui vocabular deviat. Nici chiar eticheta elitistă nu mai corespunde de o bună bucată de vreme imaginii Humanitas. Editura condusă de Gabriel Liiceanu e exigentă, ceea ce este cu totul altceva. Exigentă fiind, ea nu respinge texte din plăcerea de a călca în picioare un vis sau o ambiție, ci doar fiindcă este de datoria ei să amendeze corigențele axiologice. În ce privește
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
înțelege de ce cvasi-delirul lunetistului vorbește despre sfoara care ne duce atît la ocazionalismul lui Guelincx - Dumnezeu ne "trage" de niște sfori invizibile care ne mișcă trupul și ne avalizează deciziile - cît și la mai vulgarele sfori trase de cei care conduc de pe pămînt destinele lumii: Metafizica sforii e moartea prin spînzurare./ Amorul ei: uleiul de candelă flacăra mistică pîlpîitoare". Nici un moment însă tentația tematizării conversiunii nu dispare, textul poetic este pentru Marian Drăghici o neîncetată spunere a credinței poetului în puterea
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
romanul despre care vreau să vă vorbesc acum e vorba despre copii molestați. Ascultați numai! Suntem în prima jumătate a secolului al XV-lea. Călăuzită de voci divine, fecioara Ioana de Domrémy - cunoscută apoi sub numele de Ioana d'Arc -, conduce armatele și cucerește Orléans-ul, iar delfinul Carol e încoronat rege la Reims. În bătălia de la Compičgne va fi însă prinsă, luată prizonieră de britanici și, în cele din urmă, condamnată la moarte prin ardere pe rug. Ducele Gilles de Rais
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
condamnarea și arderea pe rug, Gilles de Rais urma să sufere o inversiune malignă asemenea celei prin care vocile Sf. Mihail și a Sf. Ecaterina, care la început o sfătuiau pe Ioana d'Arc cum să învingă în bătălii, au condus-o apoi spre focul expiator și mântuitor. Ulterioara reabilitare și canonizare a Ioanei atrăgând totodată și beatificarea ducelui, credinciosul ei slujitor. Romanul se cheamă Fecioara și căpcăunul și e scris tot în franceză, de Michel Tournier. - Îmi plac poveștile cu
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
monologuri. De cînd ajungi în pod, puțin năuc de spațiul care se învîrte pe scări și se strîmtorează, dai nas în nas cu actorii, îmbrăcați de scenă, dar, bizar, cu chef de vorbă, cu aparte-uri, te invită înăuntru, te conduc pînă la loc, fac conversație privată, zîmbesc, îți fac cu ochiul. Nici nu-ți dai seama bine cînd începe propriu-zis spectacolul, pentru că personajele poartă numele actorilor. "Doamna Seciu", "domnul Rebengiuc" devin, treptat, cazuri, povești, ratări, drame. Totul este pe muchie
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
și dacă, de pildă, Eusebiu Camilar - bădia! - prilejuiește pagini de duioasă rememorare, un altul, noi, de pildă, am prins un alt aspect zodiacal. Astfel, la ușa apartamentului, dintr-un luxos bloc bucureștean, am sunat, vrând-nevrând, și mai mult nevrând, dar conducând o colegă de facultate căreia-i făceam curte și care, cerând un autograf maestrului, probabil cu anumită cochetărie, primise și o invitație acasă - ce-i provoca, acum teamă și neliniște. Unda de neplăcere a gazdei, deschizând ușa și văzând dublu
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
filmul din 1985 al lui Norman Jewison, cu Jane Fonda în rolul doctoriței Marta Livingstone, cu Anne Bancroft - Stareța și Meg Tilly, sora Agnes. Ultimele două nominalizate la Oscar și toate trei excepționale. Acolo, lectura regizorului, ca și fabulosul efectelor, conduce spre exploatarea zonei miracolului, care există și care se poate produce chiar și la vedere (scena cu sîngerarea palmelor). Spre acest tip de repetare, menținută, totuși, în coadă de pește, a conceperii unui prunc în mod misterios, poate chiar divin
Accente by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12115_a_13440]
-
un neevreu să se solidarizeze afectiv, empatic cu un evreu, altfel decît invocînd experiența personală a excluderii și a umilinței care l-a făcut să se simtă, undeva, cîndva, un moment, Ťevreuť?" (...) Diferența nu anulează asemănările, aerul de familie nu conduce la identitate, la uniformitate. Marginalul, persecutatul nu devin automat echivalenți cu un evreu, dar există unele asemănări între condiția lor și aceea a evreului, și el adesea marginalizat (...) Unicitatea admite sau exclude comparația, relația? Da, le exclude, dar numai în
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
să se realizeze în opere, nu era tot o formă, încă mai concentrată, a capacității de devotament". Altfel zis, o dăruire sublimată, însă avînd consecințe nu mai puțin palpabile, consistînd în rodul nespus de îmbelșugat al cenaclului ce l-a condus, implicînd o colaborare în substanță creatoare cu Celălalt. O mențiune specială merită, ca să ne exprimăm așa, racordul la prezent, al temei în chestiune, pe care-l stabilește... cu sau fără intenție, Lucian Raicu. Are încă circulație figura unui E. Lovinescu
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
așa s-a ajuns la acea rușinoasă zi de 29 ianuarie 1990 când s-a strigat pe străzile unei capitale care se voia europeană "noi muncim, nu gândim", "moarte intelectualilor", "noi nu ne vindem țara", la atrocitățile produse de minerii conduși de Miron Cosma, la încercarea de a desființa partidele istorice, de a zdrobi mișcarea studențească și de restaurare a controlului politic asupra presei; reacția occidentală categorică a zădărnicit planul de distrugere a democrației născânde. Chiar dacă planul de instaurare a unui
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
de statură politică și abia apoi de demnitate personală. Prin gestul său Ion Iliescu a dovedit o dată în plus că este un om de partid și nu om de stat. Iar în partidul pe care vrea din nou să-l conducă se află o pletoră de politicianiști, în frunte cu fostul prim ministru, interesați vital în salvgardarea liniilor de forță ale vechiului regim cu modificările impuse de noile realități și, mai ales, de avantajul propriu. Cu alte cuvinte, un capitalism sub
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
de obsesia incestuoasă poate începe. Aceasta ar fi, în linii mari, biografia psihanalitică a lui Cezar și subiectul traumatic al unei cărți captivante și bine tensionate. Câteva lucruri strică însă acest roman, fără îndoială, ambițios, sofisticat și, până la urmă, bine condus. Cum ar spune Grice, Veronica A. Cara încalcă două maxime, cea a relevanței și a cantității. În primul rând, dialogurile sunt foarte lungi. Nu neverosimile, dar lungi, redundante și plicticoase, deci inutile. Câteva dintre monologurile lui Cezar sunt prea "făcute
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
în nobila bătălie pentru a învinge pe unul din monștri, trebuie să rămână în termeni prietenoși cu celălalt monstru". Explicațiile, analiza evenimentelor, argumentarea hotărârii luate în momentul de cea mai mare cumpănă pentru țară își au rostul lor în discurs, conducând, toate, la acele enunțuri memorabile de la urmă, despre care nu este fără temei să spunem că rezumă un testament politic și moral: " Niciodată de acum încolo, nici un lider român nu va mai trebui să se găsească în fața unor asemenea decizii
Un discurs istoric by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12173_a_13498]
-
implicit al companiei de balet pe care el o modelează prin plăsmuirile sale coregrafice. Creațiile lui Sergiu Anghel le urmărim însă de mult, de fapt de la debutul său timpuriu în calitate de dansator, dar și de coregraf, din 1974, în cadrul Companiei Contemp, condusă de atunci, din vremuri de "ilegalitate" și până astăzi, când statutul ei s-a oficializat începând din 1990, de Adina Cezar. în cadrul acelei companii, pe scena Teatrului Țăndărică, a Teatrului Mic, a Studioului Artele Plastice și ul din cadrul Muzeului Național
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
noului an" (Almanah Flacăra, 1990); "marea sărbătoare a confluenței dintre ani" (Almanah Flacăra, 1981) - și cu ajutorul căruia cred că aș putea încropi o potrivită încheiere acestei dezlînate compoziții: "buna și frămîntata noastră planetă își va încheia încă o dată periplul circumsolar, conducînd cortegiul zilelor, lunilor și anotimpurilor la locul de unde a plecat și unde nu va întîrzia să pornească iarăși la drum" (Almanahul Femeia, 1982).
Fragmente tematice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12159_a_13484]
-
Margareta Sterian. Actuala sa ediție, cea de-a douăsprezecea, a privit anul expozițional 2003 și, dintre manifestările nominalizate, au fost premiate patru expoziții în cadrul ceremoniei desfășurate în ziua de 20 decembrie, într-unul din spațiile Muzeului Național de Artă. Juriul, condus de Rodica Matei și din care au mai făcut parte Ioana Vlasiu, Marilena Preda Sânc, Pavel Șușară și Gheorghe Vida, a selecțonat următoarele expoziții: Balcicul în pictura românească, realizată de Doina Păuleanu, Muzeul de Artă Constanța, Lapidariul de la Muzeul Colecțiilor
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
Faptul este apăsat pus în evidență chiar în prezentarea editorului de pe cea de-a patra copertă a ediției franceze: "În ultimii ani, interesul unora pentru tinerețea petrecută în România a marelui dramaturg și om de litere francez Eugčne Ionesco a condus la numeroase interpretări eronate ale traiectoriei sale. Drept reacție, fiica sa, Marie-France Ionesco, a scris un memoriu concis în apărarea părintelui dispărut în urmă cu exact zece ani. De la bun început, precizările lui Marie-France Ionesco își iau drept țintă erorile
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
au fost educate în spiritul paradigmei sonore de tip melancolic. Întreaga societate umană a gravitat în jurul unor trasee brăzdate pe un solid sol melancolic. Iată însă că atât solul, cât și traseele au suferit puternice procese de eroziune, ce au condus la apariția unei paradigme de tip coleric. O altă lume s-a ivit. Din ce în ce mai amenințătoare. Și mai grăbită Dacă modelul sangvin al Antichității a durat, probabil, câteva milenii, modelul melancolic aproximativ un mileniu, cât va dura oare modelul coleric? Dar
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
de jurnalist în ultimii ani - o lectură de cel mai mare interes. Atacurile devastatoare la adresa candidatului Opoziției, Traian Băsescu, după primul tur al alegerilor parlamentare și prezidențiale din acest an, purtate fără oboseală atît în paginile ziarului pe care îl conduce, cît și în talk-show-urile unor posturi de televiziune deloc ostile puterii, unde a fost un fel de abonat permanent, precum și, strania sa coincidență de vederi cu liderul PRM Corneliu Vadim Tudor în ideea necesității boicotării celui de-al doilea tur
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
le-a cîștigat Ion Iliescu și nici avantajele uriașei cheltuieli cu mesaje și portrete cu care a fost sprijinit. Adrian Năstase nu a pierdut o confruntare politică, ci și-a lichidat credibilitatea de lider în partidul pe care încă îl conduce, dar care, probabil, îl va trece în scurt timp pe linie moartă.
Cum se pierde totul într-o zi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12198_a_13523]
-
Da, echipa, reputată pentru sobrietatea ei, nu șovăie să joace jocul până la capăt, să dea acestei împrejurări dimensiunea unui eveniment. Să o gândească ca pe un eveniment. Roberta și Torgeil, a căror viață se confundă cu cea a lui Odin, conduc ceremonia cu o seriozitate plină de umor, care nu te poate lăsa indiferent: "e ceva serios, e joc actoricesc". Cineva se ridică și, dintre toate toasturile, ținute potrivit obiceiului danez, rețin aceste două fraze: "opusul inteligenței nu este prostia, ci
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
de "slapstick"; iată-ne, în sfârșit, și la primărie, unde urmează să se celebreze nunta lui Odin cu Holstebro. Ne așezăm în cerc pe scaunele consilierilor municipali, în timp ce primarul îl așteaptă pe Eugenio Barba care, ca un veritabil tată, o conduce pe Iben Nagel Rasmunssen, îmbrăcată în rochie albă de mireasă și cu ochii ascunși sub vechea mască a primului Arlecchino. În care alt oraș ar fi fost posibilă o asemenea inițiativă? Astfel, printr-un contract încheiat în joacă, dar după
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
desfășoară ancheta cu aceeași imbatabilă logică, deși evoluează într-un loc total necunoscut. Maigret nu se simte deloc dezorientat. Sirenele, jeturile de aburi, mirosul de hot dogs, mulțimea de pe Broadway și de pe Fifth Avenue nu îl tulbură cîtuși de puțin. Conduce ancheta ca și cum ar fi la Paris, la Bruxelles sau în Berry. Chiar dacă lumea interlopă newyorkeză elimină martorii și îl amenință, nimic nu-l sperie, nimic nu-l face să dea înapoi. Maigret va descoperi făptașii, dar va rămîne cu un
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
astăzi, ci la cea de demult, cînd Joachim Maura plecase în Franța, unde avea să stea aproape zece luni. Joachim Maura nu călătorise atunci la clasa întîi, ci la clasa a treia. Venise oare singur pînă la docuri? Nu fusese condus, și el, pînă pe chei de două persoane? Maigret căuta mașinal acele persoane, se gîndea la clarinetist și la Jessie, care probabil așteptaseră și ei, ca și dînsul, cu capul în sus, să vadă zidul mișcător al navei desprinzîndu-se de
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
de pe ProTv, difuzată la fatidica oră cinci în urmă cu ceva timp, mi s-a părut suprarealistă. În felul ei. Era, de fapt, un minireportaj. Știrista anunță că într-un sat de țigani de lângă București, copii "de nici 7 ani" conduc autoturisme și provoacă numeroase accidente. Urmează reportajul filmat unde o voce de bărbat ne spune că mașinile sunt conduse de copii de "12 ani și chiar mai mici". Este întrebat un sătean dacă este adevărat și săteanul confirmă că se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12199_a_13524]